Comisia Europeană a propus miercuri, 21 martie, noi norme menite să garanteze că activitățile comerciale digitale sunt impozitate într-un mod corect și favorabil creșterii economice în UE. Prin adoptarea acestor măsuri, UE va deveni lider mondial în ceea ce privește conceperea unor reglementări fiscale adaptate la economia modernă și la era digitală.

Creșterea explozivă din ultimii ani a numărului de companii din sectorul digital, precum societățile care gestionează platforme de comunicare socială, platformele colaborative și furnizorii de conținut online, a contribuit foarte mult la creșterea economică din UE. Normele fiscale actuale nu au fost concepute însă pentru a răspunde nevoilor companiilor care își desfășoară activitatea pe scară mondială sau în mediul virtual ori care au o prezență fizică neglijabilă sau doar o prezență digitală. Schimbarea a fost dramatică: nouă din companiile aflate în top 20 la nivel mondial în funcție de capitalizarea bursieră sunt în prezent digitale, față de o companie din 20 în urmă cu zece ani. Provocarea constă în a fructifica din plin această tendință, asigurând totodată o contribuție corectă la impozite din partea companiilor din sectorul digital. În caz contrar, există un risc real la adresa veniturilor publice ale statelor membre: companiile din sectorul digital sunt supuse în prezent unei cote de impozitare medii efective egală cu jumătate din cea aplicată economiei tradiționale din UE.

Propunerile prezentate răspund eforturilor depuse de statele membre pentru a găsi soluții permanente și durabile care să asigure o contribuție corectă la veniturile fiscale din partea companiilor care își desfășoară activitatea în mediul online, dând astfel curs și apelului urgent al liderilor UE din luna octombrie 2017. Normele fiscale actuale nu reglementează profiturile realizate din activități profitabile precum vânzarea datelor și a conținuturilor generate de utilizatori. Statele membre au început încet-încet să caute, în mod unilateral, soluții rapide de impozitare a activităților digitale, ceea ce creează probleme juridice și incertitudine fiscală pentru mediul de afaceri. Numai printr-o abordare coordonată se poate garanta că economia digitală este impozitată într-un mod corect, sustenabil și favorabil creșterii economice.

Două propuneri legislative distincte prezentate astăzi de Comisie vor avea ca rezultat o impozitare mai corectă a activităților digitale în UE:

• Prima inițiativă urmărește să facă o reformă a normelor în materie de impozit pe profit, astfel încât profiturile să fie înregistrate și impozitate acolo unde companiile au o interacțiune semnificativă cu utilizatorii prin canalele digitale. Aceasta este soluția pe termen lung preferată de Comisie.
• Cea de-a doua propunere răspunde apelurilor primite din partea mai multor state membre în ceea ce privește instituirea unui impozit intermediar care să acopere principalele activități digitale care, în prezent, nu sunt deloc impozitate în UE.

Pachetul prezentat astăzi prevede o abordare coerentă a UE în privința unui sistem de impozitare a economiei digitale care sprijină piața unică digitală și care va servi drept punct de pornire pentru discuțiile internaționale menite să soluționeze problema la nivel mondial.

Valdis Dombrovskis, vicepreședintele pentru moneda euro și dialog social, a declarat: „Digitalizarea aduce nenumărate beneficii și oportunități, însă necesită și o adaptare a normelor și a sistemelor noastre tradiționale. Am prefera să dispunem de norme convenite la nivel mondial, inclusiv la nivelul OCDE. Însă valoarea profiturilor care scapă în prezent neimpozitate este de neacceptat. Trebuie să ne aducem de urgență normele fiscale în secolul al XXI-lea, recurgând la o nouă soluție cuprinzătoare și orientată către viitor”.

Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice și financiare, impozitare și vamă, a adăugat: „Economia digitală este o mare oportunitate pentru Europa, iar Europa este, la rândul său, o mare sursă de venituri pentru firmele din domeniul digital. Această situație reciproc avantajoasă ridică însă probleme juridice și fiscale. Normele noastre care datează de dinainte de apariția internetului nu permit statelor membre să impoziteze companiile din domeniul digital care își desfășoară activitatea în Europa atunci când acestea nu sunt prezente fizic aici sau când prezența lor fizică este neglijabilă. Această situație este ca o gaură neagră tot mai mare pentru statele membre, întrucât baza fiscală se deteriorează. Toate acestea sunt motivele pentru care propunem astăzi un nou standard juridic, dar și un impozit intermediar pe activitățile digitale.”

Propunerea 1: O reformă comună a normelor UE în materie de impozit pe profit pentru activitățile digitale

Această propunere va permite statelor membre să impoziteze profiturile generate pe teritoriile lor, chiar și în cazul în care o companie nu are o prezență fizică acolo. Noile norme vor garanta o contribuție la finanțele publice din partea companiilor online egală cu cea a companiilor tradiționale cu prezență fizică.

Se va considera că o platformă digitală are o „prezență digitală” impozabilă sau un sediu permanent virtual într-un stat membru dacă îndeplinește unul dintre următoarele criterii:

– veniturile anuale ale companiei într-un stat membru depășesc pragul de 7 milioane de euro;

– compania are peste 100 000 de utilizatori într-un stat membru într-un an fiscal;

– într-un an fiscal, se încheie peste 3 000 de contracte comerciale de servicii digitale între compania respectivă și utilizatorii comerciali.

Noile norme vor schimba și modul în care sunt repartizate profiturile către statele membre, astfel încât să se reflecte mai bine felul în care companiile pot crea valoare online: de exemplu, în funcție de locul în care se află utilizatorul în momentul consumului.

În fine, noul sistem asigură o legătură reală între locul în care sunt realizate profiturile digitale și locul în care sunt impozitate. Măsura ar putea fi inclusă, în cele din urmă, în sfera bazei fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB) – inițiativa propusă deja de Comisie pentru repartizarea profiturilor marilor grupuri multinaționale într-un mod care să reflecte mai bine locul unde se creează valoarea.

Propunerea 2: Un impozit intermediar pe anumite venituri provenite din activități digitale

Acest impozit intermediar garantează că activitățile care în prezent nu sunt impozitate efectiv vor începe să genereze venituri imediate pentru statele membre. Astfel, se va putea evita luarea unor măsuri unilaterale de impozitare a activităților digitale în anumite state membre, situație care ar putea conduce altfel la o mare diversitate de soluții naționale în prejudiciul pieței unice.

Spre deosebire de reforma comună, la nivelul UE, a normelor fiscale de bază, acest impozit indirect ar urma să se aplice veniturilor obținute din anumite activități digitale care nu intră deloc sub incidența actualului cadru fiscal. Acest sistem se va aplica doar cu titlu provizoriu, până la finalizarea reformei globale și până la integrarea deplină a unor mecanisme care să reducă posibilitatea dublei impuneri.

Acest impozit se va aplica veniturilor obținute din activități în cazul cărora utilizatorii joacă un rol major în crearea de valoare și care sunt cel mai greu de reglementat prin normele fiscale actuale, cum ar fi veniturile obținute din:

– vânzarea de spațiu publicitar online;

– activități de intermediere digitală care permit utilizatorilor să interacționeze cu alți utilizatori și care pot mijloci vânzarea de bunuri și servicii între aceștia;

– vânzarea de date generate pe baza informațiilor furnizate de utilizatori.

Veniturile fiscale vor fi colectate de statele membre în care sunt situați utilizatorii și se vor aplica numai companiilor cu venituri totale anuale de 750 de milioane de euro la nivel mondial și de 50 de milioane de euro la nivelul UE. În acest mod se poate asigura că întreprinderile mai mici nou înființate și în curs de extindere rămân scutite de această sarcină. Dacă impozitul se va aplica la o cotă de 3 %, se estimează că statele membre ar putea obține venituri anuale de 5 miliarde de euro.

Următoarele etape

Propunerile legislative vor fi înaintate Consiliului spre adoptare și Parlamentului European spre consultare. În același timp, UE va continua să participe în mod activ la discuțiile purtate la nivel mondial pe tema impozitării economiei digitale în cadrul G20/OCDE și să insiste asupra adoptării unor soluții internaționale ambițioase.

Proiect de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicat pe website-ul Ministerului de Finanțe

În data de 10 ianuarie 2018 pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe a fost publicat un proiect de Hotărâre a Guvernului privind modificarea

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Se propun o serie de modificări în ceea ce privește:

•    Impozitul pe profit
•    Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
•    Impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România
•    Impozitul pe venit
•    Contribuțiile sociale obligatorii
•    Accize

Am rezumat în cele ce urmează cele mai importante modificări propuse:
•    Impozit pe profit

Se va putea deduce doar 30% din valoarea creanțelor înstrăinate, indiferent că scoaterea din evidență a acestora se va contabiliza pe seama conturilor de cheltuieli sau nu. De asemenea, în măsura în care nu sunt contabilizate ca și venituri, anularea provizioanelor anterior deduse, precum și prețul de cesiune al creanțelor, vor fi considerate elemente similare veniturilor.Se aduc clarificări cu privire la modul de calcul a limitei deductibile în ceea ce privește costurile excedentare ale îndatorării, reglementări ce înlocuiesc vechile limite privind deductibilitatea fiscală cheltuielilor cu dobânzile aplicabile până la 31 decembrie 2017.

•    Impozit pe veniturile microîntreprinderilor
Se aliniază normele cu noile prevederi privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor incluse în Codul fiscal și aplicabile începând cu 1 ianuarie 2018. Pentru aceasta, printre altele, se elimină referințele la veniturile realizate din consultanță și management, precum și la persoane juridice care activează în domeniul bancar, al asigurărilor, piețelor de capital, etc., având în vedere că aceste condiții nu mai sunt relevante pentru încadrarea în sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor începând cu 1 ianuarie 2018.

•    Impozit pe reprezentanțele firmelor străine înființate în România
Sunt abrogate din norme prevederile privind modul de stabilire al impozitului, pentru reprezentanțele care se înființează/desființează în cursul anului, ca urmare a preluării acestor prevederi în Codul fiscal.

•    Impozit pe venit
Se corelează normele cu noile prevederi privind modul de calcul al bazelor de impunere și reducerea cotei de impozit pe venit de la 16% la 10% pentru veniturile din activități independente, salarii și asimilate salariilor, cedarea folosinței bunurilor, investiții, pensii, activități agricole, silvicultură și piscicultură, premii și din alte surse, și de la 10% la 7% în cazul stabilirii plăților anticipate efectuate în contul impozitului anual pentru veniturile din drepturile de proprietate intelectuală. Se aduc clarificări cu privire la plafonul neimpozabil de 450.000 lei pentru transferul mai multor proprietăți imobiliare din patrimoniul personal, printr-un singur act juridic.

•    Contribuții sociale
Sunt modificate normele având în vedere noile prevederi privind contribuțiile sociale din Codul fiscal și aplicabile începând cu 1 ianuarie 2018, fiind abrogate capitolele distincte alocate contribuțiilor asigurărilor pentru șomaj, contribuției pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale și contribuției la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale și este introdus un nou capitol pentru Contribuția asiguratorie de muncă. Ca element de noutate, sunt aduse exemplificări privind modul de încadrare a veniturilor realizate în anul fiscal 2017, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente, activități agricole, silvicultură și piscicultură, asocieri cu persoane juridice, cedarea folosinței bunurilor, investiții și din alte surse, în plafonul minim echivalentul a de 12 ori salariul de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie 2018, pentru stabilirea obligației de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2018, în contextul noului sistem de contribuții sociale.

•    Accize
Se aliniază Normele metodologice la prevederile Codului Fiscal cu privire la stabilirea autorităților competente care vor efectua autorizarea antrepozitelor fiscale, a destinatarilor înregistrați, a expeditorilor înregistrați și a importatorilor înregistrați. Astfel, această autorizare va fi făcută de către Autoritatea fiscală teritorială. Totodată, operatorii economici care extrag cărbune sau produc cocs, dar și cei care importă sau achiziționează intra-comunitar aceste tipuri de produse, dar și producătorii, distribuitorii sau redistribuitorii de energie electrică sau de gaz natural vor trebui să se înregistreze la autoritațile fiscale teritoriale. A fost modificată formula utilizată pentru denaturarea completă a alcoolului etilic.Au fost stabilite modalitățile și condițiile de restituire a accizelor plătite la Bugetul de stat în România, pentru produsele din tutun încălzit fabricate în România și supuse accizelor nearmonizate, dar care fac obiectul unei livrări intra-comunitare sau export.

Autori:
Răzvan Ungureanu – Manager, Impozite directe
Andreea Cosmanescu – Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale
Cristina Galin – Senior Manager – Impozite indirecte

Lege nr. 275/27.12.2017 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA („Legea de aprobare”)

Noul sistem de plată defalcată a TVA

Prin Buletinul Fiscal transmis în data de 4 septembrie 2017, am anunțat introducerea sistemului de plată defalcată a TVA prin Ordonanța Guvernului nr. 23/2017. După ce Ordonanța a parcurs și etapa aprobării în Parlament printr-o lege și Legea de aprobare nr. 275/27.12.2017 a fost publicată în Monitorul Oficial, sistemul de plată defalcată a TVA a suferit modificări majore – în sens pozitiv pentru cei mai mulți dintre contribuabili, așa cum vom arăta în continuare.

Cum va funcționa sistemul de plată defalcată a TVA?

Principalele coordonate ale sistemului de plată defalcată a TVA (schimbate față de forma inițială) sunt după cum urmează:

•    Aplicarea obligatorie de la 1 martie 2018 de către contribuabilii cu obligații fiscale reprezentând TVA restante la 31 decembrie 2017 și neachitate până la 31 ianuarie 2018 (15.000 lei – mari contribuabili; 10.000 lei – contribuabili mijlocii; 5.000 lei – alți contribuabili – cu excepția debitelor a căror executare silită este suspendată conform Codului de Procedură Fiscală) și de către contribuabilii în insolvență;
•    Aplicarea obligatorie, începând cu data de 1 a celei de a doua luni următoare împlinirii termenului de 60 de zile de la scadență, pentru contribuabilii care înregistrează obligații fiscale restante reprezentând TVA în timpul anului (a se vedea plafoanele menționate mai sus) și, respectiv, începând cu data de 1 a lunii următoare pentru contribuabilii care au intrat sub incidența legislației privind insolvența;
•    Aplicarea opțională la cererea contribuabililor – beneficiul fiind, începând cu 1 ianuarie 2018, o reducere de 5% a impozitului pe profit/pe veniturile microîntreprinderilor. În acest caz, ieșirea din sistem se poate face la sfârșitul anului fiscal, dar nu mai devreme de un an de la data la care au început să aplice plata defalcată a TVA;
•    Contribuabilii neînregistrați în scopuri de TVA nu vor trebui să facă plăți defalcate către furnizori. Pentru contribuabilii înregistrați în scopuri de TVA care nu efectuează plata defalcată către furnizorii înscriși în sistem, penalitatea este de 0,06% pe zi din suma netransferată în contul special de TVA, până la remedierea situației. Verificarea furnizorilor în ceea ce privește aplicarea sistemului de plată defalcată a TVA se poate efectua interogând Registrul publicat pe site-ul ANAF;
•    Debitarea conturilor de TVA se va face fără aprobarea ANAF, aceasta fiind una din cele mai mari surprize ale noii modalități de funcționare a sistemului. Din lista operațiunilor de debitare și creditare a contului de TVA au fost excluse operațiunile de decontare între membrii grupului fiscal unic;
•    Virarea în contul de TVA propriu a sumelor încasate prin card, numerar și substitute de numerar trebuie efectuată în termen 30 de zile (în loc de 7 zile);
•    Penalitățile pentru erori / nerespectarea anumitor prevederi (e.g. neplata în/din contul de TVA) au fost în general reduse, fiind eliminată amenda de 50% din TVA plătită eronat (această amendă se mai aplică într-o singură situație, respectiv la debitarea conturilor de TVA în alte condiții decât cele permise și dacă eroarea nu este remediată în termen de 30 de zile). În noua formă, penalitățile sunt în principal de 0,06% pe zi, iar în unele situații, dacă nu se remediază eroarea în 30 de zile, se aplică o amendă de 10% din suma de TVA;
•    Alte vești bune sunt: plățile parțiale pot urma alocările stipulate în contract/ordin de plată, dacă este cazul, iar plățile prin intermediar, plățile în natură, compensările, plățile în numerar, card, substitute de numerar, conturi de garanții sau escrow și operațiunile de finanțare de instituții de credit/IFN prin preluarea creanțelor au fost excluse de la aplicarea sistemului.

Autori: Echipa de consultanţi fiscali din cadrul Ţuca Zbârcea & Asociaţii Tax

Ordonanța de Urgență nr. 79/8 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Începând cu 1 ianuarie 2018, persoanele juridice române care înregistrează venituri sub plafonul de 1.000.000 euro, calculat în lei la cursul BNR de la 31 decembrie 2017, aplică regimul de impozitare specific microîntreprinderilor dacă sunt îndeplinite și următoarele condiții:
– capitalul social este deținut de persoane, altele decât statul şi unitățile administrativ-teritoriale;
–  nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești, potrivit legii.

Trecerea de la impozit pe profit la impozit pe veniturile microîntreprinderilor se face prin depunerea Declarație de mențiuni (Formular 010) până la data de 31 martie 2018. Totuși, pentru anul 2017, societățile care au fost plătitoare de impozit pe profit și care devin plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu 1 ianuarie 2018, au obligația să depună până pe 25 martie 2018 și Declarația privind impozitul pe profit (D 101).

Persoanele juridice nou înființate sunt obligate la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă sunt îndeplinite condițiile amintite anterior și trebuie să comunice organelor fiscale aplicarea sistemului de impunere în termen de 30 de zile de la data înființări

Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 1.000.000 euro, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depăşit această limită și are obligația de a depune Declarația de mențiuni în termen de 15 zile de la data depășirii plafonului.

Alte noutăți legislative privind impozitare microîntreprinderilor sunt:

A fost eliminată condiția privind veniturile din consultanță și management care, potrivit reglementărilor aplicabile până la 31 decembrie 2017, nu trebuiau să depășească 20% din totalul veniturilor;

Începând cu 1 ianuarie 2018 a fost abrogată opțiunea de aplicare a impozitului pe profit de către societățile nou înființate care subscriu un capital social mai mare de 45.000 lei.

Se stabilește că nu intră sub incidența impozitului pe veniturile microîntreprinderilor următoarele:

a)Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
b)Fondul de compensare a investitorilor;
c)Fondul de garantare a pensiilor private;
d)Fondul de garantare a asiguraţilor;
e)entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridică.

– Din categoria microîntreprinderilor nu mai sunt excluse persoanele juridice române care:
i)  desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
ii) desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;
iii) desfășoară activități în domeniul jocurilor de noroc;
iv) desfășoară activități de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor natural.

– Cotele de impozitare de 1% pentru microîntreprinderile care au salariați, respectiv  de 3% pentru micro întreprinderile fără salariați nu au suferit modificări. Pentru microîntreprinderile care nu au niciun salariat, în situaţia în care angajează un salariat, în scopul diminuării cotei de impozitare (de la 3% la 1%), noul salariat trebuie angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puţin 12 luni.

În Monitorul Oficial al României nr. 885/10.11.2017 a fost publicată OG 79 / 2017 pentru modificarea și completarea Legii 227/2015 privind Codul Fiscal (denumită în continuare ”OG 79”).

Punctăm, în cele ce urmează, principalele noutăți și modificări aduse de OG 79 prevederilor Codului Fiscal, referitoare la:

CONTRIBUȚIILE SOCIALE OBLIGATORII

OG 79 redefinește sistemul fiscal existent în domeniul contribuțiilor sociale obligatorii prevăzute de Codul Fiscal.

Astfel contribuțiile sociale obligatorii vor fi:

Contribuțiile de asigurări sociale (CAS)

•    Contribuția de asigurări sociale este datorată de persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății, precum și de angajatori în anumite situații.

•    Cota datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății este în cuantum de 25%.

•    În situația contractelor cu timp parțial de muncă, această contribuție nu poate fi mai mică decât nivelul contribuției de asigurări sociale calculate prin aplicarea procentului asupra salariului de bază minim brut pe țară, corespunzător numărului de zile lucrătoare din luna în care contractul a fost activ, decât în anumite situații.

•    Obligativitatea calculării, reținerii la sursă, declarării și plății revine persoanelor fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, cu excepția persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în România și care datorează contribuții sociale obligatorii.

•    Angajatorii sunt obligați să achite contribuția de asigurări sociale numai în situația condițiilor deosebite de muncă (4%), precum și în situația condițiilor speciale de muncă și a altor condiții de muncă prevăzute în Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (8%).

Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS)

•    Contribuția de asigurări sociale de sănătate este datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății.

•    Cota datorată este în cuantum de 10%.

•    Obligativitatea calculării, reținerii la sursă, declarării și plății revine persoanelor fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, cu excepția persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în România și care datorează contribuții sociale obligatorii.

Contribuția asiguratorie pentru muncă

•    Contribuția asiguratorie pentru muncă este datorată de persoane fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, precum și de persoanele fizice cetățeni români, cetățeni ai altor state și apatrizi în anumite condiții.

•    Cota datorată este în cuantum de 2,25%.

•    Baza de calcul a contribuției asiguratorii de muncă o reprezintă veniturile din salarii și asimilate salariilor acordate de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, precum și veniturile din salarii și asimilate salariilor realizate de persoanele fizice cetățeni români, cetățeni ai altor state și apatrizi în anumite condiții.

Pentru veniturile aferente anului fiscal 2017, contribuțiile sociale obligatorii sunt cele în vigoare în perioada căreia îi sunt aferente veniturile.

TVA

OG 79 legiferează faptul că dreptul organelor fiscale de a refuza deducerea TVA intervine doar dacă, după administrarea mijloacelor de probe prevăzute de lege, se poate demonstra că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea în baza căreia s-a exercitat deducerea face parte dintr-un lanț de operațiuni având scopul de a frauda TVA.

IMPOZITUL PE PROFIT

OG 79 transpune în legislația națională prevederile Directivei 2016/1164/UE de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne.

Astfel, se introduc în Codul Fiscal o serie de definiții specifice, dintre care menționăm:

(i)    costurile îndatorării
(ii)   costurile excedentare ale îndatorării
(iii)  întreprindere asociată
(iv)  întreprindere financiară
(v)   transferul de active
(vi)  transferul unei activități economice desfășurate printr-un sediu permanent etc.

Totodată, se stabilesc reguli fiscale potrivit cărora:

– este limitată deductibilitatea dobânzii precum și a altor costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic;
– este stabilită impozitarea transferului de active, de rezidență fiscală și/sau de activitate economică desfășurată printr-un sediu permanent pentru care România pierde dreptul de impozitare;
– este introdusă regula antiabuz, potrivit căreia poate fi reîncadrat un demers sau o serie de demersuri întreprinse cu scopul obținerii de avantaje fiscale la calculul obligațiilor fiscale;
–  este definită societatea străină controlată și se stabilesc reguli privind impozitarea acesteia.

IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRINDERILOR

Modificările aduse impozitului pe veniturile microîntreprinderilor prin OG 79 sunt urmatoarele:

– Plafonul maxim de venituri pentru aplicarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se majorează la echivalentul în LEI a 1.000.000 EUR.
– Este eliminată condiția referitoare la aplicarea impozitării pe veniturile microîntreprinderilor doar în situația obținerii de venituri din consultanță și management în proporție de maximum 20% din veniturile totale.
– Este eliminată posibilitatea optării pentru aplicarea impozitului pe profit în situația subscrierii unui capital social de cel puțin 45.000 LEI.
– Este eliminată interdicția aplicării impozitării pe veniturile microîntreprinderilor de către societățile care desfășoară activități (i) în domeniul bancar, (ii) în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, pieței de capital, (iii) în domeniul jocurilor de noroc, precum și de către societățile care desfășoară activități (iv) de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale.

IMPOZITUL PE VENIT

Principalele modificări aduse impozitului pe venit prin OG 79 sunt următoarele:

Cota de impozit pe venit este diminuată de la 16% la 10%.

– Venitul obținut din transferul unui număr mai mare de 2 autoturisme din patrimoniul personal, realizat într-un an fiscal, este considerat, în vederea impunerii, venit din alte surse.
– Este majorat cuantumul maxim al venitului lunar brut în limita căruia se acordă deducere personală, de la 3.000 LEI la 3.600 LEI.

ACCIZE ȘI ALTE TAXE SPECIALE

OG 79 extinde măsura confiscării cisternelor, recipientelor, precum și a mijloacelor de transport utilizate în comercializarea produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate.

IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE

OG 79 modifică impozitul pe mijloacele de transport pentru autovehiculele de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, precum și pentru combinațiile de autovehicule, autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă, cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone.

Modificările și completările menționate mai sus vor intra în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2018.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/8 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017.

Modificări aduse Codului Fiscal

Am rezumat în cele ce urmează cele mai importante modificări aduse Codului Fiscal conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 79/8 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017. Prevederile vor intra în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2018.

Impozit pe profit

Modificările aduse asupra prevederilor referitoare la impozitul pe profit se referă la transpunerea în Codul Fiscal a prevederilor Directivei 2016/1164/UE a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (“ATAD”).Sunt introduse prevederi noi cu privire la:Limitarea deductibilității dobânzii și a altor costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic (aceste prevederi înlocuind prevederile art. 27 “Cheltuieli cu dobânzile și diferențe de curs valutar”), printre care:

• Noile prevederi sunt aplicabile și pentru bănci sau instituții financiare non-bancare, precum și în legătură cu costurile îndatorării datorate către acestea;
• Costurile îndatorării includ, de exemplu, și dobânda capitalizată in valoarea contabilă a unui activ, comisioanele de intermediere, etc.;
• Contribuabilii au dreptul de a deduce, într-o perioadă fiscală, costurile excedentare ale îndatorării (suma cu care costurile îndatorării depășesc veniturile din dobânzi) până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei a 200.000 EUR (cursul de schimb utilizat fiind cel din ultima zi a trimestrului/anului fiscal, după caz);
• Costurile excedentare ale îndatorării care depășesc plafonul de mai sus vor putea fi deduse limitat, in perioada fiscală în care sunt suportate, până la nivelul a 10% din baza de calcul;
• Baza de calcul pentru stabilirea costurilor excedentare ale îndatorării deductibile va fi: venituri totale – cheltuieli totale – venituri neimpozabile + cheltuieli cu impozitul pe profit + costurile excedentare ale îndatorării + amortizarea fiscală deductibilă (EBITDA ajustată);
• Dacă baza de calcul are o valoare negativă sau egală cu zero, costurile excedentare ale îndatorării sunt nedeductibile pentru perioada fiscală de referință și vor putea fi reportate pe o perioadă nelimitată de timp în aceleași condiții de deducere;
• Prin excepție, contribuabilii care sunt entități independente, nefăcând parte dintr-un grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară și neavând întreprinderi asociate sau sedii permanente, își vor putea deduce integral costurile excedentare ale îndatorării în perioada fiscală în care acestea sunt suportate;
• Noile prevederi sunt aplicabile și dobânzilor și pierderilor nete din diferențe de curs valutar reportate potrivit art. 27. În cazul entităților independente, aceste costuri reportate devin integral deductibile.

  Regimul fiscal al transferurilor de active, de rezidență fiscală și/sau de activitate economică desfășurată printr-un sediu permanent pentru care Romania pierde dreptul de impozitare

• Impozitul la ieșire va fi calculat prin aplicarea ratei de impozitare de 16% asupra diferenței dintre valoarea de piață și valoarea fiscală a activelor transferate;
• Impozitul la ieșire se va aplica în situația următoarelor transferuri:

– transferul activelor de la sediul permanent din România la sediul său central sau la un alt sediu permanent dintr-un stat membru sau stat terț, dacă România pierde dreptul de a impozita activele transferate;- transferul de activitate economică desfășurată în România printr-un sediu permanent către alt stat membru sau stat terț, dacă România pierde dreptul de a impozita activele transferate.

– transferul rezidenței fiscale din România în alt stat membru sau stat terț (cu excepția activelor care rămân efectiv legate de un sediu permanent din România);

– transferul activelor de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un stat membru sau stat terț, dacă România pierde dreptul de a impozita activele transferate;

Regula generală anti-abuz:

În scopul calculării obligațiilor fiscale, nu se va lua în considerare un demers sau o serie de demersuri care, luând în considerare toate faptele și circumstanțele relevante, nu sunt oneste, fiind puse în practică pentru scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale de a obține un avantaj fiscal și nu pentru motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică. În acest caz, obligația fiscală se calculează conform titlului de impozit pe profit.

Reguli privind societățile străine controlate:

Pe baza regulilor privind societățile străine controlate, vor fi incluse în baza de calcul a impozitului pe profit anumite tipuri de venituri nedistribuite (dobânzi, redevențe, dividende, venituri din leasing financiar, venituri din asigurări, etc.) proporțional cu participația deținută în entitatea controlată.

O entitate este o societate străină controlată a unui plătitor de impozit pe profit, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

• contribuabilul, singur sau împreună cu întreprinderile sale asociate, deține mai mult de 50% din drepturile de vot sau deține direct sau indirect mai mult de 50% din capitalul entității controlate sau are dreptul să primească mai mult de 50% din profiturile acestei entități; și
• impozitul pe profit plătit efectiv de către entitate sau sediul permanent pe profiturile sale este mai mic decât diferența dintre impozitul pe profit care ar fi fost perceput pentru acea entitate sau sediu permanent în cadrul sistemului de impozit pe profit românesc și impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile sale de către entitate sau sediu permanent (in principiu, cota de impozit aplicabilă în cealaltă țară ar trebui să nu fie sub 8%, cu anumite ajustări).

Prevederile se aplică și sediilor permanente din statele membre/terțe ale unui contribuabil, ale căror profituri nu sunt supuse impozitării sau sunt scutite de impozit în România;

Se prevăd și anumite excepții de la aplicarea prevederilor de mai sus.

Impozit pe veniturile microîntreprinderilor

Modificările aduse asupra prevederilor referitoare la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se referă în principal la:

–Se includ în sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor contribuabilii care desfășoară activități exceptate în prezent (spre exemplu, în domeniul bancar, asigurări, reasigurări, piețe de capital, jocuri de noroc, explorare, dezvoltare și exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale etc.), dar si cei care realizează venituri din consultanta si management in proporție de peste 20% din veniturile totale;

– Majorarea plafonului pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor de la 500.000 de euro la 1.000.000 euro;

–Eliminarea opțiunii de aplicare a sistemului de impozit pe profit (în detrimentul sistemului de impozitare a veniturilor microîntreprinderilor) de către persoanele juridice nou-înființate care au subscris un capital social de cel puțin 45.000 lei. Prin această prevedere se revine la legislația fiscală valabilă anterior introducerii posibilității opțiunii, nepermițându-se, de exemplu, recunoașterea pierderilor fiscale de societățile care au în faza investițională cheltuieli mari, dar venituri sub plafonul care permitea aplicarea sistemului de impozit pe profit;

–Noile prevederi vor fi aplicabile inclusiv contribuabililor care până la 31 decembrie 2017 sunt exceptați de la aplicarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor sau au optat să aplice impozitul pe profit.

Cotele de impozit pe veniturile microîntreprinderilor au rămas la fel, adică 1%, respectiv 3%, în funcție de numărul de angajați.

Impozitul pe venit

Reducerea cotei de impunere

Ordonanța prevede reducerea cotei de impunere de la 16% la 10% pentru veniturile din activități independente, salarii și asimilate salariilor, cedarea folosinței bunurilor, investiții, pensii, activități agricole, silvicultură și piscicultură, premii și din alte surse, exceptând veniturile pentru care Codul fiscal prevede cote diferite.

Activități independente

În cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, cota de impunere reprezentând plăți anticipate reținute la sursă a fost redusă de la 10% la 7%. Pentru contribuabilii care obțin astfel de venituri și care optează pentru stabilirea impozitului final cu reținere la sursă, impozitul pe venit final de 10% se va aplica asupra venitului brut diminuat cu cheltuielile în cotă forfetară de 40%. Menționăm că prevederile anterioare permiteau deducerea contribuțiilor sociale reținute la sursă. Pentru modificările legate de obligația plății contribuțiilor pentru astfel de venituri, consultați partea de „Contribuții sociale” mai jos.

Contribuțiile de asigurări sociale de sănătate plătite de persoanele fizice care desfășoară activități independente nu vor mai reprezenta o cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe venit.

Venituri din salarii și asimilate salariilor

Ordonanța prevede majorarea nivelului minim al venitului lunar brut pentru care se acordă deducere personală de la 1.500 lei la 1.950 lei și a celui maxim de la 3.000 lei la 3.600 lei. Deducerea personală va fi cuprinsă între 15 lei și 1.310 lei, în funcție de numărul de persoane aflate în întreținere și de venitul obținut.

Dispoziții tranzitorii

Pentru veniturile realizate în anul fiscal 2017, obligațiile fiscale sunt cele în vigoare la data realizării venitului.

Modificările privind impozitul pe venit se aplică pentru veniturile și cheltuielile realizate începând cu data de 1 ianuarie 2018.

În cazul veniturilor din salarii și asimilate salariilor, precum și veniturilor din pensii, modificările se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2018.

Contribuții sociale

Contribuția de asigurări sociale (CAS)

Ordonanța prevede următoarele cote de contribuții de asigurări sociale:

• 25% datorată de angajați;

• 4% datorată de către angajatori, în cazul condițiilor deosebite de muncă;

• 8% datorată de către angajatori, în cazul condițiilor speciale de muncă.

Se modifică baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale pentru persoanele care realizează venituri din activități independente peste nivelul salariului de baza minim brut pe țară. Astfel, baza de calcul o reprezintă venitul ales de contribuabil, care nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară, în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția.

Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS)

Ordonanța prevede cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate de 10%, fiind datorată de angajați sau de alte persoane fizice care au obligația plății acestei contribuții.

Contribuția de asigurări sociale de sănătate se datorează de către contribuabilii care realizează venituri anuale cumulate cel puțin egale cu 12 salarii de bază minime brute pe țară din una sau mai multe surse de venituri din următoarele categorii:

• venituri din activități independente;
• venituri din asocierea cu o persoană juridică;
• venituri din cedarea folosinței bunurilor;
• venituri din investiții;
• venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
• venituri din alte surse.

Baza lunară de calcul pentru persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute mai sus este salariul de bază minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția.  Astfel, chiar dacă persoanele fizice realizează venituri din salarii sau din activități independente, aceștia datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate și pentru celelalte venituri la baza de calcul menționată mai sus. De asemenea, persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor vor continua să datoreze contribuția de asigurări sociale de sănătate, dar baza de calcul o va reprezenta salariul de bază minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția.

Persoanele fizice care datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile menționate mai sus vor avea obligația de a depune anual o declarație privind încadrarea veniturilor la minimul prevăzut de lege după cum urmează:

– fie în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului (în cazul declarării de venit estimat în scopul impozitului pe venit);

– fie anual până la 31 ianuarie a anului următor celui de realizare a venitului (ex., venituri din investiții, venituri din alte surse). Pentru persoanele care obțin venituri sub nivelul menționat mai sus, declararea și plata contribuției sunt opționale.

Contribuția asiguratorie pentru muncă

Contribuția asiguratorie de muncă se datorează de către angajatori sau persoane asimilate angajatorilor pentru venituri din salarii și asimilate salariilor.

Cota contribuției asiguratorii de muncă este de 2,25% și se aplică asupra veniturilor de natură salarială.

Declararea și plata contribuției asiguratorie pentru muncă se va face până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.

Dispoziții tranzitorii

Pentru veniturile aferente perioadelor anterioare anului fiscal 2018, contribuțiile sociale obligatorii sunt cele în vigoare în perioada căreia îi sunt aferente veniturile.

Modificările privind contribuțiile sociale se aplică pentru veniturile realizate începând cu data de 1 ianuarie 2018.

Taxa pe valoare adăugată

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (“CJUE”) face parte din acquis-ul comunitar, pe care România în calitate de stat membru al Uniunii Europene avea obligația să îl respecte începând cu anul 2007. Cu toate acestea, doar începând cu anul 2016 a fost introdusă prevederea specifică în Codul Fiscal referitoare la faptul că, în domeniul TVA, autoritățile fiscale sunt obligate să țină cont de jurisprudența Uniunii Europene.Potrivit deciziilor CJUE, dreptul de deducere a TVA reprezintă un principiu fundamental al sistemului comun de TVA și, în principiu, nu poate fi limitat. Totuși, ca excepție, dreptul de deducere al TVA poate fi refuzat unei persoane impozabile de către organele fiscale competente doar dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, prin mijloacele prevăzute de lege, faptul că persoana impozabilă deținea sau ar fi trebuit să dețină informații privind implicarea operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA într-o fraudă care a intervenit în aval sau în amonte, în cadrul lanțului de livrări / prestări.

Astfel, recomandăm societăților să verifice dacă au existat situații în care dreptul de deducere a TVA le-a fost refuzat de autoritățile fiscale ca urmare a descoperirii existenței unei fraude pe lanțul de tranzacționare, fără ca acestea din urmă să demonstreze că societatea al cărui drept de deducere a fost refuzat a avut informații cu privire la fraudă. Dacă astfel de situații sunt identificate, societățile pot analiza posibilitatea recuperării sumelor de TVA refuzate, având în vedere și aceste noi prevederi.

Începând cu 1 ianuarie 2018, posibilitatea autorităților fiscale de a refuza dreptul de deducere a TVA în situații precum cea menționată mai sus, stabilite dincolo de orice îndoială, va fi prevăzută în mod expres în Codul Fiscal.

Accize

Modificările ce se preconizează a fi aduse asupra prevederilor referitoare la accize se referă la sancționarea deținerii în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, prin confiscarea cisternelor, recipientelor și mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile.

Impozite și taxe locale

Impozitul pe mijloacele de transport aferent mijloacelor de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone și cel aferent combinațiilor de autovehicule, ale autovehiculelor articulate sau trenurilor rutiere, de transport de marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone va crescut (în principiu cu sub 10%);

Se clarifică faptul că contribuabilii vor putea plăti jumătate din minimul valorii amenzii în cazul achitării în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia.

Autori:

Cristina Clujescu – Tax Senior Manager

Stela Andrei – Tax Senior Manager

Catalina Cambei – Tax Manager

Ordonanța de Urgență nr. 79 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal („Ordonanța nr. 79/2017”), publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 885/ 10.11.2017

Conform Ordonanței nr. 79/2017 pentru modificarea Codului Fiscal publicată la sfârșitul săptămânii trecute în Monitorul Oficial nr. 885/2017, sunt aduse o serie de modificări care vizează în principal aria de impozitare directă, cu aplicabilitate de la 1 Ianuarie 2018, după cum urmează:

1.    Impozit pe venit

Se micșorează rata impozitului pe venit de la 16% la 10% începând cu 1 ianuarie 2018, pentru veniturile obținute din: activități independente, salarii și asimilate salariilor, cedarea folosinței bunurilor, investiții, pensii, activități agricole, silvicultură și piscicultură, premii și alte surse.
În ceea ce privește veniturile din salarii se modifică de asemenea și nivelul venitului lunar brut in funcție de care se acordă deducerea personală precum și valoarea deducerii personale pentru a reflecta transferul contribuțiilor sociale de la angajator la angajat.

2.    Contribuții sociale obligatorii

Începând cu 1 ianuarie 2018, în cazul veniturilor din salarii și asimilate salariilor, se transferă sarcina fiscală a obligațiilor privind contribuțiilor sociale obligatorii datorate, de la angajator la angajat. Cu toate acestea, angajatorul va avea în continuare obligația de a reține și de a vira sumele respective la bugetul de stat, va datora de asemenea o nouă contribuție, și anume contribuția asiguratorie pentru muncă precum și CAS, dar numai în cazul condițiilor deosebite și speciale de muncă. Se reduce astfel numărului contribuțiilor sociale de la 6 la 3, respectiv:

•    Contribuția de asigurări sociale (CAS);

•    Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS); și

•    Contribuția asiguratorie pentru muncă.

Astfel, pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor, contribuțiile sociale obligatorii vor fi:

Contribuții datorate de angajați:

•    CAS– 25% în cazul condițiilor normale de muncă;

•    CASS – 10%.

Contribuții datorate de angajatori:

•    CAS (numai în cazul condițiilor deosebite /speciale de muncă – 4%/8%);

•    Contribuția asiguratorie pentru muncă – 2,25%.

De asemenea, persoanele fizice care realizează venituri din activități independente vor putea alege baza de calcul a CAS (i.e. cel puțin egală cu salariul minim brut pe țară), în timp ce baza de calcul pentru CASS va fi stabilită la nivelul salariului minim brut pe țară.
Pentru veniturile aferente perioadelor anterioare anului fiscal 2018, contribuțiile sociale obligatorii sunt cele în vigoare în perioada căreia îi sunt aferente veniturile.

3.    Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Conform noilor prevederi, încadrarea societăților ca microîntreprinderi nu va mai lua în considerare plafonul de 500.000 euro pentru cifra de afaceri. Astfel, societățile care la 31 decembrie 2017 vor avea venituri sub 1.000.000 euro, vor deveni microîntreprinderi începând cu 1 ianuarie 2018, datorând impozit pe veniturile înregistrate în cotă de 1% sau 3% în funcție de numărul de angajați.

Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 1.000.000 euro, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care s-a depășit această limită.

De asemenea, se elimină restricțiile privind domeniile de activitate ale microîntreprinderilor. Astfel, vor putea deveni microîntreprinderi și societățile care vor desfășura activități de consultanță, bancare, în domeniul jocurilor de noroc, asigurărilor, reasigurărilor precum și în domeniul exploatării zăcămintelor de petrol și gaze natural.

Se abrogă, de asemenea, prevederea conform căreia se poate opta pentru aplicarea regimului de plătitor de impozit pe profit, cu condiția ca valoarea capitalului social să fie de minimum 45.000 lei

4.    Impozitul pe profit

La acest capitol se transpun prevederile Directivei 2016/1164/UE („Directiva”) în domeniul legislației naționale, după cum urmează:

•     Limitarea deductibilității dobânzii și a altor costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic

Se înlocuiesc prevederile curente referitoare la deductibilitatea cheltuielilor cu dobânda și a pierderilor din diferențe de curs valutar cu un set nou de reguli conform prevederilor Directivei.

Astfel, costurile excedentare ale îndatorării  care depășesc plafonul deductibil de 200.000 euro sunt deductibile limitat, în perioada fiscală în care sunt suportate, până la nivelul a 10% din baza de calcul.

Baza de calcul este reprezentată de diferența dintre veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, în perioada fiscală de referință, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, precum și sumele deductibile reprezentând amortizarea fiscală.

În condițiile în care baza de calcul are o valoare negativă sau egală cu zero, cheltuielile excedentare ale îndatorării sunt nedeductibile în perioada fiscală de calcul, putând însă să fie reportate fără limită de timp în anii fiscali următori și în aceleași condițiile de deducere.

Prin excepție, costurile excedentare îndatorării pot fi deductibile în integralitate în situația în care contribuabilul este o entitate independentă (nu face parte dintr-un grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară și nu are nicio întreprindere asociată și niciun sediu permanent).

Începând cu 1 ianuarie 2018, valoarea fiscală a activelor nu include costurile cu dobânda și alte costuri echivalente din punct de vedere economic.
Dobânzile și pierderile nete din diferențe de curs valutar reportate potrivit art. 27 în vigoare până la 31 decembrie 2017, se vor supune noilor reguli de deductibilitate a dobânzilor începând cu 1 ianuarie 2018.

•     Impozitarea la ieșire

Prin intermediul acestui mecanism, în cazul în care un contribuabil transferă active/activitate economică sau își mută rezidența fiscală într-o altă jurisdicție și dacă în urma acestora, România pierde dreptul de a impozita activele astfel transferate se taxează câștigul de capital creat reprezentând diferența între valoarea de piață și valoarea fiscală.

Orice pierdere rezultată va putea fi compensată cu câștiguri de aceeași natură.

Ordonanța nr. 79/2017 prevede și posibilitatea de a aplica eșalonare la plată pentru impozitul pe profit aferent acestor operațiuni, în anumite cazuri, în condițiile prevăzute de Codul de Procedură Fiscală.

•    Regula generală antiabuz

Prin intermediul regulii generale antiabuz din Directiva se acordă autorităților naționale posibilitatea de a refuza contribuabililor beneficiile fiscale obținute din aranjamente abuzive. Regula transpusă de Ordonanța nr. 79/2017 reia în principiu regula deja existentă la art. 11 din Codul Fiscal și anume demersurile care nu sunt oneste, întreprinse cu scopul sau cu unul dintre scopurile principale de a obține un avantaj fiscal și nu din motive comerciale valabile economic, nu vor fi luate în considerare în scopul calculării obligațiilor fiscal. De asemenea se face referire și la prevederile existente în Codul Fiscal la art. 11.

•    Reguli privind societățile străine controlate

Prin această regulă se atribuie veniturile unei societăți străine controlate, supusă unui impozit scăzut în țara de reședință (i.e. altele decât țările membre Spațiului Economic European), către contribuabilul român (societate-mamă), care devine astfel impozabil pentru aceste venituri atribuite, potrivit regulilor societăților străine controlate, în România.
Criteriile de identificare ale unei societăți străine controlate au în vedere procentul de deținere (i.e. entitatea este deținută mai mult de 50% de un contribuabil român, plătitor de impozit pe profit) precum și impozitul pe profit plătit efectiv de către entitatea controlată (numai dacă diferența dintre impozitul pe profit care ar fi fost perceput în România pentru aceleași operațiuni și impozitul pe profit plătit efectiv de către entitatea controlată este mai mare decât acesta din urmă).

Veniturile care ar putea fi atribuite contribuabilului român sunt veniturile pasive, ca de exemplu veniturile din dobânzi, redevențe, dividende, venituri din transferul titlurilor de participare, venituri din leasing financiar, venituri din activități de asigurare, activități bancare, venituri de la societăți care obțin aceste venituri din bunuri și servicii cumpărate de la întreprinderi asociate sau vândute acestora și care au o valoare economică adăugată redusă sau inexistentă.

Veniturile societăților străine controlate menționate mai sus se includ în baza impozabilă a contribuabilului plătitor de impozit pe profit proporțional cu participația contribuabilului în entitatea controlată.

Totuși, veniturile nu vor mai fi atribuite către contribuabilul român în cazul în care societatea străină controlată desfășoară o activitate economică semnificativă, susținută de personal, echipamente, active si spații, astfel cum o demonstrează faptele și circumstanțele relevante.

5.    Accize

Sancțiunea de confiscare a cisternelor, recipientelor și mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile se va aplica și în cazurile de contravenție în care produse accizabile supuse marcării sunt deținute în afara antrepozitului fiscal sau comercializate fără îndeplinirea obligațiilor referitoare la marcaje.

Autor: Echipa de Consultanţi Fiscali din cadrul Ţuca Zbârcea & Asociaţii Tax

Plata defalcată a TVA devine operaţională în România, în mod opţional de la 1 octombrie şi obligatoriu de la 1 ianuarie 2018. Prioritară pentru companii va fi din acest moment adaptarea sistemelor IT și rezolvarea dificultăților de flux de numerar determinate de noul mecanism pentru TVA. În plus, companiile ar trebui să se pregătească, în măsura în care acest lucru este posibil, și pentru posibile blocaje la nivelul Trezoreriei și al ANAF. Acestea sunt câteva dintre concluziile conferinţei PwC dedicată introducerii sistemului plăţii defalcate de TVA, desfăşurată azi la Bucureşti.

„Potrivit unui studiu efectuat de PwC la solicitarea Comisiei Europene, referitor la fezabilitatea implementării unui astfel de sistem, mediul de afaceri ar avea nevoie de mai mult timp pentru a se pregăti pentru trecerea la noua modalitate de plată a TVA, estimările fiind între 2 şi 4 ani pentru o tranziţie optimă, care să nu cauzeze dificultăţi companiilor”, a declarat Daniel Anghel, liderul echipei PwC pentru Impozite şi Taxe Indirecte, PwC Europa Centrală şi de Est.

Trecerea la plata defalcată, una dintre cele mai mari schimbări din ultimii ani în ce privește TVA, presupune că sectorul privat trebuie să se pregătească în ultimele trei luni ale anului, interval în care implementarea este opțională, pentru a face ajustările necesare.

Posibile dificultăți pentru companii la implementarea plății defalcate a TVA:

–    actualizarea sistemelor ERP si modificarea procedurilor interne de lucru;

–    costuri de personal;

–    monitorizarea plăților şi transferurilor;

–    evidențierea separată a tranzacțiilor in conturi dedicate de TVA si verificarea acestora de către autorități;

–    costuri cu prefinanțarea TVA.

“Impactul negativ ar putea fi atenuat semnificativ printr-o funcționare eficientă a ANAF și a Trezoreriei, astfel încât companiile să aibă acces la banii din contul de TVA rapid și cu formalități minime. Mediul privat este sceptic în această privință, întrucât situația infrastructurii IT a Fiscului, învechită și suprasolicitată, este de notorietate, iar implementarea plății defalcate a TVA ar putea fi unul dintre cele mai complexe proiecte din ultima perioadă”, a declarat Daniel Anghel, lider CEE Taxe și Impozite Indirecte PwC.

Trezoreria va administra speciale deschise automat pentru fiecare plătitor de TVA, în timp ce ANAF va fi responsabilă de aprobarea solicitărilor de transfer de bani din contul de TVA către un alt cont al titularului. Transferul ar trebui aprobat într-un termen de cel mult 3 zile lucrătoare.

„În aceeaşi măsură, companiile vor trebui să identifice modalităţi de finanţare temporară pentru a putea prefinanţa sumele datorate drept TVA, însă este de văzut în ce măsură sistemul bancar va avea apetit pentru astfel de produse de prefinanţare, având în vedere neclarităţile privind modul de recuperare a sumelor din contul de TVA”, a precizat Diana Coroabă, Partener, Servicii Financiare, PwC România.

“Autoritățile au gândit și un sistem de stimulente pentru a convinge cât mai multe firme să intre în sistemul de plată defalcată încă din perioada opțională, facilități la impozitul pe profit și scutiri la penalitățile pentru sume restante datorate ca TVA la 30 septembrie, însă rămâne de văzut în ce măsură vor avea succes. În schimb, nivelul sancțiunilor contravenționale pentru cei care greșesc este unul de luat în considerare, întrucât, de exemplu, pentru sumele virate de către cei care pică sub incidența legii într-un alt cont decât cel de TVA  aceste sancțiuni pot ajunge chiar și la 50% din sumele respective. Or,  o asemenea sancțiune nu doar că ar putea genera probleme semnificative unei companii, dar ar trebui cel puțin diminuată de către instanțele de judecată, pentru a fi proporțională. Și, desigur, rămâne de văzut cum anume autoritățile vor reuși să aplice acest mecanism în ansamblul său și să respecte termenele obligatorii pe care legea pe prevede în sarcina lor, a căror încălcare ar putea de asemenea conduce la creșterea numărului de litigii și, nu în ultimul rând, la solicitarea de dobânzi de către contribuabili pentru asemenea întârzieri”, a declarat Dan Dascălu, avocat partener D&B David și Baias, societatea de avocatură afiliată a PwC în România.

„Conceptual un astfel de sistem de plata defalcată a TVA ar putea aduce și beneficii, printr-o reducere a decalajului foarte mare de TVA înregistrat încă de România în privinţa sumelor din TVA care ar trebui colectate, faţă de cuantumul care este efectiv colectat, de nivelul miliardelor de euro. Însă pentru a ajunge într-o situație în care efectele pozitive să justifice impactul negativ, noul sistem ar trebui gestionat corect, echilibrat și mai ales cu rapiditate în ce privește rambursările de TVA către companii. Totuși având în vedere durata mult prea scurta de implementare a acestui sistem fără existenţa unui studiu de impact si a unei consultări reale cu mediul de afaceri şi cu Comisia Europeană, pentru a-si arăta beneficiile credem ca acesta trebuie sa rămână opțional pe o perioadă de cel puțin 2 ani”, a conchis Daniel Anghel.

În caz contrar, mecanismul de plată a TVA va genera consecințe extrem de grave pentru economia României putând duce chiar la blocarea activităţii agenţilor economici.

În data de 21 iulie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 177/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Cu câteva excepții, menționate mai jos, data de intrare în vigoare a noilor prevederi este 24 iulie 2017.

Redăm mai jos cele mai importante modificări sau clarificări de regim fiscal.

Impozit pe profit și impozit pe veniturile microîntreprinderilor

Autor: Alex Milcev, partener, liderul Departamentului de asistență fiscală și juridică, EY România

Se discută de câteva zile despre măsurile fiscale anunţate de noul Guvern. Aceste măsuri ridică foarte multe semne de întrebare din punct de vedere al fezabilităţii lor, dar şi din punct de vedere al impactului pe care îl vor determina.

A fost extrem de suprinzător pentru contribuabili, dar şi pentru întreg mediul de afaceri desigur, să constate că Guvernul doreşte nişte modificări radicale ale sistemului fiscal.

Măsurile anunţate arată o schimbare majoră de abordare în decursul unei foarte scurte perioade de timp. Mă refer acum, în special, la înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri, introducerea impozitului pe venitul global şi introducerea taxei de solidaritate.

Sunt nişte măsuri complet inoportune, care sunt anunţate fără să se fi făcut nicio analiză de impact. Dar să vedem, pe rând, ce presupune fiecare măsură în parte:

1. Înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri începând cu 2018

Raţionamentul pe care se bazează această măsură ar fi probabil acela că firmele/contribuabilii încearcă să minimizeze profitul impozabil prin metode mai mult sau mai puţin legale. Ceea ce nu este corect tehnic, atâta vreme cât există legislaţie privind preţurile de transfer care, aplicată corect, împiedică astfel de fenomene.

În momentul de faţă, o astfel de impozitare pe venit se aplică doar pentru microîntreprinderi. Mai mult decât atât, impozitarea în acest mod a cifrei de afaceri ar fi un caz unic în UE şi vizibil în afara trendului european privind baza de impozitare consolidată comună.

Subliniez că impozitul pe cifra de afaceri este similar mai degrabă cu TVA-ul (“sales tax”) și, prin urmare, guvernul trebuie să facă o analiză pentru a determina dacă este regulamentară introducerea acestui impozit în locul celui pe profit. Există probabilitatea ca acest impozit să fie contrar prevederilor Directivei Europene privind TVA-ul şi, prin urmare, este de aşteptat să se pună în mişcare procedura de infringement din partea Comisiei Europene.

În plus, o să fie mulţi perdanţi în urma aplicării acestei măsuri, cum ar fi de exemplu: contribuabilii cu cifra de afaceri mare şi profit mic (e.g. retail, distribuţie), societăţi în dificultăţi financiare care vor plăti impozit chiar şi fiind în poziţie de pierdere etc.

2. Introducerea taxei de solidaritate din 2018

S-a comunicat de către Guvern că s-a “inventat” această taxă pentru cei care au venituri ce depăşesc zece salarii minime pe economie. Au fost destul de multe declaraţii ale Guvernului pe această temă, dar nu este clar încă nici procentul, nici modul exact de calcul. Este de aşteptat ca prin această abatere de la cota unică (modelul care a servit bine României de peste un deceniu) să fie generate inechităţi fiscale.

O altă consecință negativă a acestei măsuri este descurajarea specialiștilor talentaţi şi de succes care au rămas pe moment în ţară, dar şi a celor care s-au afirmat profesional până acum peste hotare şi se gândesc să revină în ţară. În concluzie, nu este doar o problemă fiscală, ci şi o problemă de atractivitate a ţării pentru resurse umane; şi aici Guvernul transmite un mesaj contradictoriu.

3. Introducerea impozitului pe venitul global din 2018

Aceasta este o altă surpriză anunţată de noul Guvern fără nicio pregătire prealabilă. În momentul de faţă, legislaţia fiscală, sistemul informatic al ANAF şi – desigur – obişnuinţa contribuabilului de ani de zile sunt bazate pe impozitarea cu cotă unică. Nu este deloc clar de ce se impune această modificare de sistem, care vor fi schimbările principale şi în ce fel complicaţiile inerente acestei schimbări o să merite tot efortul.

Cred că guvernul trebuie să fie conştient că asemenea măsuri implică o schimbare radicală de politică fiscală. De asemenea, ele arată o inconsecvenţă a programului de guvernare în această zonă şi induc o stare de incertitudine şi impredictibilitate cum nu s-a văzut de dinainte de intrarea României în Uniunea Europeană.

În plus, consider că este total neconstructiv şi inoportun ca guvernul să anunţe modificări fiscale de anvergură, fără a se face analize prealabile ale impactului calitativ şi cantitativ.

Sper, totuşi, că aceste măsuri vor fi reconsiderate şi că se va renunța în cele din urmă la implementarea lor.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 230.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 29,6 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2016. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 700 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.