• Decalajul mare între așteptările liderilor de companii și cele ale investitorilor în privința sustenabilității reprezintă o amenințare pentru piețele de capital și lupta împotriva schimbărilor climatice.
• 78% dintre investitori doresc ca organizaţiile să se concentreze asupra activităților de mediu, sociale și de guvernanță, chiar dacă acestea afectează profiturile pe termen scurt, însă doar 55% dintre liderii de companii sunt dispuși să facă acest lucru.
• 76% dintre investitori spun că organizaţiile sunt foarte selective referitor la informațiile privind activitățile de sustenabilitate pe care aleg să le facă publice.

Companiile și mulți dintre cei mai mari investitori din întreaga lume sunt în dezacord în ceea ce privește acțiunile necesare în domeniul sustenabilității. Acest conflict de opinie amenință să blocheze accesul la capital pentru multe organizații și ar putea împiedica progresul în ceea ce privește decarbonizarea se arată în cel mai recent raport EY – Global Corporate Reporting Survey.

Studiul sondează opiniile a 1.040 de directori financiari (CFO) și alți lideri financiari de rang înalt, precum și a 320 de investitori instituționali din întreaga lume și analizează așteptările și obiectivele acestora în ceea ce privește investițiile și raportarea în domeniul sustenabilității.

Laura Vrînceanu (fostă Ciobanu), Senior Manager, Schimbări climatice și sustenabilitate, EY România: „Deși observăm deja că unii actori importanți din domeniul investițiilor trec de la investițiile tradiționale la cele sustenabile, există încă diferențe mari între așteptările și ambițiile companiilor și ale investitorilor în ceea ce privește sustenabilitatea, după cum arată acest sondaj. Și este mai mult decât o diferență de perspectivă: este o deconectare care poate submina buna funcționare a piețelor de capital și eforturile de combatere a schimbărilor climatice în general. Pentru a evita ca profiturile pe termen scurt să se transforme în datorii pe termen lung, companiile trebuie să se asigure că sustenabilitatea este încorporată în strategia lor de afaceri și că raportarea privind sustenabilitatea urmează o abordare structurată, riguroasă și fiabilă. Companiile trebuie să treacă de la simpli indicatori gestionați de Chef Sustainability Officer – CSO și de departamentul de sustenabilitate, la procese care să implice funcțiile din întreaga organizație, sub responsabilitatea directă a managementului companiei”.

Investiții pe termen lung sau câștiguri pe termen scurt

Potrivit raportului, mai mult de trei sferturi dintre investitori (78%) sunt de părere că societățile ar trebui să investească în îmbunătățiri legate de aspectele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG), chiar dacă acest lucru le afectează profiturile pe termen scurt, însă doar 55% dintre liderii de companii au aceeași opinie.

Mai mult de jumătate dintre companii (53%) consideră că eforturile lor de a stimula investițiile pe termen lung sunt, de fapt, afectate de presiunea investitorilor de a vedea câștiguri pe termen scurt. Unul dintre cinci (20%) respondenți lideri financiari a spus că investitorii sunt „indiferenți” față de investițiile pe termen lung, inclusiv față de cele de sustenabilitate.

Preocupări în privința greenwashing

Investitorii sunt, de asemenea, foarte critici față de abordarea companiilor în publicarea de informații importante privind activitatea de sustenabilitate. Aproape toți investitorii intervievați (99%) spun că raportarea ESG este o parte crucială a procesului de luare a deciziilor de investiții, dar trei sferturi (76%) consideră că organizațiile sunt „foarte selective” cu informațiile pe care le furnizează. Aceasta generează îngrijorări cu privire la greenwashing – și aproape nouă din zece (88%) respondenți sunt de părere că organizaţiile publică informaţiile legate de sustenabilitate doar atunci când sunt obligate să facă acest lucru.

În cazul în care companiile fac investiții pe termen lung în domeniul sustenabilităţii, 80% dintre investitori spun că adesea nu reușesc să își explice raționamentul și susțin că acest lucru poate face ca astfel de investiții să fie greu de evaluat.

Loc de îmbunătățire

Multe companii par să recunoască faptul că există loc pentru a-și îmbunătăți abordarea în materie de raportare. Puțin peste jumătate (54%) dintre organizațiile intervievate au declarat că oferă investitorilor informații relevante privind activitatea de sustenabilitate, însă un procent semnificativ recunoaște că nu o fac. Un procent de41% dintre liderii financiari au recunoscut că raportarea ESG așa cum se face în prezent nu ar face față unei examinări în baza standardelor de audit, cunoscute sub numele de „asigurare rezonabilă”.

Puncte de vedere comune privind deficiențele de raportare

Sondajul evidențiază și puncte comune între companii și investitori. Aceștia sunt de acord cu privire la punctele slabe ale standardelor actuale de raportare și subliniază lipsa cerințelor privind dovezile justificative, separarea raportării ESG de raportarea financiară obișnuită și lipsa informațiilor privind perspectivele de viitor, ca fiind aspecte cheie care trebuie abordate.

Sondajul subliniază unele măsuri pe care organizațiile le pot lua pentru a consolida încrederea și evidențiază două priorități – îmbunătățirea raportării privind sustenabilitatea pentru a răspunde așteptărilor și creşterea importanţei rolului liderilor financiari și al funcției financiare în această raportare.

• În 2022, volumul IPO-urilor la nivel mondial a scăzut cu 45%, iar veniturile au scăzut cu 61% față de anul precedent
• Comparativ cu perioada de dinaintea pandemiei, numărul de tranzacții a crescut cu 16%
• Asia-Pacific a reprezentat 67% dintre veniturile globale din IPO-uri

După un 2021 record, piața globală de IPO-uri a luat o întorsătură bruscă în direcția opusă în 2022. Cu doar 1.333 de IPO-uri, care au cumulat 179,5 miliarde de USD, activitatea IPO a scăzut cu 45% în ceea ce privește numărul de tranzacții și cu 61% ca încasări de la an la an (YOY). Pe măsură ce dimensiunea medie a tranzacțiilor s-a redus din cauza evaluării reduse și a performanțelor slabe ale pieței bursiere, nu au mai avut loc lansări de IPO-uri mari în 2022, arată studiul EY Global IPO Trends 2022.

Pe parcursul anului 2022, activitatea IPO globală a fost afectată de volatilitatea crescută a pieței și de alte condiții nefavorabile, la care s-a adăugat performanța slabă a multor IPO-uri care au fost listate începând cu 2021. Pe fondul unui mediu definit de o inflație mai mare și de rate ale dobânzii în creștere, investitorii au respins noile companii publice și s-au îndreptat către clase de active mai puțin riscante. În mod similar, activitatea IPO-urilor sponsorizate de sectorul financiar a înregistrat o scădere abruptă de 77% în ceea ce privește numărul și, respectiv, de 93% ca încasări. De asemenea, majoritatea societăților de achiziție cu scop special (SPAC) listate de la sfârșitul anului 2020 au ajuns la limita de doi ani, iar acum trebuie fie să găsească o altă firmă pentru fuziune, fie să returneze investitorilor veniturile obținute din IPO. În timp ce aceste cifre reprezintă un declin puternic față de 2021, tranzacțiile IPO la nivel mondial au punctat totuși o creștere de 16% ca număr, în comparație cu 2019, anul prepandemic.

În pofida faptului că activitatea de pe piață a fost în mare parte în scădere în general, au existat câteva industrii și regiuni care au înregistrat un succes modest. Sectorul tehnologic a continuat să conducă în volume, reprezentând 23% dintre tranzacții, în timp ce sectorul energetic a dominat ca încasări, reprezentând 22% în 2022. În rândul mega IPO-urilor listate, care sunt definite ca fiind cele care au strâns venituri de peste 1 miliard de USD, veniturile medii din 2022 sunt cu 45% mai mari decât cele din 2021, pe fondul unei evaluări puternice pentru mega IPO-urile din domeniul energiei care au avut loc în acest an. Anumite piețe, cum ar fi China continentală, Orientul Mijlociu și unele țări din ASEAN, au înregistrat performanțe relativ bune, în ciuda subperformanței semnificative la nivel global.

Iulia Bratu, Partener, Head of Lead Advisory, EY România: „În pofida multiplilor factori care afectează piețele globale de capital, piața IPO din România rămâne rezistentă și continuă să ofere perspective de creștere solide pe termen mediu și lung. Numărul companiilor care iau în considerare listarea la Bursa de Valori București a crescut, stimulat de succesul ofertelor publice recente ale companiilor blue-chip locale. În plus, Aero, piața secundară locală, a atras în mod activ un număr tot mai mare de companii mai mici, în vederea pregătirii pentru cerințele mai rigide ale pieței principale. Observăm, de asemenea, o creștere constantă a numărului de investitori de retail activi, un număr tot mai mare de persoane care devin tot mai sofisticate în ceea ce privește investițiile lor financiare. Un plus pentru activitatea în creștere a bursei locale este interesul tot mai mare din partea companiilor de top din Republica Moldova”.

Perspective pentru 2023: așteptăm fereastra de oportunitate potrivită, concentrându-ne în același timp pe elementele fundamentale și pe ESG

Privind spre 2023, se întrevede o rezervă puternică de oferte publice inițiale. Chiar dacă activitatea de IPO va rămâne probabil slabă cel puțin până în primul trimestru, se pare că sunt condiții favorabile pentru ca activitatea de IPO la nivel mondial să recapete un impuls mai mare până în a doua jumătate a anului.

Pentru ca piața IPO să redevină mai activă, există o serie de condiții prealabile: un sentiment pozitiv și o creștere a performanțelor bursiere, scăderea inflației și încetarea majorărilor de rate ale dobânzilor; atenuarea tensiunilor geopolitice și diminuarea efectelor pandemiilor asupra economiei mondiale.

Multe companii vor adopta în continuare o abordare de tip wait-and-see, așteptând momentul potrivit. Deocamdată, investitorii se vor concentra mai mult pe elementele fundamentale ale unei companii, cum ar fi creșterea veniturilor, profitabilitatea și fluxurile de numerar, decât doar pe proiecțiile de creștere.

Întrucât există o corelație pozitivă între performanța acțiunilor companiilor după oferta publică inițială și comunicarea strategiilor lor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG), investitorii vor analiza din ce în ce mai mult și agenda ESG a companiei.

Majoritatea românilor au cheltuit mai puțin pe produse alimentare în 2022 și și-au redus economiile și investițiile – arată cel mai recent sondaj Future Consumer Index, realizat de experții EY România la începutul lunii decembrie 2022. Chestionarul a vizat percepția românilor în privința noului context economic al anului în curs, comparativ cu anii anteriori, și mai ales schimbările, dacă au avut loc, în obiceiurile lor de consum.

Contextul evenimentelor politice și economice care au marcat anul 2022, respectiv creșterea prețurilor la energie și combustibili, determinată de războiul ruso-ucrainean, care s-a suprapus peste efectele economice ale anului pandemic (2020) și încetinirea ritmului de creștere economică față de anii anteriori (2022 față de 2021) ar fi putut determina modificări parțiale sau totale, fie pe segmente specifice de consum, produse și servicii, fie în general.

Georgiana Iancu, Partener, coordonator al practicii de Impozite indirecte și liderul sectorului de Retail şi Produse de Consum, EY România: „Îngrijorările şi presiunile cauzate de pandemie au fost înlocuite în 2022 cu cele legate de războiul din Ucraina, ceea ce, inevitabil, a afectat comportamentul consumatorilor. Am văzut mai multe schimbări, între care: limitarea unor cheltuieli – precum cele alocate divertismentului, reducerea sumelor economisite şi a investițiilor sau a celor dedicate educației şi pregătirii profesionale”.

Întrebările au urmărit, pe de altă parte, identificarea aspectelor care îi preocupă într-o mai mare măsură pe consumatorii români, în acest nou peisaj, dar și atitudinea lor față de noile tendințe în plan social, cum ar fi sustenabilitatea sau responsabilitatea companiilor în societate.

Cel mai interesant aspect, cel puțin prin comparație cu anii anteriori, pe care studiul EY îl relevă pare să fie preocuparea crescută pentru viitorul financiar personal și al familiilor lor, cel puțin prin prisma răspunsurilor privind cuantumul sumelor alocate, pe diferite categorii, în următoarele șase luni.

Potrivit rezultatelor sondajului, respondenții au indicat cele mai mari sume, între 500 și 1.000 de lei, ca fiind alocate cheltuielilor pentru produse alimentare (74% dintre aceștia, faţă de 80% în 2021), economii și investiții (59%, faţă de 68% în 2021), educație și formare – 27% (faţă de 34% în 2021).

Primele trei preferințe au fost urmate de cheltuieli pentru îmbrăcăminte și încălțăminte – 25%, aproape la egalitate cu divertisment și relaxare – 24%. Pentru igienă și îngrijire personală, sume de acest nivel vor fi cheltuite de numai 14% dintre respondenți, iar pentru sport, doar 12% vor cheltui peste 100 de euro lunar în următoarea jumătate de an.

Obiceiuri de consum și factori determinanți

Dintre aspectele care produc un efect asupra procesului de cumpărare, pe primul loc a fost menționată creșterea galopantă a prețurilor – 22%, urmată de creșterea prețurilor la energie electrică și gaz – 19% și stagnarea salariilor și creșterea inflației – 18%.

O mare parte dintre respondenți spun că pentru a-și calibra consumul se informează din media sau din declarațiile decidenților – politicieni sau autorități, care pot denatura uneori realitatea economică.

Salariile, de exemplu, potrivit datelor INS au crescut, în primele nouă luni din acest an cu circa 12%, dar, pentru că prețurile au crescut, părerea generală este aceea că au stagnat.

Urmează, în ordine, ca factori îngrijorători, creșterea costului produselor alimentare și a produselor de uz casnic esențiale – 18%, instabilitatea economică a țării – 11%, fluctuația piețelor (europeană/ globală) din cauza războiului din Ucraina – 11%.

Modificarea prețurilor pentru fiecare dintre categoriile principale menționate în sondaj – carburanți, alimente de bază, energie, achiziții de locuințe și închirieri, electrocasnice, medicamente etc., în ultimele 3-4 luni ale anului în curs, este văzută de majoritatea celor intervievați ca fiind mult mai mare. Dar, având în vedere creșterea generalizată a prețurilor pentru diverse categorii de produse, respondenții au fost invitați să bifeze modul în care au acționat în acest tablou general al creșterii prețurilor la toate categoriile de produse esențiale. Cei mai mulți au declarat că nu au schimbat nimic, nici la consumul de carburanți (66%), nici la costurile energetice ale gospodăriilor (51%), nici la alimente de bază (50%), nici la achiziții/închirieri imobiliare (72%). O parte dintre aceștia au spus că, într-adevăr, au achiziționat produse mai ieftine și au cumpărat mai puțin, iar o și mai mică parte au spus că au renunțat la acele cumpărături, însă vorbim despre un procent marginal.

„Aşa cum relevă rezultatele sondajului EY, inflaţia record este, firesc, principala îngrijorare a românilor, motiv pentru care măririle salariale nu au fost percepute ca fiind suficiente pentru a echilibra efectele creşterii accelerate a preţurilor din mai multe segmente importante în materie de consum – alimente, energie, combustibil şi altele”, spune Georgiana Iancu.

Interesante sunt însă câteva schimbări importante în ceea ce privește comportamentul de consum, pe care românii intervievați le-au și declarat, cel mai mare procent fiind renunțarea la mesele în oraș și petrecerea timpului mai degrabă acasă. Astfel, la întrebarea „ce schimbări observați în comportamentul dvs. de consum?”, 27% au declarat că gătesc mai mult acasă, iar 22% că petrec mai mult timp acasă. Confortul pe care îl oferă platformele și magazinele online este bine valorificat, astfel că 20% dintre cei chestionați cumpără mai multe produse prin intermediul platformelor online și doar 14% spun că merg fizic în magazine. Proporția dintre cele două segmente de comerț pare întrucâtva echilibrată, dar tendința de creștere a e-commerce-lui este evidentă și fără întoarcere la comerțul clasic sută la sută.

Sustenabilitatea și eforturile fiecăruia pentru un trai sustenabil

În ceea ce priveşte sustenabilitatea, se fac remarcate câteva modificări importante de comportament, cel puțin în privința folosirii mijloacelor de transport, fie personale, fie în comun. Astfel, unii dintre respondenți au declarat că folosesc mai mult transportul în comun sau bicicleta – 19%, alții folosesc alternative sustenabile pentru produsele pe care le cumpărau în trecut – 18%, iar unii chiar spun că achiziționează produse pe baza impactului pe care îl au asupra mediului – 18%. Pe de altă parte, sunt și persoane care încearcă să folosească cât mai puțin mașina și zboară mai puțin cu avionul – 16% sau, pur și simplu, sunt preocupați, la modul general, de reducerea emisiilor de carbon – 14% – și fac eforturi în acest sens.

Românii invocă însă ca principale aspecte care îi descurajează atunci când intenționează să cumpere produse sustenabile prețurile ridicate ale acestora – 19% sau marketingul înșelător – 16%.

Cifrele înregistrate pe aceste răspunsuri ar putea să dea de gândit companiilor – în special marilor producători de bunuri alimentare și de produse de bază, dar și retailerilor – vizavi de percepția și imaginea lor în mentalul consumatorilor. Evident, crește tendința acestora de a aprecia și a consuma anumite produse și servicii nu doar prin prisma prețurilor și a calității, dar și ținând cont de gradul de transparență și detalii despre companie și produsele acesteia. La întrebarea dacă în decizia de cumpărare, iau în considerare și comportamentele companiilor, răspunsurile relevă preocuparea pentru alte aspecte ale vieții cotidiene, până mai ieri aproape inexistente în discuțiile pe acest subiect. Este vorba de grija față de mediu și practicile sustenabile (68%), recenziile date de consumatori (64%), grija față de angajați (64%), urmate de reputația companiei (62%) și transparența în tot ceea ce fac companiile (61%), ca elemente importante indicate de respondenți în decizia de cumpărare.

Maximizarea profitului a fost principalul aspect care ar determina consumatorii să cumpere mai puţin, iar publicitatea de produs le este indiferentă majorităţii respondenţilor (69%), ceea ce ar putea constitui un veritabil semnal de alarmă pentru producători și retaileri deopotrivă. Comportamentul companiilor este la fel de important ca produsele – au fost de acord 44% dintre cei intervievați, acestea au responsabilitatea de a face schimbări pozitive în lume – 43%, trebuie să pună impactul social și angajații deasupra profitului – 33%. Pe de altă parte, acestea pot avea un impact pozitiv în societate, consideră 37%.

Românii par cumva preocupați de câteva chestiuni de impact asupra mediului

Poluarea apei – 44%, Poluarea aerului – 43%, Schimbările climatice și drepturile omului – în egală măsură – 40% Deșeuri de plastic – 38%. Interesant ar fi că peste o cincime dintre respondenți sunt preocupați de Inegalitatea bogăției în lume – 22%, cu toate grijile specifice traiului cotidian în România.

Mirajul reducerilor și al campaniilor de tip Black Friday

La întrebarea privind Black Friday sau alte campanii de reduceri (Cyber Monday, Single Day etc.) de anul acesta, 61% au răspuns că nu au făcut cumpărături.

Comparativ cu anul trecut, românii au cheltuit mai puțin – 47%. Cei mai mulți dintre aceștia (66%) au declarat că nu au așteptat o campanie de reduceri pentru a cumpăra cadouri pentru Crăciun.

Dacă anul trecut procentul respondenților care urmăreau campanii online era de 17%, anul acesta, odată cu trecerea pandemiei, acesta a scăzut la 9,4%, iar cea mai mare masă de respondenți (36%) au declarat că fac cumpărături atât în online, cât și în magazine. Cei mai mulţi nu au economisit pentru a face aceste achiziții de sărbători (59%).

La întrebarea privind cuantumul cheltuielilor alocate în acest an pentru cumpărăturile din perioada festivă, rezultatele sondajului sunt aproape egale. Astfel, sume între 500-999 lei sunt cheltuite de 27% dintre respondenți, sume între 1.000 și 1.500 lei tot de 27%, iar peste 1.500 lei, de 29%. Sume mici, între 400-499 lei, vor fi cheltuite de numai 8,5% dintre intervievați.

Un procent de 95% dintre respondenți au afirmat că nu au achiziționat nici bilete de avion ieftine sau pachete de vacanță de Black Friday sau în cadrul altor campanii de reduceri. Un procent de 62% nu așteaptă campanii promoționale/de reduceri pentru achiziționarea biletelor de avion/pachetelor de vacanță.

Autori:

• Diana Lupu, Partener, Global Compliance and Reporting, EY România
• Ana-Maria Niţu, Senior Manager, Global Compliance and Reporting, EY România

Suma care poate fi redirecţionată

Odată cu intrarea în vigoare a OPANAF nr. 1679/2022, contribuabilii plătitori de impozit pe profit sau de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pot solicita redirecţionarea unor sume din impozitul datorat, în termen de 6 luni de la termenul legal de depunere a declaraţiei anuale de impozit pe profit, respectiv a declaraţiei de impozit pe veniturile microîntreprinderilor aferente trimestrului IV, prin depunerea formularului 177 „Cerere privind redirecţionarea impozitului pe profit/impozitului pe veniturile microîntreprinderilor”.

Astfel, până pe 27 decembrie 2022, contribuabilii plătitori de impozit pe profit cu anul fiscal același cu anul calendaristic/contribuabilii plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care au efectuat în anul 2021 sponsorizări sub limita maximă calculată, conform prevederilor Codului fiscal, au posibilitatea să redirecţioneze diferența până la plafonul stabilit de lege. Similar cu sponsorizările/contractele de mecenat/bursele private pentru care cheltuielile au fost efectuate în cursul anului, redirecţionarea trebuie făcută respectând prevederile Legii nr. 32/1994, ale Legii nr. 334/2022 sau prevederile corespunzătoare din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, după caz. În cazul în care entitatea beneficiară este o persoană juridică fără scop lucrativ sau o unitate de cult, redirecţionarea poate fi făcută numai dacă beneficiarul sponsorizării este înscris la data plăţii sumei în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

Încheierea unui contract de sponsorizare/mecenat/bursă privată

Deşi OPANAF nr. 1679/2022 nu prevede în mod distinct obligativitatea încheierii unui contract de sponsorizare/mecenat/bursă privată, în formularul 177 este prevăzută o rubrică separată în care trebuie completate pentru fiecare beneficiar în parte numărul şi data contractului privind acordarea sponsorizării/mecenatului/bursei private.

În plus faţă de elementele obligatorii ce trebuie luate în considerare la încheierea unui astfel de  contract de sponsorizare în conformitate cu prevederile legislaţiei, este recomandat să fie inclusă în aceste contracte şi o referinţă cu privire la OPANAF nr. 1679/2022. Mai specific, să se menţioneze că scopul încheierii contractului este redirecţionarea sumelor din impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor şi că plată către organizaţiile non-profit se va face de către ANAF prin redirecţionarea din impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor plătit.

Deşi contribuabilii vor întocmi contracte de sponsorizare/mecenat/burse private în numele lor, pentru sumele pe care intenţionează să le redirecţioneze, având în vedere că efectuarea plăţilor aferente sumelor redirecţionate din impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor rămâne în sarcina autorităţii fiscale, aceste redirecţionări nu vor fi înregistrate în evidenţele contabile ale contribuabililor, contractul fiind întocmit în scopul susţinerii cererii adresate prin intermediul formularului 177.

Rectificarea sumelor declarate către ANAF

Contribuabilii pot corecta formularul 177 depus, prin depunerea unei cereri rectificative.

În practică pot exista şi situaţii în care, ulterior depunerii formularului 177, impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor al anului pentru care s-a dispus redirecţionarea să fie rectificat. Atunci când rectificarea este făcută în sensul diminuării impozitelor datorate, se poate ajunge în situaţia în care autoritatea fiscală să fi redirecţionat, în baza declaraţiei 177 depuse iniţial de către contribuabil, o sumă mai mare decât suma pe care contribuabilii ar fi avut dreptul să o redirecţioneze. În astfel de situaţii, contribuabilii vor datora bugetului de stat diferenţa de impozit pe profit/impozit pe veniturile microîntreprinderilor care a fost redirecţionată în plus.

Corelaţiile dintre formularul 177 cu alte date existente în baza de date ANAF

Ţinând cont de obiectivul ANAF de a centraliza datele transmise prin intermediul formularelor declarative obligatorii şi de a face corelaţii preliminare pe baza lor, ne putem aştepta la astfel de verificări între datele cuprinse în formularul 177 şi informaţiile deja existente în bazele de date ale ANAF. Astfel de corelaţii preliminare ar putea include:

• verificarea datelor de identificare ale beneficiarilor incluşi în formularul 177 şi entităţile încadrate în Registrul entităţilor/unităţilor de cult pentru care se acordă deduceri fiscale; această condiţie este menţionată distinct şi în OPANAF nr. 1679/2022;
• corelarea sumei maxime care poate fi redirecţionată potrivit legii, declarată în formularul 177 cu suma maximă care poate fi redirecţionată potrivit legii, calculată pe baza valorii impozitelor incluse în declaraţia 101 privind impozitul pe profit/declaraţia 100 privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor şi pe baza valorii cifrei de afaceri prezentată în situaţiile financiare anuale ale contribuabililor.

În acest moment, în legislaţie este menţionată doar condiţia de a avea debitele privind impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor stinse pentru a demara procesul de redirecţionare şi de soluţionare în termenul legal de 45 de zile. În caz contrar, pentru contribuabilii care nu au stinse debitele reprezentând impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, termenul de 45 de zile începe să curgă de la data stingerii debitului. Rămâne de văzut care vor fi motivele de respingere ale acestor cereri.

Separat, este de avut în vedere faptul că sumele plătite pentru sponsorizare/mecenat/burse private până la sfârșitul anului 2021 inclusiv, peste limitele prevăzute în Codul fiscal pot fi reportate pentru a fi deduse din impozitul pe profit/impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în următorii 7 ani consecutivi. Începând cu anul fiscal 2022, în situația în care plățile reprezentând sponsorizare/mecenat/burse private efectuate în cursul unui an fiscal depășesc plafonul maxim care poate fi scăzut din impozitul pe profit, calculat conform prevederilor Codului fiscal, acestea nu vor mai fi reportate în următorii ani.

Autor: Mihai Petre, Director, Comerţ Internaţional, EY România

Emoțiile pre și post-vot pentru acceptarea țării noastre în spațiul Schengen suscită interes în România și străinătate, mai ales în rândul politicienilor și autorităților. De la prognosticul pesimist, adeverit de altfel, până la comentarii de toate nuanțele pe tema votului oferit de Austria, țara care s-a opus din nou acceptării României (și Bulgariei), paleta discuțiilor a cuprins o diversitate de opinii.

Mai puțini însă, și aici vorbim îndeosebi despre vocile din România, au adus în discuție situația la zi a frontierelor naționale și răspunsuri concrete la câteva întrebări pertinente, la care autoritățile locale ar trebui să aibă răspunsurile potrivite. Și, bineînțeles, soluțiile ca atare.

România gestionează aproximativ 2.000 de km din frontiera terestră externă a Uniunii Europene, a doua ca lungime după Finlanda. În ciuda acestei similitudini de responsabilități, România și Finlanda se află pe poziții diametral opuse în clasamentul privind TVA necolectată, de exemplu, din motive de fraudă fiscală, potrivit raportului Comisiei Europene, publicat recent, pe 5 decembrie 2022. Mai precis, Finlanda este pe locul 1, cu doar 1,3% TVA necolectat, iar România, pe ultimul loc (27), cu 35,7% TVA necolectat (pe baza cifrelor anului 2020). După cum se observă din graficul de mai jos, media europeană este de 7% TVA necolectat, potrivit datelor publicate de Comisia Europeană.

Sursa: Raportul Comisiei Europene, 5.12.2022

Poziția României pe ultimul loc în acest clasament a fost constantă, de altfel, în ultimii 10 ani, începând cu 2012, deși restul statelor membre au înregistrat progrese uriașe în creșterea gradului de colectare a taxei pe valoarea adăugată. An de an, România a pierdut, și pierde în continuare, sume uriașe reprezentând TVA necolectată la bugetul de stat, doar la nivelul anului 2020 această pierdere fiind estimată la 7 miliarde euro. Croația, de pildă, a înregistrat doar 1% TVA necolectat în 2019, respectiv 5% în 2020, ca derapaj în colectarea TVA la bugetul naţional.

Cele 7 miliarde euro/an reprezentând TVA necolectat provin, printre altele, și din fraudele vamale, mai precis mărfuri de contrabandă trecute ilegal prin vamă, din subevaluarea mărfurilor declarate sau, pur și simplu, din mărfuri nedeclarate la trecerea frontierei. Dacă, însă, coroborăm datele furnizate de Raportul anual de performanță a Uniunii Vamale cu cele din Strategia privind reforma autorității vamale din România pentru perioada 2022-2024, găsim indicii serioase cu privire la eficiența activității de control vamal a României. Iată doar câteva exemple:

• la nivelul anului 2019, deși s-au controlat de patru ori mai multe mărfuri la import față de media UE, în România s-au găsit de 29 de ori mai puține nereguli;
• procentul de utilizare a procedurilor simplificate de declarare în vamă în România este de 18%, comparativ cu o medie de 62% înregistrată la nivelul Uniunii Europene;
• dintre cele 338 echipamente de control nedistructiv (de exemplu, scanere de diverse tipuri și dimensiuni), 332 nu au mai fost utilizate din 2017! Adică 98%! Cu alte cuvinte, controlul vamal se bazează pe numai șase echipamente de control nedistructiv la nivelul întregii țări Două treimi (64%) dintre echipamentele de analiză ale Laboratorului Vamal Central (singurul laborator vamal din România ce poate analiza probele prelevate din mărfurile importate în vederea încadrării tarifare, combaterii traficului ilicit de droguri etc.) sunt mai vechi de 15 ani, iar 11,5% mai vechi de 10 ani.

Intrarea în Schengen trebuie să vină la pachet cu o vamă modernă, funcțională, bazată pe sisteme IT, pe algoritmi de inteligență artificială, capabilă să asigure cu adevărat nevoia de securitate și siguranță a României, dar și a Uniunii Europene.

Un singur scaner funcțional (și acela cu intermitențe) în Portul Constanța, ce nu stochează nicio imagine pentru un control ulterior/validare independentă de la distanță, nu poate asigura nevoia de securitate și siguranță a României. Iar o frontieră nesecurizată permite importul de bunuri contrafăcute, subevaluate, droguri, arme, trafic de carne vie și câte și mai câte.

Războiul de la granița de nord a țării a trezit o bună parte din România adormită – vedem refaceri de urgență a liniilor ferate din Portul Constanța, extinderea capacității și rezilienței sistemului energetic național, proiecte serioase de infrastructură, achiziții și producție de tehnică militară și altele.

Refuzul de a fi, din nou, acceptați în Schengen trebuie să trezească încă o parte din România adormită. Anii 2023 și 2024 vor înfățișa o Românie dedicată cu adevărat securizării frontierelor externe, o Românie dotată cu un număr suficient de scanere de mare capacitate de stocare a imaginilor, validare și interpretare a lor de la distanță, pe baza unor algoritmi de inteligență artificială, cu drone ce vor survola neîncetat cei 2.000 de km de frontieră, cu sau fără culoare de zbor segregate, care vor oferi o imagine clară asupra fenomenelor migraționiste și încercărilor de fraudare a granițelor Uniunii Europene.

La acel moment, România va intra în Schengen pe ușa din față, pe covorul roșu.

Sursa: Raportul Comisiei Europene, 5.12.2022

Autori:

• Andrei Stefanovici, Director, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL, societate de avocați asociată EY România
• Ioana Ilie, Senior Associate, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL, societate de avocați asociată EY România
• Iulian Creangă, Associate, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL, societate de avocați asociată EY România

Domeniul energiei a prezentat un interes ridicat în ultima perioadă, în contextul crizei energetice internaționale, iar modificările rapide ale cadrului legislativ și incertitudinea viitorului îi preocupă deopotrivă pe clienții finali, dar și pe operatorii economici participanți la piața națională de energie. În acest sens, autoritățile naționale și europene încearcă să găsească soluții optime pentru asigurarea în plan economic și social a unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, menținând, în același timp, un mediu echilibrat și previzibil pentru operatorii economici din piață.

La data de 13 decembrie 2022, a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 357/2022 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienților finali din piața de energie electrică și gaze naturale, în perioada 1 aprilie 2022 – 31 martie 2023 („O.U.G. nr. 27/2022”), precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul energiei („O.U.G. nr. 119/2022”) („Legea”), aceasta intrând în vigoare la data de 16 decembrie 2022.

Legea include o serie de amendamente semnificative la prevederile O.U.G. nr. 119/2022, atât cu privire la plafonarea prețurilor la energie electrică și gazele naturale pentru clienții noncasnici, cât și cu privire la contribuția la Fondul de Tranziție Energetică (așa-zisa windfall tax).

Noile plafoane instituite de Lege

Legea instituie noi plafoane în ceea ce privește prețurile la energie electrică aplicabile clienților finali noncasnici, astfel:

(a) maximum 1 leu/kWh, cu TVA inclus, pentru 85% din consumul mediu lunar realizat la locul de consum, diferența de consum lunar de energie electrică urmând să fie facturată la prețul de maximum 1,3 lei/kWh, cu TVA inclus, în baza declarației pe propria răspundere a reprezentatului legal pentru următoarele categorii de consumatori:

• IMM-uri;
• operatorii regionali – definiți la art. 2 lit. g) şi h) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, ce prestează/furnizează serviciile de utilități publice, prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), b), b¹), c) şi h) din Legea nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Societatea de Transport cu Metroul București «Metrorex» – S.A., precum și aeroporturile, care sunt în subordinea/coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii;
• operatorii economici din domeniul industriei alimentare, identificați prin cod CAEN 10, precum și cei din domeniul agriculturii și pescuitului, identificați prin cod CAEN 01 și 03;
• autoritățile și instituțiile publice locale, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiile și societățile comerciale de interes județean, municipal sau local, regiile autonome și toate entitățile publice și private care prestează un serviciu public;
• institutele naționale de cercetare-dezvoltare.

(b) maximum 1 leu/kWh, cu TVA inclus, pentru consumul integral al spitalelor publice și private, al unităților de învățământ publice și private, al creșelor și al furnizorilor publici și privați de servicii sociale prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale.

Legea reglementează acum expres faptul că plafonarea se aplică în acest caz și pentru situațiile în care una dintre entitățile menționate anterior este beneficiarul final al consumului de energie electrică și/sau pentru toate clădirile care au fost construite și autorizate cu destinația de spitale.

(c) maximum 1 leu/kWh, cu TVA inclus, pentru 85% din consumul lunar realizat la locul de consum al instituțiilor publice, altele decât cele prevăzute la lit. (ii) de mai sus, precum și pentru locurile de consum aparținând cultelor recunoscute oficial în România, diferența de consum lunar de energie electrică fiind facturată la prețul de maximum 1,3 lei/kWh, cu TVA inclus.

(d) clienții noncasnici care nu se încadrează în una dintre categoriile de mai sus plătesc prețul plafonat la maximum 1,3 lei/kWh, cu TVA inclus.

În ceea ce privește prețul gazelor naturale, Legea completează textul actual care prevede plafonarea prețurilor la clienții noncasnici, în sensul că se includ ca beneficiari ai prețului plafonat la maximum 0,37 lei/kWh, cu TVA inclus, clienții noncasnici din cadrul parcurilor industriale reglementate de Legea nr. 186/2013 cu modificările și completările ulterioare, precum și cei din cadrul sistemelor de distribuție închise definite conform Legii nr. 123/2012 privind energia electrică și gazele naturale, cu modificările și completările ulterioare. În plus, consumul limită de 50.000 MWh se va raporta la anul anterior anului curent, iar nu la anul 2021.

De asemenea, Legea aduce un plus de claritate în ceea ce privește locurile de consum ale clienților noncasnici racordate după data de 1 ianuarie 2022, prevăzând expres faptul că plafonarea se aplică numai în limita unui consum anual de cel mult 50.000 MWh (O.U.G. nr. 119/2022 nu prevede în prezent acest plafon pentru locurile de consum racordate începând cu 1 ianuarie 2022).

Cu titlu de mențiune generală, Legea păstrează principiul potrivit căruia, la facturarea energiei electrice și a gazelor naturale, furnizorii trebuie să aplice prețul cel mai mic dintre (i) prețul final maxim plafonat, (ii) prețul contractual sau (iii) prețul final calculat conform prevederilor art. 5 și 6, doar în cazul gazelor naturale.

Alte modificări de interes în legătură cu plafonarea prețurilor la energie electrică și gaze naturale

În cazul producătorilor de energie care transferă energie electrică din portofoliul de producție către portofoliul de furnizare, pentru cantitățile de energie electrică transferate, prețul final este:

• prețul contractual în cazul în care acesta asigură încadrarea în plafoanele de la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2022;
• prețul plafonat prevăzut la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2022 în cazul în care prețul contractual este mai mare decât valoarea plafoanelor.

În cazul producătorilor care transferă energie din portofoliul de producție către portofoliul de furnizare, componenta de achiziție prevăzută la art. 5 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 27/2022, din contractele de furnizare pentru care se va achiziționa energie electrică din piață, va fi determinată luând în calcul exclusiv prețul de achiziție realizat. Pentru cantitatea de energie achiziționată pentru acoperirea acestor contracte, producătorii vor întocmi și vor menține o evidență separată de cantitatea transferată din producție proprie.

Noile modificări aduc și o accelerare a procedurii de compensare, astfel că 40% dintre sumele solicitate prin cererea de decontare se vor plăti în termen de 10 zile de la data depunerii cererii de decontare, diferența de plată urmând a se realiza de către Ministerul Energiei în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii valorilor aferente compensărilor trimise conform documentației prevăzute în anexa nr. 4.

Conform noilor modificări, va exista și un stoc minim necesar de gaze naturale pentru perioada 1 noiembrie 2024 – 31 martie 2025.

Contribuția la Fondul de Tranziție Energetică

În ceea ce privește Contribuția la Fondul de Tranziție Energetică, printre plătitorii de contribuție se introduc prin Lege partenerii din contractele financiare de asigurare a riscurilor (contracte de hedging). Sunt avute aici în vedere contractele de tip virtual (financial) power purchase agreement, din ce în ce mai frecvente pe piață, acestea reprezentând instrumente financiare derivate și nu includ livrarea fizică de energie, ci au rolul de a proteja părțile împotriva variațiunilor excesive de preț din piață.

În plus, o modificare cu impact semnificativ este reprezentată de prevederea Legii conform căreia contractele cu instrumente financiare derivate (hedging) prevăzute la art. 5 se raportează Autorității de Supraveghere Financiară și/sau Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), în termen de două zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a Legii, respectiv în două zile lucrătoare de la semnarea de către părți.

De asemenea, o veste bună pentru investitorii care au finalizat proiecte anul acesta este faptul că, potrivit Legii, vor fi exceptate de la obligația de plată a contribuției capacitățile de producție puse în funcțiune după 1 aprilie 2022 (textul O.U.G. nr. 119/2022 stabilește în prezent această exceptare doar pentru capacitățile puse în funcțiune după 1 septembrie 2022).

O altă modificare de impact este abrogarea contribuției la Fondul de Tranziție Energetică pentru vânzările de energie electrică la export sau livrări intracomunitare.

Concluzii

Având în vedere că, de la 1 ianuarie 2023, furnizorii au obligația de a elabora și publica ofertele tip în conformitate cu prețurile finale plafonate prevăzute de Lege, rămâne de văzut care va fi criteriul de departajare utilizat de clienții noncasnici în alegerea furnizorului de energie electrică sau gaze naturale.

Totodată, având în vedere că perioada de aplicare a O.U.G. nr. 27/2022 a fost prelungită până în 2025, deducem că autoritățile publice se așteaptă ca prezenta criză energetică să continue, iar acestea să nu fie ultimele modificări aduse legislației aplicabile.

Autor: Claudia Sofianu, Partener, liderul departamentului de Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România

Curtea Constituțională a României (CCR) s-a pronunțat și a respins, din nou, cu unanimitate de voturi, prin decizie definitivă şi general obligatorie, excepția de neconstituționalitate în ceea ce privește prevederea Ordonanței nr. 16/2022 privind „suprataxarea” contractelor de muncă cu timp parţial. Potrivit prevederilor acesteia, contribuţiile de asigurări sociale datorate pentru contractele cu normă de muncă redusă nu pot fi sub nivelul celor aplicate la salariul de bază minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care acestea se datorează. Odată cu anunțul deciziei CCR, s-au intensificat dezbaterile pe subiect şi pentru că așteptările mediului de afaceri erau, în cea mai mare măsură, pentru o decizie în sensul revenirii la forma anterioară a taxării în cazul acestui tip de contracte (adică proratat în funcţie de venitul aferent normei de muncă reduse).

Reamintim însă că o asemenea decizie nu e o noutate. Cum de altfel, am mai scris în trecut, în urmă cu numai doi ani, în 2020, CCR și-a comunicat părerea pe acest subiect, exact în același sens, prin urmare, era de așteptat să-și mențină punctul de vedere. La acel moment, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 46 din 4.02.2020, privind respingerea excepției de neconstituționalitate, ridicată atunci de un sindicat, asupra măsurii „suprataxării” contractelor de muncă part-time a fost argumentată astfel: „În ceea ce privește susținerea potrivit căreia salariații cu timp parțial pot ajunge astfel să contribuie mai mult decât primesc ca plată a muncii lor, Curtea reține faptul că, potrivit Cartei sociale europene, în vederea exercitării efective a dreptului la muncă, părțile se angajează să recunoască, drept unul dintre principalele obiective și responsabilități, realizarea și menținerea nivelului cel mai ridicat și stabil posibil al locului de muncă în vederea realizării unui loc de muncă cu normă întreagă. Prin urmare, măsura legiuitorului de a impune salariaților cu timp parțial același nivel de contribuții ca celor care muncesc cu normă întreagă apare ca fiind justificată în condițiile în care a încercat înlăturarea situației în care angajații sunt afectați de precaritatea locului lor de muncă și a dorit să încurajeze încheierea de contracte de muncă cu normă întreagă, de natură să contracareze anumite practici defavorabile salariaților de pe piața muncii. Curtea constată că măsura se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, motiv pentru care nu poate reține existența vreunei discriminări”. Rămânem la părerea potrivit căreia, în lipsa altor variante (mai flexibile) de contractare/remunerare a forţei de muncă salariate, cea mai bună alternativă pentru angajați este ca angajatorii lor să recurgă la contracte de muncă cu normă întreagă, exact în contextul deciziei CCR, cu reiterarea ideii că aceștia au la îndemână, indiferent de cifra de afaceri, potrivit legislației românești în vigoare, o serie de beneficii pe care le pot acorda angajaților, ca parte din pachetul de remunerare, ca suport și completare a salariului.

Este evident că discuția ar trebui transferată de la salariul de încadrare la întregul pachet de remunerare pe care angajatorii ar putea să îl aibă în vedere. Aceștia au o serie de opțiuni prin care pot oferi beneficii care să facă pachetul de remunerare atractiv, pentru care există reguli de taxare diferite (deductibilitate la calculul impozitului pe profit şi/sau neimpozitare la nivelul angajaţilor). Concret, o mare parte dintre beneficiile extrasalariale acordate în prezent vor rămâne neimpozabile și din ianuarie 2023, dacă ele nu vor depăşi, cumulat, un plafon lunar stabilit la 33% din salariul de bază.

Premisa de la care statul, prin autoritățile sale, a inițiat măsurile prin care este modificată concret această prevedere din Codul fiscal, prin care contractele part-time sunt taxate la fel ca cele full-time din punctul de vedere al contribuţiilor de asigurări sociale, pare a fi strict aceea de a fi majorate veniturile bugetului de stat și de a crește gradul de transparență și conformitate pe dreptul muncii și al salariaților.

• Strategia de tranzacții a companiilor din domeniul tehnologiei este în topul oportunităților pentru 2023
• Concentrarea pe plan local: 78% dintre companiile de tehnologie intenționează să-și transforme lanțul de aprovizionare
• Crește presiunea pentru a păstra cele mai bune talente, pe fondul intensificării turbulențelor în piaţa forței de muncă

Confruntate cu o inflație ridicată, o criză energetică și o scădere a încrederii consumatorilor, companiile de tehnologie au ca mare oportunitate în 2023 să adopte strategii active de fuziuni și achiziții (M&A) – potrivit raportului anual EY Top 10 oportunități pentru companiile de tehnologie în 2023. Chiar dacă evaluările sunt pe scădere, apetitul pentru tranzacții este estimat să revină anul viitor. Acest lucru este susținut de un studiu recent al EY, care constată că 72% dintre respondenții din rândul directorilor generali din sectorul tehnologic intenționează să realizeze fuziuni și achiziții în următoarele 12 luni, comparativ cu 59% dintre executivii din alte sectoare.

Iulia Bratu, Partener, Head of Lead Advisory, EY România: „Tehnologia a fost sectorul nr. 1 pentru fuziunile și achizițiile din România în 2022, reprezentând aproximativ 20% din numărul total de tranzacții și fiind determinat în principal de tranzacțiile inbound. În plus, tehnologia este sectorul lider în ceea ce privește activitatea de M&A pentru perioada cumulată 2018-2022. În timp ce valorile tranzacțiilor rămân în mare parte nedivulgate, tendința istorică puternică și așteptările că activitatea globală va crește în 2023, nu pot decât să indice o perspectivă pozitivă pentru România”.

Transformarea lanțului de aprovizionare

Îmbunătățirile din lanțul de aprovizionare din ultimii ani au fost zădărnicite de o deteriorare a climatului politic, economic și financiar. Pentru companiile din domeniul tehnologiei, pe locul al treilea în clasamentul priorităților din acest an se află reducerea dependenței de zonele geografice instabile din punct de vedere geopolitic, prin dublarea localizării. Un procent de 78% dintre respondenții din rândul executivilor din domeniul tehnologiei spun că plănuiesc să își decupleze lanțul de aprovizionare – inclusiv nearshoring și reshoring.

Păstrarea celor mai bune talente

Construirea unei strategii agile privind resursa umană se află pe poziția a noua în clasamentul priorităților organizațiilor din tehnologie. Până acum câteva luni, cea mai mare provocare privind forța de muncă pentru companiile din domeniul tehnologiei era „Marea demisie”. Impulsionați de o reașezare a priorităților de lucru în timpul pandemiei COVID-19, 56% dintre angajații respondenți din acest sector au indicat că se gândeau să își părăsească actualul loc de muncă în căutarea unui salariu mai mare, a unor oferte financiare mai bune și a unor noi oportunități de carieră. În prezent, sectorul nu se confruntă doar cu lipsa de talente pentru a alimenta creșterea pe termen lung, ci și cu înghețarea angajărilor și runde de concedieri, ca răspuns la incertitudinea economică.

Raportarea privind sustenabilitatea și edge computing

Studiul evidențiază, de asemenea, că practicile sustenabile de mediu (poziția a patra în topul priorităților) vor avea un impact asupra sectorului tehnologic în 2023. Acesta va fi mult mai important decât în anii precedenți, pe măsură ce companiile vor fi nevoite să se adapteze pentru a se conforma reglementărilor care vor veni privind dezvăluirea informațiilor în legătură cu emisiile și riscurile legate de schimbările climatice. Nou intrat în topul priorițăților, pe poziția a șaptea, este potențialul ca edge computing să ajungă la maturitate în următoarele 12 luni, pentru acele companii care sunt dispuse să investească în noi arhitecturi IT.

Lista completă a primelor 10 priorități în tehnologie pentru 2023:

1. Accelerarea executării strategiei de fuziuni și achiziții pentru a consolida profilul de creștere.
2. Experimentarea ecosistemelor de platforme pentru a crea un efect disruptiv în piață.
3. Dublarea eforturilor de localizare, chiar dacă aceasta are un cost.
4. Prioritatea acordată practicilor sustenabille de mediu.
5. Introducerea sistemelor pay as you go (plata în funcție de utilizare), pentru a atrage fluxuri suplimentare de venituri.
6. Folosirea analiticelor pentru optimizarea veniturilor.
7. Investiții în ecosistemul edge[1] pentru a îmbunătăți operațiunile și experiențele.
8. Cyber, cyber, cyber… asigurare pentru protecția datelor.
9. O strategie de resurse umane agilă, pentru a potrivi resursele cu nevoile companiei.
10. Pregătirea pentru reforma globală a impozitului minim[2].

[1] Investițiile în edge computing în găsirea de soluții pentru gestionarea datelor, chiar acolo unde sunt colectate, pentru a crește viteza de răspuns la noile nevoi și cereri ale clienților – de exemplu, Internet of Things, plăți contactless, manufacturări robotizate, senzori smart în locuințe, vehicule self-driving. Aceasta presupune o nouă arhitectură IT, o securitate sporită și o reziliență crescută a sistemelor de operare.

[2] Companiile din tehnologie și digitalizarea economiei au fost în centrul atenției OCDE în eforturile de a defini o nouă legislație definită de contextul actuale – Base Erosion and Profit Shifting (BEPS). Noile reguli sunt programate pentru implementare în 2024 și vor implica extinderea substanțială a raportărilor financiare și un efort sporit pe zona de conformitate.

Autor: Alex Milcev, Partener, liderul departamentului de Asistenţă fiscală şi juridică, EY România

Mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla ceea ce România își dorește de cel puțin 15 ani și se pare că acum este cel mai aproape de momentul aderării la Spațiul Schengen, întrucât chiar acum se discută despre aderarea a trei țări membre UE: România, Croația și Bulgaria.

Este posibil ca, de data aceasta, cererea de aderare a țării noastre să fie aprobată, deși Austria, prin ministrul său de Interne, încă se opune acestui demers. Cert este că acum pare că sunt întrunite condițiile pentru un vot favorabil, iar dacă Austria își va schimba poziția (este nevoie de acordul unanim al tuturor țărilor membre), România ar putea deveni parte a acestui acord.

Pe scurt, Schengen este o zonă de circulație liberă în Europa, care permite cetăţenilor din țările europene agreate – Acordul a fost semnat în anul 1985, în localitatea Schengen (Luxemburg), de unde și numele acestuia – să circule liber pe teritoriul și între aceste țări. Nu dispar total controalele la frontieră, dar sunt realizate pe baza unor criterii bine definite, ceea ce înseamnă fluidizarea traficului în vămi, atât pentru persoane fizice, cât și pentru companii. Normele după care sunt realizate controalele sunt cuprinse în Codul frontierelor Schengen.

Dacă România va fi acceptată în spațiul Schengen, este evident că aceste norme vor trebui aduse în legislația națională, adoptate și implementate intern. Ceea ce vede toată lumea și, prin urmare, este și subiectul dezbaterilor naționale din aceste zile, sunt avantajele, evidente, pe care le vom avea ca stat membru al acestui spațiu. Este vorba, înainte de toate, despre fluidizarea și rapiditatea trecerii frontierelor, pentru că se reduc mult timpul și birocrația aferentă verificărilor documentelor în vamă. Cu noile norme, accesul românilor, dar și al mărfurilor care pleacă ori tranzitează România, va fi mult mai ușor. Ceea ce va fi un avantaj major, contribuind inclusiv sau mai ales la accelerarea schimburilor comerciale. Partea despre care se vorbește mai puțin în aceste zile, poate chiar mai importantă vizavi de avantajele aderării, se referă la consecințele pe piața internă a forței de muncă. Dacă au fost acordate permisele de muncă aprobate la sfârșitul anului trecut, în România s-ar putea să lucreze circa 100.000 de cetățeni străini, din afara UE. În cazul aderării, este probabil că o bună parte dintre aceștia ar putea alege să emigreze în alte state europene, astfel că România s-ar putea confrunta, în scurt timp, cu o nouă criză pe piața forței de muncă, abia ameliorată, odată cu valul de muncitori asiatici care lucrează acum în domenii deficitare, precum agricultură, construcții, horeca.

Pe de altă parte, am putea asista chiar la înăspriri ale regimului de muncă pentru străinii din afara UE – permise de muncă și de şedere, de exemplu – dat fiind că, la o eventuală acceptare a României în Spațiul Schengen, acestea vor fi aspecte reglementate pentru tot spaţiul Schengen, la care România va trebui să se alinieze. Astfel că, vor urma inerente schimbări și pe acest palier, asupra cărora autoritățile române încă nu au făcut vreun anunț.

Este cert însă că vom avea de-a face cu un aspect mai puțin bun pentru piața forței de muncă locală, întrucât străinii vor avea posibilitatea să plece în țările europene dezvoltate, unde pot găsi condiții mai bune, și materiale, și financiare. Deficitul accentuat al forței de muncă se va traduce inevitabil în creșteri salariale care, la rândul lor, vor pune presiune pe costul bunurilor și serviciilor în piață şi, deci, vor genera un impuls inflaționist peste cel pe care îl avem deja.

Chiar dacă, în cazul aderării nu vom asista la o plecare în masă imediată, este clar că România se va confrunta cu acest fenomen și este obligatoriu ca autoritățile române să găsească rapid soluții de menținere a forței de muncă existente în țară și de aducere a unei forțe de muncă suplimentare. Să nu uităm că, de exemplu, planurile de investiții ale PNRR se bazează pe premisa disponibilității unei mase semnificative de muncitori în țară, care poate să ducă la bun sfârșit toate proiectele asumate până în 2026 (altfel, riscăm să rămânem și fară bani și fară investiții).

În loc de concluzie, am putea spune că aderarea la Spațiul Schengen vine pentru România și cu plus și cu minus. Cheia ar fi să găsim soluțiile prin care să profităm la maximum, economic și social, de avantaje și să reducem prin măsuri rapide și eficiente efectele negative inerente acestui pas.

• 71% dintre consumatori sunt mai interesați de reducerea costurilor și a consumului de energie, decât în urmă cu un an – consumatorul pasiv de energie a dispărut
• Încrederea în furnizorii de energie este zdruncinată – doar 40% dintre consumatori cred că furnizorul lor de energie va crea valoare pentru ei și pentru comunitatea lor în viitor
• Transformarea experienței clienților este acum un imperativ pentru supraviețuirea furnizorilor de energie

Energia este în prezent o prioritate pentru consumatori, întrucât are un impact din ce în ce mai mare asupra stilului lor de viață și a bugetului personal. Acest lucru reiese din raportul EY „Energy transition consumer insights”, care a intervievat 70.000 de consumatori de energie rezidențială, de pe 18 piețe, timp de doi ani. Cercetarea arată că 71% dintre consumatori sunt mai interesați în prezent de reducerea costurilor și a consumului de energie decât în urmă cu un an, iar 65% dintre aceștia au declarat că interesul lor pentru monitorizarea consumului de energie, reducerea impactului asupra mediului (61%) și achiziționarea de noi produse și servicii energetice (50%) a crescut în ultimul an.

Perspectivele din acest an arată că o masă critică de consumatori s-a alăturat acum categoriei „omnisumatorilor”. Aproape jumătate dintre consumatori (42%) declară că ar prefera mai mulți furnizori de soluții energetice în locul unuia singur și peste 25% dintre ei s-ar adresa unei companii precum un retailer online, un furnizor de energie solară sau un retailer care oferă îmbunătățiri pentru locuinţă în locul furnizorului lor de energie, atunci când vine vorba de soluții. Între timp, majoritatea consumatorilor au investit deja sau intenționează să investească în produse care să le schimbe stilul de viață din punct de vedere energetic: 82% în electrocasnice eficiente din punct de vedere energetic, 67% în ferestre, uși și izolații eficiente din punct de vedere energetic, 60% într-un termostat inteligent și 59% într-un vehicul electric.

Mihai Drăghici, Director, Consultanţă, EY România: „Amploarea și ritmul tranziției energetice se accelerează. EY a demarat un proiect global de cercetare multianual și a identificat apariția «omnisumatorului» de energie, care participă la un ecosistem energetic dinamic într-o multitudine de locuri, soluții și furnizori”.

Încrederea este zdruncinată, dar angajamentul pentru sustenabilitate rezistă

În toate aspectele experienței lor energetice, încrederea consumatorilor a fost profund zdruncinată, creând potențiale bariere în calea tranziției energetice. Doar 40% dintre aceștia sunt încrezători că furnizorul lor de energie va crea valoare pentru ei și pentru comunitatea lor în viitor și tot mai puțini (35%) sunt încrezători că vor avea acces la  energia furnizată de către aceștia în următorii trei ani.

În schimb, angajamentul consumatorilor față de sustenabilitate este sdolid, mai mult de o treime (39%) fiind dispuși să plătească în plus pentru produse și servicii sustenabile – în creștere de la 36% anul trecut. Cu toate acestea, doar jumătate (51%) dintre consumatori sunt conștienți de acțiunile și investițiile pe care le pot face pentru a fi mai sustenabili. Și mai puțin de o treime dintre ei înțeleg bine termeni precum „energie regenerabilă”, „sustenabilitate”, „neutru din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon” și „net zero” – acest lucru rămâne neschimbat față de sondajul de anul trecut, în ciuda atenției acordate de mass-media crizei energetice și schimbărilor climatice.

Experiența în domeniul energiei nu este în pas cu transformarea nevoilor şi așteptărilor consumatorilor

Aproape toți consumatorii fac modificări în stilul lor de viață pentru a reduce consumul de energie, a economisi bani, timp și a proteja mediul. Cu toate acestea, experiența energetică de astăzi nu este în pas cu viteza și amploarea transformării nevoilor şi așteptărilor consumatorilor. Aproape trei sferturi (72%) dintre consumatori nu sunt mulțumiți sau sunt doar parțial mulțumiți de performanța furnizorului lor de energie, atunci când vine vorba de noile experiențe în materie de produse și servicii energetice.

Cu toate acestea, există oportunități pentru acei furnizori de energie care găsesc modalități de a se implica și de a inspira schimbarea. 81% dintre consumatori au spus că doresc ca furnizorii lor de energie să le ofere sprijin și consiliere cu privire la noile produse și servicii energetice și că încă se adresează în primul rând furnizorilor, atunci când achiziționează noi soluții energetice. În mod similar, aproape trei sferturi (73%) sunt interesați să experimenteze o formulă în care produsele și serviciile din energie să le fie accesibile într-un fel de metavers.

EY consideră că furnizorii de energie pot profita acum de impulsul dat de către consumatori și pot arăta calea de urmat prin intermediul a șase imperative strategice care reinventează experiența energetică, construiesc o fundație pentru ziua de mâine și angajează și inspiră consumatorii. Mai multe detalii în acest sens se găsesc în raport.