Autori:

Simona Tudor, HR & Payroll Manager, Global Compliance and Reporting, EY România

Stela Andrei, Partener Asociat, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România

Răzvan Ungureanu, Director, Business Tax Advisory (BTA), EY România

Florina Parîng, Senior Manager, Taxe Indirecte, EY România

Prin tradiție, decembrie este luna bilanțurilor, a pregătirilor de sărbători sau a planurilor pentru un nou an. Dar decembrie este și luna recunoștinței. Și, chiar dacă indicatorii economici, în unele cazuri, ar putea să nu arate așa cum au fost estimați, companiile vor în continuare să își manifeste recunoștința față de parteneri și clienți, pentru încredere și colaborare, față de angajați, cărora vor să le mulțumească pentru un an greu, și, nu în cele din urmă, să-i bucure pe copiii care au nevoie de ajutor. Dar care sunt acele cadouri ce pot fi oferite de către companii, care pot beneficia de facilități fiscale sau deduceri: tichete cadou, cadouri sau sume de bani? La ce aspecte fiscale trebuie să fie atente companiile?

Oferirea de tichete cadou sau cadouri în natură, cu ocazia Crăciunului, este o formă foarte des folosită de către companii cu scopul de a le mulțumi angajaților pentru anul care se apropie de sfârșit și, de asemenea, pentru a-i bucura pe copiii acestora cu un dar în plus în sacul Moșului. Sigur, companiile pot oferi tichete cu valori mai mari, în funcție de cât de generoși își doresc sau își permit să fie, totuși doar valoarea de până în 150 lei de beneficiar este scutită de la plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale. Nimic nu-i poate împiedica pe angajatori să le ofere salariaților și o sumă de bani, pentru că și în acest caz se va aplica aceeași facilitate fiscală. Dar, pentru că „forma” se pare că este în continuare destul de importantă (deși se tot discută de „substanța” care ar trebui să prevaleze), angajatorii trebuie să fie atenți și să prevadă acest gest de recunoștință fie în contractul colectiv de muncă, fie în regulamentul intern. Prevederea lui în contractul individual de muncă este mai rar întâlnită.

Inutil de precizat că pentru ce depășește limita de 150 de lei pentru fiecare angajat și copil al acestuia, societățile vor datora contribuții sociale și impozit pe venit. Din punctul de vedere al impozitului pe profit, cadourile oferite angajaților și copiilor acestora, indiferent de forma în care sunt acordate, sunt considerate cheltuieli sociale, care sunt deductibile în limita a 5% din costurile cu salariile. De asemenea, compania va trebui să aibă în vedere și costul cu TVA pe care îl va suporta pentru cadourile acordate angajaților sau copiilor acestora, care nu prezintă nicio legătură cu desfășurarea activității economice în condiții optime.

Ce se întâmplă din punct de vedere fiscal cu cadourile oferite de Crăciun altor persoane decât salariații proprii și copiii acestora? În ceea ce privește acțiunile de protocol, pentru tichetele cadou acordate, societățile vor datora doar impozit pe venit, acestea fiind încadrate la venituri din alte surse.  E de avut în vedere forma și aici – în privința evidenței nominale a beneficiarilor care trebuie să cuprindă o serie de informații personale pentru care GDPR-ul este extrem de important.

Pe de altă parte, în cazul cadourilor în natură – cum ar fi coșurile de Crăciun cu bunătăți – având în vedere că nu sunt prevăzute în mod expres în Codul fiscal la vreo categorie de venit, ca fiind impozabile sau neimpozabile, logica și practica ne pot spune că acestea nu se impozitează. Totuși, nu este exclus ca surprizele să apară, în cazul unui control fiscal, iar aceste cadouri să fie reconsiderate, în categoria de venituri impozabile ca fiind venituri din alte surse. Totuși, sperăm că ANAF să fie diligentă și să-și facă cunoscută interpretarea, în cazul în care este una nefavorabilă contribuabililor, solicitând de asemenea legiuitorului clarificări legislative viitoare. În acest fel, avem convingerea că autoritățile fiscale vor reuși să dea dovadă de interes în dezvoltarea unei relații bazată pe încredere și credibilitate cu contribuabilii.

În ceea ce privește impozitul pe profit, în cazul cadourilor oferite partenerilor de afaceri, sub forma tichetelor cadou sau a cadourilor în natură, acestea sunt considerate cheltuieli de protocol, care sunt deductibile în limita a 2% din profitul contabil al companiei. Dacă TVA a fost dedusă la achiziția cadourilor acordate în cadrul acțiunilor de protocol, atunci compania va suporta un cost cu TVA pentru suma care depășește pragul de 100 lei/cadou.

În ceea ce privește donațiile ce se pot face mai ales în astfel de zile către copiii în nevoie, în mare, ele sunt nedeductibile. Astfel, din punctul de vedere al impozitului pe profit, aceste cheltuieli sunt nedeductibile, dar, în măsura în care se acordă sub formă de sponsorizări (către un ONG, de pildă, sau unei unități de cult, dar este important ca acestea să fie înscrise într-un Registru special), pot fi scăzute în limita a 20% din impozitul pe profit datorat, dar nu mai mult de 0,75% din cifra de afaceri a companiei. Aceeași facilitate fiscală este aplicabilă și în cazul micro-întreprinderilor, care sunt plătitoare de impozit pe venit, în limita a 20% din acesta.  Din perspectiva TVA, dacă donațiile se fac în bunuri, TVA aferentă va fi nedeductibilă (cost la nivelul companiei), dar dacă bunurile sunt acordate sub forma unei sponsorizări, costul cu TVA va fi înregistrat pentru ceea ce depășește, la nivelul unui an, pragul de trei la mie din cifra de afaceri. Din perspectiva impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale, donațiile și sponsorizările primite, conform legii, de către persoanele fizice, nu reprezintă venituri impozabile.

Subiectul tichetelor cadou, care sunt oferite în alte scopuri și care ar putea fi subiect de reclasificare, rămâne în continuare controversat. Șansa primirii din partea autorităților fiscale a unui cadou plăcut, cu ocazia sărbătorilor, este relativ redusă pentru companiile vizate de o astfel de inspecție. Dar luna decembrie este luna surprizelor și rămâne să vedem ce ne mai rezervă.

În concluzie, rămânând atenți la partea fiscală, recomandăm tuturor să se bucure de spiritul sărbătorilor, să fie generoși atât la suflet, cât și prin oferirea de cadouri celor din jur pe care ii apreciază și/sau pe care vor să-i ajute.

Vă prezentăm în cele ce urmează principalele măsuri adoptate prin Ordonanța de Urgență nr. 19/2021 care vizează modificarea Codului fiscal și a altor acte normative în domeniul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 315 din 29 martie 2021:

• Se suspendă aplicarea reglementărilor fiscale referitoare la educația timpurie în perioada 1 aprilie 2021 – 31 decembrie 2021, inclusiv;
• În perioada 1 aprilie 2021 – 31 decembrie 2021, cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a creșelor și grădinițelor aflate în administrarea contribuabililorreprezintă cheltuieli sociale, deductibile la calculul rezultatului fiscal în limita a 5% din cheltuielile cu salariile;
• Se prelungește cu încă 90 de zile, de la 1 aprilie 2021 la 30 iunie 2021, scutirea de la plata impozitului specific unor activități pentru contribuabilii din sectorul Horeca;
• Se prorogă cu 6, respectiv cu 7 luni termenele pentru solicitarea restructurării obligațiilor bugetare, astfel: notificarea privind intenția de restructurare a obligațiilor bugetare se poate transmite organului fiscal până la 30 septembrie 2021, iar solicitarea de restructurare până la data de 31 ianuarie 2022;
• Sunt prevăzute reguli specifice pentru contribuabilii care au notificat organul fiscal cu privire la intenția de restructurare a obligațiilor bugetare până la 29 martie 2021 dar care nu au depus încă solicitarea de restructurare aferentă;
• Se prelungește până la 31 ianuarie 2022 măsura prin care TVA solicitată se rambursează cu efectuarea controlului, ulterior rambursării, cu menținerea acelorași situații exceptate prevăzute în OUG 48/2020;
• Se prorogă termenul de depunere a cererii de anulare a unor obligații accesorii de la 31 martie 2021 la 31 ianuarie 2022;
• Se extinde facilitatea de anulare a obligațiilor accesorii și pentru cele aferente obligațiilor bugetare principale cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2020, individualizate în decizii de impunere emise în urma unui control în derulare la 29 martie 2021 sau început între 29 martie 2021 și 31 ianuarie 2022, cu îndeplinirea anumitor condiții;
• Se prorogă termenul de acordare a eșalonării la plată, în formă simplificată, a obligațiilor bugetare datorate după data declarării stării de urgență, administrate de organul fiscal central, de la 31 martie 2021 la 30 septembrie 2021.

Autor: Duncea, Ștefănescu și Asociații

În Monitorul Oficial nr. 436 / 25.05.2020 a fost publicat Ordinul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1058 privind aprobarea procedurii și formularelor utilizate pentru aplicarea Capitolului II din Ordonanța Guvernului nr. 6 / 2019 privind instituirea unor facilități fiscale („Ordinul 1058”).

Sfera de aplicare

• Procedura aprobată prin Ordinul 1058 se aplică obligaţiilor bugetare administrate de Administraţia Fondului pentru Mediu (“AFM”).
• Obligaţiile bugetare administrate de AFM cuprind:
  • taxe,
  • contribuţii,
  • alte sume datorate la bugetul Fondului pentru mediu, precum şi obligaţii accesorii aferente acestora,
• obligaţiile bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii, existente în evidenţa AFM în vederea recuperării.

Cine beneficiază de procedura stabilită prin Ordinul 1058?

Principalele categorii de beneficiari ai facilităţilor prevăzute în procedura stabilită prin Ordinul 1058:

• debitorii (persoane juridice, persoane fizice sau entităţi fără personalitate juridică) care la data de 31.12.2018 inclusiv aveau obligaţii principale restante administrate de AFM sub 1.000.000 LEI;
• debitorii (persoane fizice sau entităţi fără personalitate juridică, unităţi administrativ – teritoriale sau subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti ori instituţiile publice), care la data de 31.12.2018 inclusiv aveau obligaţii bugetare principale restante administrate de AFM de 1.000.000 LEI sau mai mari.

Care sunt facilitățile fiscale acordate de AFM?

Administraţia Fondului pentru Mediu acordă următoarele facilităţi fiscale:

• amânarea la plată a obligaţiilor de plată accesorii rămase nestinse la data emiterii certificatului de atestare fiscală, până la data soluţionării cererii de anulare a accesoriilor sau până la data de 16.12.2019 inclusiv, în cazul nedepunerii acestei cereri, pentru debitorii care notifică AFM conform art. 28, alin. (1) din Ordonanța Guvernului 6 / 2019 privind instituirea unor facilități fiscale (“Ordonanța 6 / 2019”);
• anularea obligaţiilor de plată accesorii aferente anumitor obligații bugetare principale, expres menționate.

Aspecte importante privind procedura de amânărea plății

• Debitorii interesați de amânarea plății obligațiilor de plată accesorii menționate depun o notificare, potrivit modelului din Anexa 2 a Ordinului 1058, fie la registratura AFM, fie prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
• În termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării notificării menționate, AFM emite şi comunică debitorului certificatul de atestare fiscală.
• În cazul în care există neconcordanţe între sumele înscrise în certificatul de atestare fiscală şi evidenţa contabilă a debitorului, debitorul poate solicita punerea de acord a acestora în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data comunicării certificatului de atestare fiscală.
• După clarificarea neconcordanţelor, AFM întocmeşte în două exemplare procesul – verbal de punere de acord, precum şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii şi noul certificat de atestare fiscală.
• După întocmirea procesului – verbal de punere de acord sau în cazul în care debitorul nu solicită clarificarea neconcordanţelor în termen de 3 zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, AFM emite decizia de amânare la plată a obligaţiilor de plată accesorii, precum şi adresa de sistare temporară, totală sau parţială, a executării silite adresată instituţiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare şi/sau terţilor popriţi care deţin / datorează sume de bani debitorului ori, după caz, înştiinţarea de respingere a notificării, dacă debitorul nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele reglementate de prevederile art. 24-27 din Ordonanța 6 / 2019.
• În cazul în care, ulterior emiterii deciziilor de amânare la plată a obligaţiilor accesorii, se constată erori în conţinutul acestora, pe baza documentelor care atestă această situaţie, AFM emite decizie de modificare a deciziei de amânare la plată a obligaţiilor accesorii.

Aspecte importante privind procedura de acordare a anulării obligaţiilor de plată accesorii

• Debitorii care, fie au depus la registratura AFM, fie au comunicat prin poștă cu scrisoare recomandată la sediul AFM cerere de anulare a obligațiilor accesorii până la data de 16.12.2019 inclusiv, beneficiază de anularea obligațiilor de plată accesorii.
  

  Cu titlu de excepție, în vederea anulării accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare cu termene de plată până la data de 31.12.2018, individualizate în decizii de impunere, debitorii pot depune cererea de anulare a accesoriilor după stingerea obligaţiilor fiscale principale individualizate în decizia de impunere emisă ca urmare a inspecţiei fiscale, dar nu mai târziu de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere.

• Debitorii care au obligaţii de plată stabilite în acte administrative a căror executare este suspendată, în condiţiile legii, la data de 31.12.2018 inclusiv, ale cărei efecte nu au încetat, şi care intenţionează să beneficieze de anularea obligaţiilor de plată accesorii, potrivit cap. II din Ordonanţa 6 / 2019, vor face menţiuni cu privire la renunţarea la efectele suspendării actului administrativ fiscal în notificarea şi/sau cererea de anulare a accesoriilor.
• Pentru a beneficia de anularea obligaţiilor de plată accesorii, debitorul poate depune fie o singură cerere pentru toate accesoriile următoarelor categorii de obligații, fie câte o cerere pentru fiecare dintre acestea:
  • obligaţii bugetare restante la data de 31.12.2018,
  • obligaţii bugetare declarate suplimentar de debitori prin declaraţie rectificativă,
  • obligaţii bugetare cu termene de plată până la data de 31.12.2018 şi stinse până la această dată,
  • obligaţii bugetare cu termene de plată până la data de 31.12.2018 individualizate în decizii de impunere.
• Cererea de anulare a accesoriilor trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii, prevăzute în mod expres în Ordinul 1058.
• Ulterior înregistrării cererii de anulare a accesoriilor și analizării îndeplinirii condițiilor necesare, Administraţia Fondului pentru Mediu:
  • emite şi comunică, dacă este cazul, decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii, în vederea actualizării obligaţiilor de plată accesorii ce pot face obiectul anulării,
  • reface evidenţa fiscală în situaţia în care au fost stinse obligaţii de plată accesorii ce pot face obiectul anulării,
  • emite decizia de anulare a obligaţiilor de plată accesorii sau decizia de respingere a cererii de anulare a accesoriilor, după caz.

Prevederile Ordinului 1058 au intrat în vigoare la data publicării acestuia în Monitorul Oficial, respectiv 25.05.2020.

Autor: Claudia Sofianu, Partener, Liderul Diviziei de impozit pe venit și contribuții sociale, EY România

În contextul global actual, domenii precum IT și cel al cercetării-dezvoltării-inovării („CDI”) sunt elemente cheie ale unei dezvoltări sustenabile, iar digitalizarea accelerată determină atât guvernele, cât și companiile să facă schimbări semnificative.

Dacă vorbim de companii, preocuparea constantă pentru crearea de produse/servicii noi și pentru îmbunătățirea celor deja existente este accelerată în special de reducerea costurilor asociate și de obținerea unui avantaj competitiv care să le plaseze pe o poziție cât mai ridicată într-un clasament ce vizează experiența și satisfacția crescută a clienților.

Din punctul de vedere al guvernelor, obiectivul principal rămâne creșterea economică și atragerea de investiții străine, iar pârghiile folosite au fost legate în principal de politicile fiscale aplicabile în rândul jucătorilor din domeniul CDI. În acest sens, sunt țări care au introdus măsuri fiscale extrem de atractive în 2019, precum Indonezia care anunță deduceri fiscale generoase de până la 300% pentru activitățile întreprinse pe propriul teritoriu. Alte exemple pe care le putem aminti sunt: valoarea deducerilor fiscale acordate care a crescut la 250% din valoarea cheltuielilor în Singapore, respectiv 200% în Polonia, conform studiului global EY „Worldwide R&D Incentives Reference Guide 2019”. Există însă și țări, precum Italia, care au introdus, începând cu anul fiscal trecut, două măsuri mai puțin generoase, și anume: obligativitatea de certificare a eficienței costurilor și raportul tehnic pentru a descrie activitățile CDI desfășurate de companie.

În România, s-a discutat mult în ultimul timp despre facilitățile fiscale din domeniul IT, vehiculându-se inclusiv ideea eliminării lor. Unul dintre argumentele susținătorilor acestei abordări este faptul că, la acest moment, domeniul IT este deja consolidat.

Care este însă părerea ANIS („Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii”)? Într-un comunicat ANIS din data de 3 iunie 2019, se spune că: „facilitățile fiscale au făcut și mențin industria IT românească competitivă, într-o cursă cu alte țări care oferă programatorilor impozit pe venit zero, precum Ucraina, Polonia sau Belarus. Deficitul de forță de muncă din IT la nivelul UE este atât de mare încât o astfel de măsură ar putea avea ca rezultat o reducere masivă a specialiștilor din țară, deci un impact economic major”.

Istoric vorbind, în România, beneficii fiscale au fost acordate industriei IT încă din anul 2004, iar legislația fiscală a fost modificată în acest sens aproape anual în vederea încurajării investițiilor străine în acest domeniu. Cu toate acestea, se prevedea doar scutirea de la plata impozitului pe venitul din salarii pentru angajații care desfășoară activități prin care sunt create programe pentru calculator.

Începând cu anul 2016, a existat un interes mai pronunțat pentru cercetare-dezvoltare-inovare, astfel că salariații din acest domeniu pot fi scutiți de la plata impozitului pe venit similar celor din IT, deși condițiile de eligibilitate sunt diferite. În același timp, este acordată și o deducere suplimentară de 50% la calculul impozitului pe profit pentru cheltuielile de CDI eligibile.

Nivelul deducerilor fiscale nu este mare, comparativ cu al altor state membre, însă proiecțiile efectuate arată un câștig de aproximativ de 7-8% din impozitul pe profit. Cu alte cuvinte, companiile pot avea beneficii mai mari dacă pot susține caracterul inovator al proiectelor lor și îndeplinesc condițiile de eligibilitate, chiar dacă nu sunt finanțate din bani publici pentru activitatea de CDI. Este important de subliniat faptul că această facilitate fiscală poate fi aplicată și în domeniul IT atât timp cât proiectele derulate au caracter inovator până la momentul comercializării.

 Deși o serie de factori fac dificilă aplicarea acestor deduceri (precum lipsa funcționalității Corpului Experților care poate evalua aceste proiecte), există metodologii de inovare care, alături de incubarea culturii de inovare și proiectarea rezultatelor CDI (indiferent de rezultatul cercetării), vin în sprijinul companiilor. Acestea pot primi facilități fiscale fără solicitare în prealabil (scutirea se aplică salariaților lunar, iar deducerea suplimentară de 50% se poate aplica în funcție de sistemul de declarare și plată a impozitului pe profit fie trimestrial, fie anual). Aceste facilități fiscale pot fi folosite pentru mărirea retenției sau a investițiilor în zona CDI de la echipamente, ateliere, până la faimoasele “laboratoare de inovare”.

Trebuie evidențiată, însă, limita fină de substanță între proiectele care se califică pentru acordarea facilităților fiscale din domeniul IT și cele care, în același timp, pot fi eligibile pentru facilitățile acordate CDI. De aceea, o analiză per proiect și per activitate trebuie întreprinsă în prealabil pentru a ilustra impactul financiar, dar și efortul administrativ pentru aplicarea unei facilități sau a celeilalte.

Astfel, pentru ca un proiect de dezvoltare software să fie clasificat drept CDI, finalizarea trebuie să depindă de un avans științific și/sau tehnologic, iar scopul proiectului trebuie să fie rezolvarea metodică a unui sistem științific și/sau incertitudine tehnologică.

Adaptarea software-urilor deja existente și activitățile de suport pentru acestea nu au neapărat un caracter inovator pentru a susține facilitatea CDI. Totuși, inovarea se naște atunci când se produc noi teoreme și algoritmi în domeniul IT, precum și cercetarea și dezvoltarea instrumentelor software sau a tehnologiilor în domenii specializate de calcul. Cu titlu de exemplu, inovarea apare în procesarea imaginilor, prezentarea geografică a datelor, recunoașterea caracterelor, inteligența artificială și alte domenii asemănătoare. Aceste activități sunt doar câteva exemple și apar în literatura de specialitate (în special în publicațiile OCDE).

În concluzie, dacă substanța activităților din domeniul IT este de inovare și dacă se respectă prevederile legislative românești cu privire la CDI, merită cunoscute și aplicate facilitățile fiscale cât timp mai sunt disponibile.

• Recenta eliminare a plafoanelor la contribuțiile sociale – un obstacol în plus, în contextul în care România a devenit a treia piaţă din lume ca dificultate în recrutare, după Japonia şi Taiwan

• Autoritățile au dezvoltat o atenție sporită în cadrul controalelor fiscale

• 64% dintre multinaţionalele care operează în România se aşteaptă să treacă printr-un control de preţuri de transfer în următorii 2 ani

„La nivel macroeconomic, anul 2017 precum și anii care vor urma vor fi definiți de o serie de măsuri în domeniul fiscal legate de nevoile bugetului de stat, inițiativa BEPS, directivele Europene și acordurile privind schimburile de informații fiscale între statele lumii. Dar, nu trebuie să uităm nici dimensiunea fiscală pur românească, incluzând modificările recente de legislație, ca de exemplu eliminarea plafoanelor la contribuțiile sociale”, a declarat astăzi Alex Milcev, partener, liderul Departamentului de asistență fiscală și juridică a EY România, în cadrul celei de a XI-a ediții a Conferinței anuale de fiscalitate EY.

Eliminarea plafoanelor la CAS (contribuţia la pensie) şi CASS (contribuţia la sănătate) pentru angajaţii cu un salariu brut de peste 5 salarii medii pe economie a condus la creşterea costurilor cu forţa de muncă. Având în vedere că România a devenit – conform unor studii recente[1] –  a 3-a piaţă din lume ca dificultate în recrutare (după Japonia şi Taiwan), mediul de business românesc  este expus unei situaţii de costuri crescute, combinată cu o disponibilitate redusă a forţei de muncă pe piaţa autohtonă.

Din păcate, legislaţia fiscală actuală nu oferă angajatorilor/ angajaţilor afectaţi soluţii care să compenseze această creştere de costuri. Poate doar să ia în considerare orice posibilă măsură de optimizare fiscală prevăzută de reglementările legale în vigoare (de exemplu, acordarea de acţiuni sub formă de “Stock Option Plan” care beneficiază de un tratament fiscal mai favorabil).

„Din punctul meu de vedere însă, în acest context, angajatorii trebuie să se concentreze mai degrabă pe măsuri care cresc gradul de favorabilitate a locului de muncă pentru angajaţii lor, ca de exemplu flexibilitatea programului de lucru și programele de dezvoltare a carierei”, spune Claudia Sofianu, partener, liderul Diviziei de impozit pe venit și contribuții sociale a EY România.

Ce impact au noile modificări ale codului fiscal asupra business-urilor din România?

Există în momentul de faţă facilităţi fiscale care pot fi aplicate de contribuabili pentru o optimizare a calculului de impozit pe profit, printre care amortizarea accelerată și facilitățile prin scutiri de impozit și deduceri suplimentare de cheltuieli pentru sectorul de cercetare-dezvoltare. „Dar există – de asemenea – şi regimuri alternative de taxare ce merită avute în vedere (impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitul HORECA)”, subliniază Andra Cașu, director, Divizia de impozite directe a EY România.

Deoarece autorităţile fiscale au dezvoltat o atenţie sporită în cadrul controalelor fiscale (în special pentru zona prețurilor de transfer și a substanței tranzacțiilor), numărul controverselor va crește simţitor în următoarea perioadă.

Un studiu EY[2] arată că 64% dintre multinaţionalele care operează în România se aşteaptă să treacă printr-un control de preţuri de transfer în următorii doi ani. Având în vedere că, în 2017, marii contribuabili au obligativitatea de a avea pregătit dosarul preţurilor de transfer pentru 2016 până la depunerea declaraţiei anuale de impozit pe profit, rămâne de văzut câţi dintre aceştia vor fi supuşi verificărilor în domeniul preţurilor de transfer din partea ANAF în 2017. „Ne aşteptăm la o intensificare a controalelor în acest domeniu şi nu doar pentru marii contribuabili”, adaugă Adrian Rus, partener, liderul Diviziei de prețuri de transfer a EY.

O altă schimbare semnificativă se referă la reducerea termenelor de prezentare a dosarelor de preţuri de transfer, în contextul în care întocmirea unui asemenea dosar a devenit un exerciţiu mai complex, ţinând cont de modificările efectuate pentru alinierea cu Planul de Acţiune OCDE privind Erodarea Bazei Impozabile şi Transferul Profiturilor.

Cea mai importantă modificare a Codului de procedură fiscală, care a intrat în vigoare în decembrie 2016, privește ordinea stingerii creanțelor fiscale și are o consecință nefastă. „Se încalcă principiul <<egalității de arme>>; astfel, contribuabilul pierde posibilitatea de a suspenda executarea silită prin depunerea unei scrisori de garanție și este nevoit să aștepte peste 3 ani soluționarea definitivă a contestației sale fiscale pentru a-și putea solicita și banii înapoi,” declară Emanuel Băncilă, partener EY Law, liderul Diviziei de litigii și dispute fiscale.

****

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 230.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 29,6 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2016. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 700 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.

[1] Studiu privind deficitul de talente 2016/2017, Manpower Group

[2] EY Romania 2016 TP survey report

• Editorial
  Cosmin Flavius Costaș
  Justiţia fiscală, între Scylla şi Caribda
  Call for Papers: Provocările Codului fiscal şi ale Codului de procedură fiscală 2016

• Actualitate
  Alin Văsonan
  Scurte consideraţii cu privire la natura juridică a proceselor-verbale întocmite de organele fiscale la solicitarea organelor de urmărire penală în vederea stabilirii prejudiciilor produse bugetului de stat ca urmare a unor operaţiuni economice fictive, în lumina jurisprudenţei Curţii de Apel Oradea
  Raluca Tudor
  Business angels și facilitățile fiscale din România, Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii

• Impozite directe
  Daniela-Olivia Ghicajanu
  Impozitarea veniturilor sportivilor – perspectivă internațională
  Raluca Ivan
  Impozitarea profitului societăților-mamă și filialelor în interiorul Uniunii Europene: între evitarea dublei impuneri şi perfectarea pieţei unice. Partea I: Istoric și delimitări conceptuale

• Impozite indirecte
  Liviu Oltean
  Posibila neconstituţionalitate a Legii nr. 209/2015 din  perspectiva  amnistiei  fiscale  selective

• Procedură fiscală
  Andrei Iancu
  De câte ori îi este permis să greşească organului fiscal?

• Contribuții sociale
  Tudor Vidrean-Căpuşan, Darius Pătrăuş
  Este compatibilă taxa pe viciu cu dreptul Uniunii Europene?

• Jurisprudență fiscală națională
  Viorel Terzea
  Refuzul dreptului de deducere a TVA-ului în lipsa facturii originale

• Jurisprudența fiscală a instanțelor europene
  Cosmin Flavius Costaş
  Servicii  de  consultanţă  nonfictive  pe  bază  de  abonament.  Destructurarea  unui  mit  naţional