• Totalul împrumuturilor bancare din zona euro va înregistra o creștere modestă, de 2,1% în 2023 și de 1,7% în 2024, pe fondul unor rate ale dobânzii ridicate și în creștere și al unei inflații mari
• Germania va înregistra cea mai accentuată încetinire a creșterii anuale a împrumuturilor în 2023 (de la 6,9% în 2022, la 2,8% în acest an), iar băncile spaniole vor raporta o contracție netă a împrumuturilor (-1,2%) în 2023
• Împrumuturile neperformante vor crește marginal în zona euro în acest an, Spania și Italia urmând să raporteze cele mai ridicate rate, din cauza volumului mare de credite ipotecare cu rată variabilă
• Creșterea împrumuturilor bancare în regiune se va accelera din 2025, cu un avans preconizat de 3,3%, și de 3,9% în 2026, pe măsură ce cererea de credite începe să revină

Creșterea creditării bancare în zona euro este prognozată să încetinească, de la un vârf al ultimilor 14 ani atins în 2022 (de 5%) și să înregistreze creșteri modeste în 2023, de 2,1% și de 1,7% în 2024, pe măsură ce cererea de împrumuturi în regiune scade, potrivit celor mai recente previziuni economice ale EY privind împrumuturile bancare europene.

Zona euro a intrat oficial în recesiune în primul trimestru din 2023 și, deși se preconizează că încetinirea va fi doar superficială și de scurtă durată, piețele europene continuă să se confrunte cu o inflație ridicată și cu o creștere fără precedent a ratelor dobânzilor. Prin urmare, se așteaptă ca volumele de creditare să fie puse la încercare de o scădere a cererii de credite, cel puțin în următorii doi ani.

Se preconizează că Germania – cea mai mare economie din zona euro – va înregistra cea mai accentuată încetinire a creșterii nete a împrumuturilor în acest an (de la 6,9% în 2022, la 2,8% în 2023), în principal din cauza creșterii slabe a PIB-ului și a impactului majorării ratelor dobânzilor asupra unei piețe imobiliare care se contractă rapid. Deși se preconizează că va înregistra o încetinire mai modestă a creșterii, se așteaptă ca împrumuturile bancare spaniole să se contracte cu -1,2% în 2023, nefiind ajutate de un început de an slab, înainte de a reveni la o creștere de 1,2% în 2024.

Privind dincolo de următorii doi ani, în pofida volatilității semnificative a pieței în sectorul bancar european (și mai larg) și a incertitudinii geopolitice, se preconizează că totalul împrumuturilor din zona euro va crește cu 3,3% în 2025 și cu încă 3,9% în 2026. Această creștere va fi determinată de dispariția impactului șocului prețurilor energiei de anul trecut la nivel mondial și de reducerile de dobândă preconizate de Banca Centrală Europeană în 2024, care ar trebui să stimuleze cheltuielile, să sprijine încrederea consumatorilor și a companiilor și să crească cererea de credite.

Omar Ali, EY EMEIA Financial Services Managing Partner, comentează: „Deși zona euro a intrat în recesiune tehnică la începutul acestui an și ratele dobânzilor continuă să crească, scăderea prețurilor la energie înseamnă că perspectivele economice ale Europei sunt mai bune decât se așteptau mulți cu câteva luni în urmă, iar creditarea bancară va rămâne în teritoriu pozitiv. Cu toate acestea, în condițiile în care gospodăriile și companiile din întreaga Europă continuă să se confrunte cu o inflație ridicată și în condițiile în care incertitudinea predomină, pe măsură ce războiul din Ucraina continuă, este de înțeles că cererea de împrumuturi – pentru ca întreprinderile să investească sau consumatorii să cumpere o casă, să plece în vacanță sau să achiziționeze articole de valoare mare – încetinește față de vârful recent. O scădere a cererii de împrumuturi are un impact direct asupra creditorilor, dar, în mod colectiv, băncile europene au acumulat o poziție solidă de capital în ultimii zece ani și jumătate și rămân rezistente. Volatilitatea continuă a pieței și provocările geopolitice le vor pune însă la încercare rezistența în acest an și în anul următor, iar sectorul bancar european va continua să funcționeze cu un optimism prudent”.

Creditarea ipotecară va încetini la cea mai slabă rată din ultimul deceniu

Creditele ipotecare reprezintă un procent semnificativ din totalul împrumuturilor în cadrul zonei euro, iar încetinirea prognozată a creșterii creditelor ipotecare la 1,4% pe parcursul anului 2023 ar reprezenta cea mai slabă creștere de la an la an din 2014 și o decelerare bruscă față de creșterea de 4,9% din 2022. Creșterile ratelor ipotecare, piețele imobiliare europene mai slabe (în special, în Germania) și o înăsprire continuă a criteriilor de creditare acționează pentru a reduce atât cererea, cât și disponibilitatea creditelor ipotecare.

Previziunile EY privind împrumuturile bancare europene prevăd o creștere a creditelor ipotecare până la 2,5% în 2024, la 3,0% în 2025 și la 3,5% în 2026.

Creșterea împrumuturilor pentru întreprinderi va încetini la 3% în acest an și la doar 0,9% în 2024.

Creșterea creditării bancare pentru companiile din zona euro va scădea de la vârful recent de 5,5% în 2022 (cel mai rapid din 2008 încoace), la 3,0% în acest an și la doar 0,9% în 2024, cu contracții pe piețele din Germania și Franța. Creșterea este marginală în 2024 din cauza efectului întârziat al ratelor dobânzilor mai mari din anii anteriori asupra investițiilor întreprinderilor și a împrumuturilor asociate. Se preconizează că împrumuturile acordate companiilor își vor reveni în 2025 (creștere de 3,5%) și vor ajunge la o creștere de 4,5% în 2026, deoarece se estimează o îmbunătățire a condițiilor economice.

Împrumuturile acordate companiilor din zona euro continuă să fie puternic afectate de incertitudinea economică, de volatilitatea pieței, de creșterea ratelor dobânzilor și de creșterea prețurilor la energie. Cu toate acestea, se preconizează că impactul acestor aspecte se va diminua în cursul acestui an și până în 2024, iar cererea de credite pentru finanțarea investițiilor va crește pe măsură ce perspectivele economice se vor îmbunătăți treptat.

Scăderea inflației va avea implicații mixte pentru creditele de consum

Se estimează că împrumuturile negarantate vor crește cu 2% în acest an și cu 1,9% în 2024 în întreaga zonă euro. Acest nivel este scăzut în raport cu standardele de dinaintea pandemiei, când creșterea a fost în medie de 5% în perioada 2015-19. Deși o scădere prognozată a inflației ar sprijini cheltuielile discreționare ale consumatorilor, aceasta ar cântări, de asemenea, asupra creșterii cheltuielilor în numerar și a finanțărilor asociate prin intermediul cardurilor de credit și al împrumuturilor personale.

Piețele europene puternice ale forței de muncă și o redresare constantă a încrederii consumatorilor ar trebui să susțină cererea viitoare de credite de consum, iar prognoza EY European Bank Lending Forecast se așteaptă la o accelerare a creșterii creditării în 2025, ajungând la 3,9%, și la 3,2% în 2026.

Se așteaptă ca pierderile din credite să crească marginal

O economie slabă a zonei euro va determina probabil o creștere a creditelor neperformante în toate formele de creditare bancară, dar EY European Bank Lending Forecast nu se așteaptă la creșteri semnificative în acest an și cu siguranță nu la nivelurile înregistrate în timpul și după criza datoriilor din zona euro. Se preconizează că împrumuturile neperformante ca pondere în totalul împrumuturilor în întreaga zonă euro vor crește cu 2,6% în 2023 și cu 3,9% în 2024, de la 1,8% în 2022, pe măsură ce efectul întârziat al ratelor mai mari ale dobânzilor se acumulează. Pentru context, ratele creditelor neperformante au atins un nivel maxim de 8,4% în 2013.

Se preconizează că Spania și Italia vor înregistra cele mai mari rate ale creditelor neperformante în 2023, de 4,2% și, respectiv, 4,4%, în parte din cauza volumului ridicat de credite ipotecare cu rată variabilă de pe ambele piețe.

Reglementările și criteriile de creditare mai stricte de după criza financiară globală ar trebui să însemne că debitorii de credite ipotecare sunt mai în măsură să facă față unor rate mai mari, în timp ce economiile acumulate de gospodării în timpul pandemiei și ratele scăzute ale șomajului din întreaga regiune ar trebui să ofere o soluție de sprijin împotriva creșterii costurilor serviciului datoriei. În ceea ce privește companiile, o îmbunătățire a perspectivelor atât pentru prețurile la energie, cât și pentru inflație și creșterile recente raportate la marjele de profit ar trebui să acționeze pentru a limita creșterea ponderii creditelor neperformante.

Nigel Moden, EY EMEIA Banking and Capital Markets Leader, comentează: „Realizarea unei creșteri a creditării în vremuri turbulente necesită o bază de capital solidă și un nivel ridicat de încredere din partea debitorilor. Aceștia sunt pilonii principalelor bănci din zona euro, care continuă să înregistreze o creștere a împrumuturilor acordate gospodăriilor și întreprinderilor, în pofida unui context economic mai lent. Rezistența și acțiunile decisive ale Europei în fața provocărilor recente din sectorul bancar – care au reprezentat riscuri pentru piețele globale – ilustrează acest lucru. Băncile din zona euro au dat dovadă de unitate și de soliditate a capitalului, acționând rapid pentru a preveni apariția unor valuri economice grave în regiune. În timp ce creșterea creditării bancare va încetini pe termen scurt, cu o creștere deosebit de scăzută anul viitor, iar pierderile din împrumuturi vor crește, nivelurile de depreciere rămân cu mult sub cele înregistrate după criza financiară, iar cererea globală de împrumuturi se așteaptă să se redreseze până în 2025”.

Germania – se pregătește pentru cea mai accentuată scădere a creșterii creditării dintre principalele economii din zona euro

Se preconizează că Germania va înregistra în acest an cea mai mică rată de creștere a PIB-ului dintre principalele economii din zona euro, în mare parte din cauza activității slabe de la sfârșitul anului 2022 și începutul anului 2023, precum și a condițiilor dificile pentru sectorul său industrial. Cu toate acestea, scăderea recentă a prețurilor la energie ar trebui să limiteze orice încetinire. În general, se preconizează că PIB-ul german va scădea cu 0,4% în acest an, înainte de a crește cu 1,2% în 2024.

Perspectivele de creștere a împrumuturilor bancare în Germania în acest an sunt, de asemenea, preconizate a fi slabe, deși se așteaptă în continuare să depășească alte piețe din zona euro. Se preconizează o încetinire a ritmului de creștere a creditării bancare globale de la 6,9% în 2022, la 2,8% în 2024. Se preconizează că împrumuturile ipotecare vor crește cu 0,5% în 2023 – cea mai slabă creștere din 2009 – după o creștere de 5,3% în 2022.

Creditele de consum sunt prognozate să înregistreze o creștere de 0,6% în 2023, înainte ca creșterea să se accelereze la 1,8% în 2024. În ceea ce privește creditarea întreprinderilor, se preconizează că stocul de credite pentru întreprinderi va încetini la o creștere de 4,7% – de la 8,9% în 2022 – înainte de a se contracta cu -0,4% în 2024, pe măsură ce efectul întârziat al ratelor ridicate ale dobânzilor se va resimți în investițiile întreprinderilor.

Franța – demonstrează o rezistență mai mare faţă de alte state din zona euro

Economia franceză a dat dovadă recent de o rezistență mai mare decât cea a zonei euro în general. PIB-ul francez a crescut cu 0,2% în primul trimestru din 2023, deși acest lucru s-a datorat în mare parte exporturilor nete. În general, în cadrul previziunilor EY privind împrumuturile bancare europene se așteaptă ca în a doua jumătate a anului 2023 creșterea să fie moderată, din cauza inflației și a prețului ridicat al produselor de bază care apasă asupra cererii, iar creșterea anuală a PIB-ului este prognozată la 0,5%.

Se preconizează că totalul împrumuturilor bancare va crește cu 3,6% în 2023, stimulat de creșterea împrumuturilor ipotecare, care a depășit alte economii importante din zona euro. Cu toate acestea, deși se preconizează că împrumuturile ipotecare din Franța vor crește cu 3,2% în acest an, acest lucru reprezintă o încetinire comparativ cu 5,5% în 2022. Pe măsură ce ratele dobânzilor scad, se preconizează o revenire a creșterii la 4,6% în 2024. Creditele de consum sunt prognozate să crească cu 2,6% în 2023, în scădere de la 3,5% în 2022, iar creșterea creditelor pentru întreprinderi este preconizată să încetinească la 4,2% în 2023, de la 7,3% în 2022, și, similar pieței germane, să se contracte (-0,4%) în 2024. Totuși, se așteaptă o revenire la creștere în 2025, toate tipurile de împrumuturi urmând să își revină.

Spania – împrumuturile ipotecare au scăzut puternic la începutul anului 2023

În urma unui început relativ puternic în 2023, PIB-ul spaniol este prognozat să crească cu 2,3% în 2023, în evoluție față de creșterea de 0,8% prevăzută în ultima prognoză EY European Bank Lending Forecast. Acest lucru se datorează, în principal, sectorului energetic bine diversificat al Spaniei, economiei sale axate pe servicii și redresării continue a sectorului turistic.

Cu toate acestea, în ceea ce privește totalul împrumuturilor bancare, EY European Bank Lending Economic Forecast prevede că băncile spaniole se vor contracta cu -1,2% în 2023, reflectând slăbiciunea de la sfârșitul anului 2022 și începutul anului 2023. Dintre categoriile de împrumuturi, se preconizează că doar creditele de consum vor raporta o creștere. Prognoza EY European Bank Lending Forecast preconizează o creștere a creditului de consum de 3,1% în 2023.

Se preconizează că împrumuturile pentru întreprinderi vor scădea cu 2,1% în acest an, înainte de a crește cu 1,5% în 2024. În ceea ce privește creditele ipotecare, EY European Bank Lending Forecast prezice o contracție de -1,7% în acest an, în mare parte din cauza structurii creditelor ipotecare spaniole, în care marea majoritate sunt contracte cu rată variabilă, ceea ce înseamnă că piața imobiliară este expusă mai devreme la creșterea ratelor dobânzii, decât multe alte țări din zona euro.

După ce pierderile din credite au scăzut la 3,5% în 2022 – cel mai mic nivel din 2007 încoace – se preconizează că acestea vor crește la 4,2% în acest an și la 5,8% în 2024.

Se așteaptă o revenire la creștere în toate formele de creditare începând de anul viitor, iar totalul împrumuturilor bancare ar urma să crească cu 1,2% în 2024 și cu 3,2% în 2025.

Italia – creștere lentă în 2023

Scăderea prețurilor angro la energie, activitatea puternică din domeniul construcțiilor și o redresare a turismului au stimulat PIB-ul italian în primul trimestru din 2023. Creșterea PIB-ului este prognozată la 1,2% în acest an și la 0,9% în 2024. Totuși, aceste rate reprezintă o încetinire față de creșterea de 3,8% din 2022.

În ceea ce privește creditarea bancară globală, prognoza prevede o creștere de 0,6% în 2023. Creditele ipotecare sunt prognozate să crească cu 1,4% în acest an, în scădere de la 4,2% în 2022. Creditele de consum ar urma să crească cu 2,3% în acest an, în timp ce împrumuturile pentru întreprinderi ar urma să se contracte cu -0,2%, înainte de a crește la o creștere de 0,8% în 2024. La fel ca în cazul celorlalte economii importante din zona euro, se așteaptă o revenire la creștere pentru toate formele de creditare începând cu 2024, cu o creștere totală prognozată de 1,3%, care va ajunge la 3,1% în 2025.

• 94% dintre consumatori sunt îngrijorați de creșterea costului vieții
• Preocupările pentru sănătate cresc cu 7 puncte procentuale
• Se erodează încrederea consumatorilor în retaileri și în companiile de produse de consum

Consumatorii din întreaga lume continuă să își limiteze cheltuielile pe fondul evoluției provocatoare a costului vieții, 94% dintre ei fiind acum îngrijorați de creșterea costurilor de trai, în timp ce continuă să se confrunte cu inflația.

Costurile accesibile sunt în prezent principala preocupare pentru 35% dintre consumatorii respondenții la nivel global din cadrul celei de-a 12-a ediții a EY Future Consumer Index (FCI), în creștere cu 10 puncte procentuale din octombrie 2022.

Rezultatele studiului arată că, atât în țările dezvoltate, cât și în cele emergente, oamenii adoptă schimbări dramatice ale stilului lor de viață, pe termen scurt, pentru a face față perturbărilor continue. Dintre cele cinci tipuri de consumatori urmărite în funcție de interesele lor – „planeta pe primul loc”, „experiența pe primul loc”, „societatea pe primul loc”, „sănătatea pe primul loc” și „accesibilitatea pe primul loc” – „planeta pe primul loc” a înregistrat cea mai mare scădere, de -9 puncte procentuale, de la 25% la 16%, ceea ce reafirmă schimbarea adoptată de consumatori pentru a prioritiza accesibilitatea, considerând acum că sustenabilitatea este mai puțin importantă.

Grupul de consumatori care prioritizează „sănătatea pe primul loc” a crescut cu 7 puncte procentuale, de la 17%, la 24%, din octombrie 2022, devenind al doilea segment ca mărime, după cei care vizează costurile cât mai accesibile, pentru prima dată. Această creștere semnificativă indică faptul că nevoile individuale sunt reprioritizate în detrimentul eforturilor colective, consumatorii concentrându-se pe propriile finanțe, sănătate și nivel de stres. De asemenea, primul grup al planetei, China, a scăzut cu 17 puncte procentuale (de la 35%, la 18%), în timp ce preocupările legate de costurile accesibile au crescut cu 14%.

Consumatorii se îndepărtează de branduri în căutarea soluțiilor accesibile economic

În condițiile în care incertitudinile economice actuale nu dau semne de atenuare, 92% dintre respondenți sunt îngrijorați de economia țării lor, iar 39% se așteaptă ca situația să se înrăutățească în următoarele șase luni. Consumatorii intervievați iau măsuri pentru a reduce cheltuielile în multe domenii ale vieții lor, mai mult de o treime (36%) plănuind să cheltuiască mai puțin pe haine, 44% se așteaptă să cumpere mai puțină mâncare la pachet și aproape jumătate (49%) plănuiesc să cheltuiască doar pe produse esențiale. De asemenea, achiziționarea produselor esențiale rămâne o provocare pentru mulți dintre consumatorii respondenți. Mai mult de trei sferturi (79%) consideră că prețurile la alimente au crescut în ultimele trei-patru luni, iar 74% au observat că unele branduri au redus dimensiunile pachetelor fără a reflecta aceasta și în preț, ceea ce este cunoscut sub numele de shrinkflation.

Studiul arată că brandurile vestimentare nu mai sunt considerate de majoritatea consumatorilor ca singura modalitate de comunicare a statutului, întrucât 62% dintre respondenții la nivel global declară că nu mai simt nevoia să țină pasul cu ultimele tendințe în materie de modă, iar jumătate dintre ei ar lua în considerare acum o marcă privată pentru îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii. O proporție mare (67%) preferă acum să își repare bunurile, în loc să le înlocuiască, ceea ce pune în discuție dorința tradițională a consumatorilor de a deține întotdeauna cele mai noi lucruri. 55% dintre consumatorii de la nivel mondial spun că brandurile nu mai sunt importante.

Georgiana Iancu, Partener, coordonator al practicii de Impozite indirecte și liderul sectorului de Retail şi Produse de Consum, EY România: „Consumatorii rămân rezilienți pentru a face față presiunilor legate de costul vieții, amplificate de contextul inflaționist. Vedem o regândire a stilului de viață pentru a face loc cheltuielilor esențiale. În același timp, bazându-se şi pe lecțiile învățate în pandemie, consumatorii sunt deja utilizatori obișnuiți ai tehnologiei digitale, devenind din ce în ce mai dependenți de aceasta pentru a-și ușura viața, a economisi bani, timp, a lucra de acasă și a-și reduce impactul asupra mediului. Astfel, brandurile vor trebui să-şi regândească strategia, pentru a nu pierde din cota de piață şi a rămâne în competiţie, adresând preocupările primare ale consumatorului: accesibilitatea şi sănătatea pe primul loc”.

Tehnologia face parte intrinsecă din viața consumatorului

Indicele EY Future Consumer Index arată că aproape jumătate (46%) dintre consumatorii respondenți se bazează pe tehnologie pentru a-și gestiona viața de zi cu zi. Această încredere tot mai mare în tehnologie, precum și rezultatele și recomandările acesteia, influențează, de asemenea, deciziile de cumpărare și consumul general. În ceea ce privește tehnologiile principale, datele relevă că aproape jumătate dintre consumatorii respondenți (46%) au utilizat servicii de livrare online de alimente în ultimele trei luni, o creștere de 12 puncte procentuale din iunie 2022. 53% dintre respondenți au socializat cu prietenii și familia prin intermediul platformelor video, o creștere semnificativă de 14 puncte procentuale față de iunie 2022, iar 62% utilizează acum canale streaming audio, o creștere uriașă de 17 puncte procentuale față de iunie 2022. Tehnologiile emergente au înregistrat, de asemenea, o creștere bruscă, cu un număr mai mult decât dublu de consumatori la nivel global care utilizează acum platforme virtuale cu mai mulți utilizatori în comparație cu iunie 2022. În special, 66% dintre respondenți au declarat că sunt dispuși să își partajeze datele în schimbul unor alternative mai ieftine.

Creșterea economică a zonei euro a surprins pe plus, pe fondul unei stagnări a PIB-ului în T4 2022 și a unei creșteri modeste în T1 2023, infirmând așteptările pentru o recesiune iminentă. Inflația și-a depășit punctul de vârf (10,6% în octombrie 2022) și a început să încetinească, determinată de scăderea prețurilor la energie și de efectele acesteia. În trimestrele următoare, scăderea inflației va reduce presiunea asupra consumatorilor. Creșterea salariilor reale, după ce a atins un minim de -4,9% în T3 2022, se accelerează și se așteaptă să devină pozitivă în T4 2023. În pofida tensiunilor bancare care au afectat piețele financiare în luna martie 2023, datele recente sugerează că tensiunile financiare au avut până acum o influență redusă asupra consumatorilor și companiilor.

Piețele cu o forță de muncă rezilientă continuă să susțină veniturile consumatorilor, iar redeschiderea Chinei a contribuit la redresarea cererii la nivel global. Prin urmare, se așteaptă ca majoritatea economiilor europene să evite contracția PIB-ului în 2023.

Prelungirea perioadei cu prețuri ridicate la energie și inflația, la care se adaugă înăsprirea politicii monetare, vor continua să aibă să afecteze consumul casnic și creșterea economică. Într-un scenariu simplificat, care ia în calcul calmarea recentelor turbulențe din sectorul financiar, creșterea PIB-ului din zona euro ar urma să scadă de la 3,5% în 2022, la 0,7% în acest an și apoi la 1,3% în 2024 și la 1,9% în 2025. Prin urmare, este de așteptat o creștere mai lentă decât media de 1,9% înregistrată în perioada 2014-2019, înainte de pandemie. Evoluția economiilor europene va rămâne cu mult sub tendințele ante-Covid, influențată atât de efectele negative pe termen lung ale pandemiei, cât și de cele ale războiului din Ucraina.

În ciuda scăderii prețurilor la energie, inflația ridicată se poate dovedi persistentă

Tendința de descreștere a inflației ar putea fi contrabalansată de o creștere puternică și susținută a salariilor, care s-a accelerat în zona euro. Încetinirea economică a provocat o oarecare atenuare a cererii de forță de muncă, dar piețele forței de muncă rămân mult mai restrânse decât înainte de pandemie. În plus, creșterile anterioare ale Indicelui prețurilor de producție pentru bunuri de bază în Europa au fost doar parțial transferate către consumatori. În consecință, este posibil ca inflația Indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) al bunurilor de bază (cu excepția componentelor volatile privind energia și alimentele) să nu scadă atât de rapid pe cât ar putea anticipa unii, din cauza scăderii inflației Indicelui prețurilor de producție. De asemenea, există puține semne de diminuare a presiunilor asupra prețurilor în sectorul serviciilor, deși acestea nu se mai intensifică.

Riscul unei inflații persistente pare să fie confirmat de datele recente care indică o inflație de bază mai mare decât se aștepta, care nu a atins încă punctul de vârf în multe din țările europene. Prin urmare, presiunile asociate asupra prețurilor se dovedesc a fi mai persistente, în special în condițiile în care piețele forței de muncă sunt contractate în multe economii.

Deși se prognozează că inflația în Europa va scădea relativ repede în cursul anului 2023, în termeni de medie anuală, aceasta rămâne ridicată. În zona euro, inflația va ajunge la 6,1%, iar unele țări din Europa Centrală şi de Est, în special Ungaria, Cehia, Polonia și Slovacia vor continua să înregistreze o inflaţie de două cifre în 2023.

Persistența inflației semnalează că ratele băncilor centrale ar putea rămâne la un nivel ridicat pentru mai mult timp

În zona euro, inflația ar trebui să atingă ținta Băncii Centrale Europene (BCE) de 2% în a doua jumătate a anului 2024, dar inflația de bază ar putea rămâne mai ridicată până în a doua jumătate a anului 2025. Pentru multe din țările UE, creșterea prețurilor va rămâne peste țintele băncilor centrale până în 2025, iar pentru unele chiar pentru mai mult timp.

BCE va menține o abordare dependentă de date și, din cauza incertitudinii crescute ca urmare a recentelor turbulențe din sectorul financiar asupra condițiilor de creditare, se va abține să furnizeze recomandări în privința ratei dobânzii. Cu toate acestea, având în vedere că inflația de bază din zona euro a atins recent un nou record, iar piețele forței de muncă rămân foarte puternice, EY estimează că majoritatea factorilor de decizie ai BCE vor considera justificate noi majorări ale ratelor dobânzilor. Este de așteptat ca rata dobânzii la depozite a BCE să fie majorată cu încă 75 de puncte de bază, până la 3,75%.

În urma ultimei majorări a ratei (cu 25 de puncte de bază, până la intervalul 4,75-5%), Fed a devenit semnificativ mai pesimistă ca urmare a turbulențelor din sectorul bancar american. Cu toate acestea, o altă majorare de 25 de puncte de bază, în mai 2023, pare probabilă și se așteaptă, de asemenea, ca Banca Angliei să majoreze încă o dată rata de bază, până la un vârf de 4,50%.

Perspectivele economice pentru 2023 s-au îmbunătățit, dar balanța riscurilor înclină spre declin

Principalii factori de risc:

• Inflația care se dovedește persistentă.
• Piața puternică a forței de muncă continuă să fie o sursă majoră pentru riscul de creștere a perspectivelor de inflație.
• Tensiunile geopolitice, inclusiv războiul din Ucraina, continuă să reprezinte un risc-cheie și, dacă se intensifică, ar putea duce la mai multe creșteri ale prețurilor la energie și alimente (în special dacă inițiativa privind cerealele din Marea Neagră nu este reînnoită), ceea ce ar împinge inflația pe o traiectorie ascendentă.
• Redeschiderea Chinei, deși va atenua blocajele de aprovizionare și va sprijini creșterea globală, va spori presiunile asupra prețurilor prin creșterea cererii de produse energetice, în special de gaze naturale.
• Potențialele condiții meteorologice dure ar putea exacerba dezechilibrele de pe piețele energetice, în special înaintea iernii 2023-2024.
• Decizia membrilor OPEC+, din 2 aprilie 2023, de a reduce producția de petrol nu face decât să sporească îngrijorările tot mai mari legate de prețurile energiei și de perspectivele economice.
• Analiza EY arată că Europa este mai vulnerabilă la o nouă creștere a prețurilor la energie decât alte economii majore, în special SUA. În cazul unei noi creșteri bruște a costurilor energiei, economiile europene cele mai afectate ar fi: România, Ungaria și Cehia.
• Turbulențele recente din sistemul bancar, începând cu falimentele unor bănci americane, reprezintă un nou motiv de îngrijorare. Tensiunile financiare ar putea face ca băncile să fie și mai reticente în acordarea de împrumuturi.
• În scenariul simplificat luat în calcul, turbulențele bancare vor fi ținute sub control, fără un impact semnificativ asupra economiei europene. Cu toate acestea, sentimentul de volatilitate din piață ar putea continua. Într-un scenariu alternativ, în care s-ar presupune că actualele turbulențe conduc la o înăsprire suplimentară a condițiilor de creditare (o treime din cea din timpul crizei financiare mondiale), până în 2025, PIB-ul din zona euro ar fi cu aproape 2% mai mic decât în scenariul simplificat.
• Nivelurile ridicate ale datoriei sporesc vulnerabilitatea, în special a piețelor emergente și a economiilor în curs de dezvoltare, la eventualele turbulențe de pe piețele financiare. De asemenea, acestea limitează capacitatea fiscală de a compensa noi șocuri negative și impactul acestora asupra gospodăriilor și companiilor.

• 61% dintre cei care se așteaptă la o creștere a taxelor pe care le vor avea de plătit în viitorul apropiat consideră că acest lucru se va datora creșterii activității companiilor sau/și evoluției inflației
• Mai mult de o treime dintre respondenți (35%) consideră că alternativa la creșterea taxelor ar trebui să fie acțiunile de combatere a evaziunii fiscale
• Reintroducerea plafonării contribuțiilor de asigurări sociale (CAS și CASS) la nivelul din anul 2017 nu este considerată ca fiind un aspect care va influența radical activitatea companiilor, dacă se va aplica

Cea mai mare parte a companiilor românești (73%) se așteaptă să plătească în 2023 mai multe taxe și impozite (cum ar fi impozitul pe profit, TVA, taxe locale, alte impozite directe sau indirecte) comparativ cu anii anteriori, și doar 27% dintre companii consideră au că nu va fi cazul – este concluzia celui mai recent studiu realizat de EY România cu privire la impactul recentelor reglementări fiscale de care sunt nevoite companiile românești să țină cont și să le aplice în activitatea lor de zi cu zi.

Studiul EY sondează cum au primit firmele românești noile reglementări fiscale, dacă sunt acestea pregătite și în ce măsură sunt capabile să le adopte eficient în structura și procedurile interne și ce așteptări au vizavi de schimbările viitoare.

Ordonanța de Urgență nr. 133 din vara anului trecut a legiferat noi modificări ale Codului fiscal, unele cu aplicabilitate chiar din 2022, altele începând cu 1 ianuarie anul curent. Sunt în așteptare norme de aplicare care trebuie să completeze legi care vor intra în vigoare începând cu anul viitor. Sistemul fiscal românesc traversează o perioadă efervescentă, cu schimbări de anvergură, care vor avea impact pe termen lung asupra activității jucătorilor din economia națională, indiferent de sectorul în care funcționează sau de dimensiunea companiei.

Statul român, prin autoritatea de reglementare – Ministerul Finanțelor – și cea de aplicare – ANAF – are ca obiective principale creșterea veniturilor bugetare, prin conformare voluntară la plata impozitelor, dar și prin creșterea calității controalelor, digitalizare și aducerea la suprafață a unor activități care se derulează în special în zonele mai puțin controlabile – gri/neagră – a economiei naționale.

Ce anume alimentează presupunerea companiilor și care sunt premisele de la care pornesc aprecierile majoritar pozitive privind apariția unor noi taxe în 2023, a fost o întrebare cu răspuns multiplu, la care cei mai mulți respondenți (27%) au bifat varianta unor plăți mai mari la impozite și taxe, pentru că activitatea companiei și numărul de angajați au crescut. Evoluția inflației a ocupat locul doi, cu 22% dintre răspunsuri, ca potențial motiv de creștere a taxelor în acest an și abia pe locul trei (cu 20% dintre răspunsuri) a fost percepția potrivit căreia, în acest an, taxele vor crește, fiind determinate tocmai de reforma fiscală în curs.

„Majoritatea (61%) celor care se așteaptă la o creștere a taxelor pe care le vor avea de plătit în viitorul apropiat consideră că acest lucru se va datora creșterii activității companiilor în care activează sau/și evoluției inflației, ceea ce este interesant la o analiză mai atentă, întrucât reflectă, pe de o parte, o performanță pozitivă – cel puțin nominală – a afacerilor și, pe de altă parte, faptul că impactul inflaționist a devenit un indicator de care se ține seama în planurile de afaceri”, apreciază Alex Milcev, liderul departamentului de Asistenţă fiscală şi juridică, EY România.

Nevoia de aliniere cu posibile cerințe internaționale nou-introduse, cum ar fi seria de acte normative emise de UE pe zona fiscală care au fost ori urmează să fie integrate în legislația națională – a fost premisa bifată de 10% dintre respondenți, la egalitate cu evoluția contextului politic și perioada pre-electorală (tot 10%). Cea mai „completă” variantă, în care toate cele de mai sus vor determina creșteri de taxe și impozite în 2023, a fost bifată de aproape 12% dintre cei intervievați.

Convingerea reprezentanților companiilor că în acest an, dar și în 2024, creșterile de taxe și impozite sunt inevitabile, a venit de la mai mult de jumătate (53%) dintre respondenți, în timp ce peste o treime (33%) nu s-au pronunțat. Restul de 14% au considerat că aceste creșteri de taxe sunt evitabile în următorii doi ani.

Pe primul loc, ca alternativă la creșterea de taxe și impozite sau pentru a contracara inevitabilele creșteri din acest an, peste o treime dintre respondenți (35%) au considerat că ar trebui să fie acțiunile de combatere a evaziunii fiscale.

A doua măsură ca pondere în total răspunsuri se referă la creșterea gradului de conformare voluntară a contribuabililor, inclusiv prin îmbunătățirea aspectului educațional oferit contribuabililor de către autoritățile fiscale, cu 26% dintre răspunsuri. 23% dintre respondenți consideră îmbunătățirea metodelor și a gradului de colectare ca alternativă la potențialele creșteri de taxe și impozite.

Un procent de 16% dintre respondenți consideră că utilizarea unor platforme automatizate de raportare, care să ajute în privința declarării și a transparenței fiscale pentru contribuabili poate fi o alternativă la potențiale creșteri de taxe din acest an.

Pentru că a fost deja avansată ideea reintroducerii plafonării contribuțiilor de asigurări sociale (CAS și CASS), eventual revenirea pe modelul anului 2017, la cinci salarii medii pe economie, participanții la studiu au fost invitați să se pronunțe asupra impactului acestei posibile reveniri la plafonul anterior. Cei mai mulți dintre aceștia (40%) au considerat că activitatea le va fi puțin influențată, peste un sfert dintre respondenți au considerat că impactul va fi mare, dacă se va lua această măsură (26%), niciun fel de impact – peste 16%, foarte puțin (impact mic) – 12%, foarte mult – 6%.

Respondenții au fost invitați să aleagă cele mai importante aspecte/măsuri de avut în vedere de către autorități pentru creșterea eficienței sistemului fiscal din România, având de optat pentru răspunsuri cu variante multiple. A rezultat următorul clasament al acestor considerente, în ordinea ponderii lor în totalul răspunsurilor:

• 28% – Digitalizarea ANAF și îmbunătățirea nivelului de pregătire a inspectorilor fiscali
• 23% – Existența unor programe menite să educe contribuabilii în privința obligațiilor fiscale datorate
• 23% – Sporirea transparenței autorităților fiscale și a criteriilor de selectare a contribuabililor pentru control
• 21% – Un timp mai mare pentru implementarea noilor prevederi legale (de ex.: SAF-T)

Alte aspecte care ar putea duce la eficientizarea sistemului fiscal, în opinia companiilor care au participat la studiu, au fost, în ordine: înăsprirea legislației, corelarea în timp real a informațiilor altor instituții pentru combaterea evaziunii fiscale, predictibilitatea și stabilitatea prevederilor fiscale, combaterea evaziunii fiscale, colaborarea și îndrumarea contribuabililor.

Autor: Alex Milcev, Partener, liderul departamentului de Asistenţă fiscală şi juridică, EY România

Atât timp cât inflația a fost menținută la un nivel redus şi apropiat de cel general acceptat în spațiul UE, printr-un cumul de factori și măsuri la nivel național de ordin monetar-fiscal și economic, subiectul nu a fost de interes general. Singurele momente în care atenția se îndreptă spre indicatorul care arată evoluția prețurilor produselor care fac parte din „coșul de bază” sunt cele în care Institutul Național de Statistică (INS) comunică această cifră. De anul trecut însă, pe fondul mai multor evenimente de natură politică și economică, inflația a redevenit un subiect foarte important de discuție, având în vedere impactul său vizibil şi generalizat.

Sunt însă și aspecte mai puțin știute despre acest indicator, dincolo de percepția negativă din partea populației, absolut justificată, întrucât un nivel crescut al inflației – mai concret 16,4% în 2022 – înseamnă, în cele din urmă, scăderea puterii de cumpărare.

Dincolo de acest aspect evident – produsele și serviciile costă azi mai mult decât ieri – sunt și unele considerații care contează pentru companiile plătitoare de impozit pe profit, care nu s-au mai confruntat cu astfel de probleme de aproape două decenii. Dacă luăm impozitul pe profit, care este fixat de o bună bucată de vreme la 16%, în mediul inflaționist profitul pe hârtie poate fi de fapt o pierdere în termeni reali şi ajungi să suporţi impozit pe inflaţie în detrimentul companiei. Cum se explică? Este vorba despre un fenomen contabil şi economic simplu: la costuri intră mărfuri și servicii cumpărate la prețuri „anterioare”, mai mici față de cele din momentul actual, dar la venituri se contabilizează vânzările la preţuri actuale care includ şi inflaţie. Cu cât e mai lungă perioada între achiziţia „intrărilor” şi vânzarea „ieşirilor”, cu atât mai inflatat apare şi profitul scriptic care se şi impozitează. Faptic, se ajunge la o erodare a profitului real net al contribuabilului. Acest fenomen a fost pronunţat în anii ’90 până spre 2003-2004 şi iată că a revenit în actualitate pentru declaraţiile fiscale aferente anului 2022.

Pe de altă parte, avem încă un fenomen generat de creșterea nivelului inflaționist de anul trecut, care agravează contextul pentru antreprenorii români, în special pentru exportatori. Vorbim despre cursul valutar, caracterizat în ultimii doi ani de o anume stabilitate, în sensul unei deprecieri relativ nesemnificative comparativ cu rata inflației. De exemplu, dacă inflaţia din 2011 până în prezent a depăşit bine 50%, devaluarea RON a fost doar în jur de 10% în aceeaşi perioadă. Vestea mai puțin bună pentru exportatori este că această discrepanţă le aduce costuri interne de producţie mai mari, însă încasările în Euro nu vor aduce şi veniturile în RON pe măsură. Când mai adaugi faptul că inflația în România este de peste 2,5 ori mai mare decât cea în zona euro, devine clar că exportatorii suferă mai mult. Care este soluția de contracarare a acestui efect, pe care exportatorii îl vor resimți în acest an? Remediile nu sunt simple și în niciun caz cu efecte imediate.

Un alt exemplu al efectului de distorsionare al inflaţiei este în relația debitor-creditor. Şi anume, în cadrul procesului inflaționist se întâmplă un transfer al valorii de la creditor spre debitor. De exemplu, în cazul împrumuturilor în lei cu dobândă fixă, stabilită în trecut în condiţiile inflaţiei reduse (sau chiar negative în 2015-2016), este clar că debitorul este avantajat în fața băncii, pentru că îi va returna în termeni reali o sumă mai mică decât cea împrumutată iniţial. Acelaşi fenomen afectează şi datoria publică, pentru că un nivel ridicat al inflației „ajută” la scăderea datoriei nominale ca procent din Produsul Intern Brut (PIB), lăsând un spaţiu mai larg pentru îndatorările viitoare. Este rezultatul faptului că, în condiții inflaționiste, PIB crește mai repede. În plus, în termeni nominali, putem asista la o scădere mai rapidă a deficitului bugetar, pe fundalul dinamicii diferenţiate a veniturilor şi cheltuielilor, respectiv apropierea acestuia de parametrul Maastrich, de 3%, pe care România e obligată să îl atingă la un moment dat.

Un alt exemplu din care se vede fața mai puțin știută a inflației mari sunt cheltuielile cu salariile bugetarilor. Această mărire în cazul României a fost în 2022 de 12% (sub procentul inflației, de 16,4%), ceea ce a creat un avantaj temporar al bugetului național, la poziția cheltuielilor cu salariile bugetarilor, în condiţiile în care veniturile bugetare au crescut într-un ritm mai accelerat.

În concluzie, este important de avut în vedere că inflația ridicată este un fenomen complex şi, chiar dacă, per ansamblu, are implicaţii negative la nivelul economiei naţionale, aceste implicaţii pot fi diferite în funcţie de circumstanţe.

București, 02 Februarie 2023. Economia globală își va încetini creșterea la aproximativ 1,6% în acest an, mai puțin de jumătate din media estimată pe termen lung, de 3,5%, iar inflația va scădea, dar se va situa peste ținta pentru 2023 în aproape toate țările, arată raportul PwC Global Economic Watch 2023.

„Crizele suprapuse din ultimii ani au creat un climat neobișnuit de incert în care prognozele au devenit extrem de volatile, cu riscurile și consecințele aferente pentru deciziile de afaceri și de politică economică. Economia globală a încetinit vizibil și multe state vor continua și în 2023 să fie puternic afectate de o inflație mare și, în consecință, de presiunile generate de costul vieții. Totuși sunt motive de optimism moderat datorate mai ales faptului că statele europene s-au adaptat mai bine decât s-a crezut inițial la criza energetică și la condițiile financiare mai stricte impuse de băncile centrale pentru a calma inflația. Teama de recesiune în zona euro, anticipată anul trecut, a fost din fericire infirmată de datele Eurostat anunțate la finalul lunii ianuarie. Există, prin urmare, toate șansele ca evoluția să fie mai bună decât se previziona și economia să continue să crească, mult mai lent, dar totuși să crească”, a declarat Dinu Bumbăcea, Country Managing Partner PwC România.

Inflația va scădea brusc, dar va rămâne peste ținta stabilită

Combinația dintre politicile monetare mai stricte, încetinirea cererii globale și normalizarea modelelor de cerere între bunuri și servicii ar trebui să pună presiune pe scăderea prețurilor bunurilor în 2023. În schimb, în cazul serviciilor ar putea dura mai mult timp până la o scădere a prețurilor. Deși inflația va scădea în majoritatea economiilor, va rămâne peste țintă în 2023 în aproape toate țările care au înregistrat o inflație ridicată în 2022.

Economia se adaptează la rate mai mari ale dobânzilor

Consumatorii, companiile și guvernele din majoritatea statelor G20 se vor adapta la condiții financiare mai stricte:

Piețele forței de muncă din economiile avansate vor continua să fie puternice, dar se vor tempera, iar numărul locurilor de muncă vacante se va reduce semnificativ, unele țări înregistrând chiar o creștere a ratei șomajului.  De exemplu, în statele membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) vor fi create aproximativ trei milioane de locuri de muncă față de 20 de milioane în anul precedent.

Companiile vor resimți presiunea exercitată de tripleta rate ridicate ale dobânzilor, costurile energiei și creștere economică lentă prin erodarea marjelor de profit și un val tot mai mare de falimente. Sectoarele cu grad ridicat de îndatorare, sensibile la ratele dobânzilor și la prețurile energiei vor fi mai predispuse la riscuri, inclusiv sectorul imobiliar și cel al construcțiilor, precum și sectoarele ciclice, cum ar fi bunurile de consum discreționar.

Guvernele vor pune accentul pe politicile de stimulare a creșterii, de majorare a veniturilor fiscale în contextul creșterii cheltuielilor cu dobânzile pentru datoriile lor, elaborând în același timp modalități mai inedite de redistribuire a veniturilor către persoanele vulnerabile, în special către cele care au suferit de pe urma inflației ridicate din anul precedent.

Concurența între cele mai mari economii ale lumii și presiunea de a construi economii rezistente vor însemna intrarea într-o nouă fază a globalizării pe care o numim slowbalisation. Acest lucru ar putea însemna o combinație între relocarea (reshoring) producției din anumite sectoare ale economiei (de exemplu, semiconductoare și alte sectoare considerate strategice sau sensibile) și apropierea lanțurilor de aprovizionare (friend-shoring) între țările cu sisteme economice, politice și instituționale similare. Pentru a contribui la această tranziție, ne așteptăm să asistăm la o intervenție mai mare al statului în sprijinul unor segmente specifice ale economiei (de exemplu, prin subvenții directe și indirecte, relaxarea normelor privind ajutoarele de stat, etc.).

Prețurile locuințelor vor scădea sau vor stagna în majoritatea economiilor

Analiza PwC arată că statele mai expuse riscurilor pentru piața imobiliară – ritmul de creștere a ratelor dobânzilor ipotecare, nivelul de îndatorare a gospodăriilor, precum și mărimea și durata creditelor ipotecare cu rată fixă – scăderi abrupte, de două cifre procentuale ale prețurilor locuințelor, inversând cea mai mare parte a câștigurilor prețurilor înregistrate în timpul pandemiei.

Prețul petrolului brut va atinge un minim de aproximativ 80 de dolari pe baril

Invazia rusă în Ucraina a făcut ca prețul țițeiului Brent să depășească 100 dolari pe baril pentru prima dată în ultimul deceniu, dar de atunci au scăzut și s-ar putea stabiliza la o medie de 80 de dolari pe baril în 2023.

Anul predictibilității politice?

2023 va fi primul an din acest secol în care nu vor avea loc alegeri majore pentru 85% din populația lumii, presupunând că nu vor avea loc alegeri anticipate. Acest lucru este oarecum surprinzător, deoarece teoria arată că turbulențele economice duc la o rotație politică mai mare. Cu toate acestea, analiza PwC arată că liderii politici se vor concentra mai degrabă pe redresarea economiilor lor decât pe schimbarea guvernelor.

Majoritatea românilor au cheltuit mai puțin pe produse alimentare în 2022 și și-au redus economiile și investițiile – arată cel mai recent sondaj Future Consumer Index, realizat de experții EY România la începutul lunii decembrie 2022. Chestionarul a vizat percepția românilor în privința noului context economic al anului în curs, comparativ cu anii anteriori, și mai ales schimbările, dacă au avut loc, în obiceiurile lor de consum.

Contextul evenimentelor politice și economice care au marcat anul 2022, respectiv creșterea prețurilor la energie și combustibili, determinată de războiul ruso-ucrainean, care s-a suprapus peste efectele economice ale anului pandemic (2020) și încetinirea ritmului de creștere economică față de anii anteriori (2022 față de 2021) ar fi putut determina modificări parțiale sau totale, fie pe segmente specifice de consum, produse și servicii, fie în general.

Georgiana Iancu, Partener, coordonator al practicii de Impozite indirecte și liderul sectorului de Retail şi Produse de Consum, EY România: „Îngrijorările şi presiunile cauzate de pandemie au fost înlocuite în 2022 cu cele legate de războiul din Ucraina, ceea ce, inevitabil, a afectat comportamentul consumatorilor. Am văzut mai multe schimbări, între care: limitarea unor cheltuieli – precum cele alocate divertismentului, reducerea sumelor economisite şi a investițiilor sau a celor dedicate educației şi pregătirii profesionale”.

Întrebările au urmărit, pe de altă parte, identificarea aspectelor care îi preocupă într-o mai mare măsură pe consumatorii români, în acest nou peisaj, dar și atitudinea lor față de noile tendințe în plan social, cum ar fi sustenabilitatea sau responsabilitatea companiilor în societate.

Cel mai interesant aspect, cel puțin prin comparație cu anii anteriori, pe care studiul EY îl relevă pare să fie preocuparea crescută pentru viitorul financiar personal și al familiilor lor, cel puțin prin prisma răspunsurilor privind cuantumul sumelor alocate, pe diferite categorii, în următoarele șase luni.

Potrivit rezultatelor sondajului, respondenții au indicat cele mai mari sume, între 500 și 1.000 de lei, ca fiind alocate cheltuielilor pentru produse alimentare (74% dintre aceștia, faţă de 80% în 2021), economii și investiții (59%, faţă de 68% în 2021), educație și formare – 27% (faţă de 34% în 2021).

Primele trei preferințe au fost urmate de cheltuieli pentru îmbrăcăminte și încălțăminte – 25%, aproape la egalitate cu divertisment și relaxare – 24%. Pentru igienă și îngrijire personală, sume de acest nivel vor fi cheltuite de numai 14% dintre respondenți, iar pentru sport, doar 12% vor cheltui peste 100 de euro lunar în următoarea jumătate de an.

Obiceiuri de consum și factori determinanți

Dintre aspectele care produc un efect asupra procesului de cumpărare, pe primul loc a fost menționată creșterea galopantă a prețurilor – 22%, urmată de creșterea prețurilor la energie electrică și gaz – 19% și stagnarea salariilor și creșterea inflației – 18%.

O mare parte dintre respondenți spun că pentru a-și calibra consumul se informează din media sau din declarațiile decidenților – politicieni sau autorități, care pot denatura uneori realitatea economică.

Salariile, de exemplu, potrivit datelor INS au crescut, în primele nouă luni din acest an cu circa 12%, dar, pentru că prețurile au crescut, părerea generală este aceea că au stagnat.

Urmează, în ordine, ca factori îngrijorători, creșterea costului produselor alimentare și a produselor de uz casnic esențiale – 18%, instabilitatea economică a țării – 11%, fluctuația piețelor (europeană/ globală) din cauza războiului din Ucraina – 11%.

Modificarea prețurilor pentru fiecare dintre categoriile principale menționate în sondaj – carburanți, alimente de bază, energie, achiziții de locuințe și închirieri, electrocasnice, medicamente etc., în ultimele 3-4 luni ale anului în curs, este văzută de majoritatea celor intervievați ca fiind mult mai mare. Dar, având în vedere creșterea generalizată a prețurilor pentru diverse categorii de produse, respondenții au fost invitați să bifeze modul în care au acționat în acest tablou general al creșterii prețurilor la toate categoriile de produse esențiale. Cei mai mulți au declarat că nu au schimbat nimic, nici la consumul de carburanți (66%), nici la costurile energetice ale gospodăriilor (51%), nici la alimente de bază (50%), nici la achiziții/închirieri imobiliare (72%). O parte dintre aceștia au spus că, într-adevăr, au achiziționat produse mai ieftine și au cumpărat mai puțin, iar o și mai mică parte au spus că au renunțat la acele cumpărături, însă vorbim despre un procent marginal.

„Aşa cum relevă rezultatele sondajului EY, inflaţia record este, firesc, principala îngrijorare a românilor, motiv pentru care măririle salariale nu au fost percepute ca fiind suficiente pentru a echilibra efectele creşterii accelerate a preţurilor din mai multe segmente importante în materie de consum – alimente, energie, combustibil şi altele”, spune Georgiana Iancu.

Interesante sunt însă câteva schimbări importante în ceea ce privește comportamentul de consum, pe care românii intervievați le-au și declarat, cel mai mare procent fiind renunțarea la mesele în oraș și petrecerea timpului mai degrabă acasă. Astfel, la întrebarea „ce schimbări observați în comportamentul dvs. de consum?”, 27% au declarat că gătesc mai mult acasă, iar 22% că petrec mai mult timp acasă. Confortul pe care îl oferă platformele și magazinele online este bine valorificat, astfel că 20% dintre cei chestionați cumpără mai multe produse prin intermediul platformelor online și doar 14% spun că merg fizic în magazine. Proporția dintre cele două segmente de comerț pare întrucâtva echilibrată, dar tendința de creștere a e-commerce-lui este evidentă și fără întoarcere la comerțul clasic sută la sută.

Sustenabilitatea și eforturile fiecăruia pentru un trai sustenabil

În ceea ce priveşte sustenabilitatea, se fac remarcate câteva modificări importante de comportament, cel puțin în privința folosirii mijloacelor de transport, fie personale, fie în comun. Astfel, unii dintre respondenți au declarat că folosesc mai mult transportul în comun sau bicicleta – 19%, alții folosesc alternative sustenabile pentru produsele pe care le cumpărau în trecut – 18%, iar unii chiar spun că achiziționează produse pe baza impactului pe care îl au asupra mediului – 18%. Pe de altă parte, sunt și persoane care încearcă să folosească cât mai puțin mașina și zboară mai puțin cu avionul – 16% sau, pur și simplu, sunt preocupați, la modul general, de reducerea emisiilor de carbon – 14% – și fac eforturi în acest sens.

Românii invocă însă ca principale aspecte care îi descurajează atunci când intenționează să cumpere produse sustenabile prețurile ridicate ale acestora – 19% sau marketingul înșelător – 16%.

Cifrele înregistrate pe aceste răspunsuri ar putea să dea de gândit companiilor – în special marilor producători de bunuri alimentare și de produse de bază, dar și retailerilor – vizavi de percepția și imaginea lor în mentalul consumatorilor. Evident, crește tendința acestora de a aprecia și a consuma anumite produse și servicii nu doar prin prisma prețurilor și a calității, dar și ținând cont de gradul de transparență și detalii despre companie și produsele acesteia. La întrebarea dacă în decizia de cumpărare, iau în considerare și comportamentele companiilor, răspunsurile relevă preocuparea pentru alte aspecte ale vieții cotidiene, până mai ieri aproape inexistente în discuțiile pe acest subiect. Este vorba de grija față de mediu și practicile sustenabile (68%), recenziile date de consumatori (64%), grija față de angajați (64%), urmate de reputația companiei (62%) și transparența în tot ceea ce fac companiile (61%), ca elemente importante indicate de respondenți în decizia de cumpărare.

Maximizarea profitului a fost principalul aspect care ar determina consumatorii să cumpere mai puţin, iar publicitatea de produs le este indiferentă majorităţii respondenţilor (69%), ceea ce ar putea constitui un veritabil semnal de alarmă pentru producători și retaileri deopotrivă. Comportamentul companiilor este la fel de important ca produsele – au fost de acord 44% dintre cei intervievați, acestea au responsabilitatea de a face schimbări pozitive în lume – 43%, trebuie să pună impactul social și angajații deasupra profitului – 33%. Pe de altă parte, acestea pot avea un impact pozitiv în societate, consideră 37%.

Românii par cumva preocupați de câteva chestiuni de impact asupra mediului

Poluarea apei – 44%, Poluarea aerului – 43%, Schimbările climatice și drepturile omului – în egală măsură – 40% Deșeuri de plastic – 38%. Interesant ar fi că peste o cincime dintre respondenți sunt preocupați de Inegalitatea bogăției în lume – 22%, cu toate grijile specifice traiului cotidian în România.

Mirajul reducerilor și al campaniilor de tip Black Friday

La întrebarea privind Black Friday sau alte campanii de reduceri (Cyber Monday, Single Day etc.) de anul acesta, 61% au răspuns că nu au făcut cumpărături.

Comparativ cu anul trecut, românii au cheltuit mai puțin – 47%. Cei mai mulți dintre aceștia (66%) au declarat că nu au așteptat o campanie de reduceri pentru a cumpăra cadouri pentru Crăciun.

Dacă anul trecut procentul respondenților care urmăreau campanii online era de 17%, anul acesta, odată cu trecerea pandemiei, acesta a scăzut la 9,4%, iar cea mai mare masă de respondenți (36%) au declarat că fac cumpărături atât în online, cât și în magazine. Cei mai mulţi nu au economisit pentru a face aceste achiziții de sărbători (59%).

La întrebarea privind cuantumul cheltuielilor alocate în acest an pentru cumpărăturile din perioada festivă, rezultatele sondajului sunt aproape egale. Astfel, sume între 500-999 lei sunt cheltuite de 27% dintre respondenți, sume între 1.000 și 1.500 lei tot de 27%, iar peste 1.500 lei, de 29%. Sume mici, între 400-499 lei, vor fi cheltuite de numai 8,5% dintre intervievați.

Un procent de 95% dintre respondenți au afirmat că nu au achiziționat nici bilete de avion ieftine sau pachete de vacanță de Black Friday sau în cadrul altor campanii de reduceri. Un procent de 62% nu așteaptă campanii promoționale/de reduceri pentru achiziționarea biletelor de avion/pachetelor de vacanță.

Gabriel Biriș, avocat, Partener al Biriș Goran SPARL

Sunt convins că mulți sunt tentați să răspundă simplu: inflația este rezultatul crizei energetice generate de „operațiunea specială” a Rusiei în Ucraina. Războiul este, evident, una dintre cauze, dar, așa cum voi explica în cele ce urmează, nicidecum singura.

Să dăm timpul puțin înapoi, până în 2018, an în care România era deja la limita deficitului bugetar de 3% din PIB, limită depășită în anul 2019, când împotriva României s-a declanșat și procedura de deficit excesiv. Parlamentul a aprobat o serie de modificări la Legea pensiilor (Legea nr. 221/2018), modificări care urmau să crească cheltuielile cu pensiile de la 60 la 140 miliarde de lei, în numai patru ani. Cum pentru creșterea de 80 miliarde de lei (+150%) nu era prevăzută nicio sursă de finanțare, atrăgeam atunci atenția că o astfel de creștere este complet nesustenabilă și că singura metodă de echilibrare a bugetului va fi ajustarea obligației asumate prin (hiper)inflație. A venit!

Tot în anul 2018 am avut și două legi cu privire la supraimpozitarea producției de gaze.

Prima, Legea nr. 73/2018, a aprobat Ordonanța Guvernului nr. 7/2013 și a introdus un prag suplimentar de impozitare de 80% pentru veniturile obținute de producătorii de gaz (în principal Romgaz și Petrom) asupra veniturilor ce depășeau 85 lei/MWh, eliminând și posibilitatea de a deduce investițiile din baza de calcul al acestuia. Rezultatul: din anul 2018 până în anul 2022, în lipsa investițiilor (ce nu mai puteau fi făcute din cauza lipsei ROI), producția de gaze naturale onshore și-a accentuat declinul natural și a scăzut cu aproximativ 20%, evident, în favoarea Gazprom, care și-a crescut cota de piață de la sub 5% la peste 20%…

Cea de-a doua, Legea nr. 256/2018 (cunoscută sub numele de „Legea Offshore”), a introdus un impozit suplimentar între 15% și 70% pentru veniturile ce urmau a fi obținute de către titularii acordurilor petroliere din Marea Neagra (BSOG, Exxon/Petrom), abrogând clauza de stabilitate prin care statul român garanta acestor investitori că nu va introduce impozite noi sau nu va majora impozitele existente (O.U.G. nr. 160/1999). BSOG a luat totuși decizia de a investi în exploatare și deja scoate cam un miliard mc/an, zăcământul principal (Neptun) cu o capacitate de cel puțin 10 ori mai mare rămânând încă fără decizie de a investi în exploatare, ceea ce face ca gazul să rămână pe fundul Mării Negre încă cel puțin cinci ani. Mai mult, Exxon s-a retras, Romgaz plătind pentru preluarea participației peste un miliard de dolari.

După cum se vede, decidenții politici de atunci au hotărât că România nu are nevoie de gazul românesc și nici de redevențele pe care acesta le putea aduce…

Ulterior, a venit criza din anul 2020, când guvernele au reacționat dur la pandemie, prin lockdown-uri pe care puțini dintre noi le vedeau posibile vreodată. Economia a intrat în „survival mode”, oamenii au fost, cu unele excepții, pur și simplu consemnați la domiciliu. Guvernele au tipărit munți de bani pentru a plăti sumele acordate cu generozitate companiilor și angajaților, masa monetară a explodat. Când anul 2021 a adus scăderea presiunii induse de pandemie, oamenii s-au reapucat să consume, să călătorească, să cumpere și altceva decât cele strict necesare, cererea a explodat. Imediat am „descoperit” însă că lanțurile de producție și transport fuseseră grav afectate de lockdown. Ceea ce, evident, a dus la explozia prețurilor.

Între timp, Putin a aflat că poate extrem de ușor șantaja și manipula Vestul autosuficient și foarte verde umblând la robinetul conductelor cu gaz, de care Vestul ajunsese extrem de dependent. Asta a și făcut: a redus volumele livrate. Acest fapt a generat explozia prețului la gaz, furnizând-i sumele cu care să-și finanțeze „operațiunea speciala” din Ucraina, începută în februarie 2022, creștere ce a adus alte scumpiri, amplificate și de decizii greu de înțeles, precum cea a Germaniei de a-și închide centralele nucleare sau de alinierea prețului energiei electrice la prețul energiei cele mai scumpe…

Mană cerească pentru politicienii noștri, atât pentru cei de la București, cât și pentru cei de la Bruxelles: războiul le-a oferit scuza perfectă pentru greșelile trecutului recent, vinovați pentru toate relele, inclusiv pentru inflație, devenind exclusiv Putin și Rusia lui!

Ce au făcut guvernanții noștri?! S-au urcat pur și simplu pe „val” și l-au folosit în modul cel mai cinic cu putință, în propriul interes. Avea Guvernul nostru nevoie de inflație? Evident, așa cum atrăgeam atenția încă din anul 2018, fără inflație era imposibil să ajusteze deficitul, ajustare fără de care inclusiv fondurile UE pot fi blocate. Inflația acționează în favoarea Guvernului din două direcții: crește veniturile din TVA și depreciază valoarea obligațiilor asumate (pensii, salarii etc). Iar inflația este puternic alimentată de creșterea prețurilor la gaze și la energie electrică, fără de care nimic nu se produce, nimic nu se mișcă.

La începutul lui februarie 2022 (înainte de război) am calculat și arătat că statul este principalul beneficiar al creșterii prețului la gaze, nici mai mult nici mai puțin de 95% din întreaga creștere de preț ajungând, prin intermediul redevențelor, al impozitului suplimentar, al impozitului pe profit și al dividendelor, în propria vistierie. 95 %!!! Mai nou, aproximativ același procent este colectat și din creșterile de preț la energie electrică, din aprilie 2022 guvernul instituind și un impozit de 80% pentru producătorii de energie electrică, prin O.U.G. nr. 27/2022. Să nu uităm și că principalii producători de gaz și energie electrică sunt, în mare parte, deținuți tot de stat…

Din grija pentru cetățenii săi, statul a plafonat prețul la gaze și la energie electrică atât pentru consumatorii casnici, cât și pentru companii, promițând furnizorilor compensarea diferenței dintre prețul pieței și prețul compensat. Cât? Pentru 6 luni, oricât! Ce a făcut „prețul pieței”? Evident, a urcat la cer, alimentând încă și mai mult inflația. Până când să vină sumele promise de stat, furnizorii s-au împrumutat de la bănci ca să poată plăti traderilor „prețul pieței”. Traderii, pe care tot onor statul a uitat să-i impoziteze, și-au încasat miliardele de la furnizori, care le-au luat de la bănci, care acum așteaptă ca statul să plătească furnizorilor nici nu se știe cât… By the way, statul a încasat, numai pe primele 9 luni, vreo 30 miliarde de lei suplimentar din redevențele și impozitele pe gaze, energie electrică și TVA (pe inflație), fără să și plătească furnizorilor ce le datora (câteva zeci de miliarde, nu știm încă exact cât). Bani pe care nici nu i-a pus deoparte, deficitul pe primele 9 luni fiind de 41,7 miliarde de lei, cu doar 2,5 miliarde de lei sub deficitul bugetat (deși, cum spuneam, încasările suplimentare din inflație se apropie de 30 miliarde de lei)…

Să recapitulăm:

• statul a descurajat și descurajează, prin supraimpozitare, investițiile în creșterea producției de gaze și energie electrică;
• statul este, de departe, marele câștigător al prețurilor la gaze și energie electrică, prin impozitare directă și dividende;
• statul încasează sume consistente și din TVA suplimentar, ca urmare a creșterii prețurilor pentru cetățeni (atât la energie, cât și la restul);
• statul câștigă și din inflație, pentru că își reduce obligațiile asumate la pensii și salariile bugetarilor.

Ce credeți că va rezulta din acest imens conflict de interese în care statul nostru a intrat cu proprii săi cetățeni? În niciun caz ceva bun pentru noi…

Sună a apocalipsă? Nicidecum, trebuie doar să înțelegem ce (ni) se întâmplă ca să ne putem pregăti pentru ce va veni.

• Pandemia COVID-19 a lăsat urme, contextul geopolitic s-a complicat și au apărut perspectivele inflației
• Din motive geopolitice, 95% dintre respondenți își remodelează planurile de investiții
• 52% dintre respondenți vor recurge la fuziuni și achiziții, pentru a face față perioadelor dificile care vor urma

Directorii generali caută în mod activ modalități de a depăși tripla amenințare reprezentată de urmările pandemiei COVID-19, de creșterea tensiunilor geopolitice și de inflație, potrivit studiului EY – CEO Outlook Pulse – publicat în octombrie 2022.

Sondajul a înregistrat opiniile a 760 de directori generali din întreaga lume cu privire la perspective, provocări și oportunități și a constatat că mai mult de patru din 10 (43%) lideri de companii identifică continuarea sau revenirea perturbărilor generate de COVID-19, inclusiv noi blocaje și presiuni asupra lanțului de aprovizionare, ca fiind cel mai mare risc pentru afacerile lor. Acest risc este perceput ca fiind mai mare în zona Asia-Pacific (48%) decât în America (43%) sau Europa (41%). Totodată, 35% dintre respondenți indică tensiunile geopolitice și inflația (43%) ca fiind riscuri critice pentru creștere, majoritatea (69%) prevăzând că inflația va avea un impact negativ asupra performanței și creșterii companiei. O minoritate considerabilă (16%) a identificat inflația ca fiind cea mai mare amenințare pentru veniturile și marjele de profit ale afacerii.

Ca urmare a creșterii tensiunilor geopolitice, 95% dintre respondenți își remodelează planurile de investiții și operațiunile. Potrivit sondajului EY, riscurile geopolitice îi determină pe directorii generali să amâne investițiile planificate, până la îmbunătățirea situației (43%). Mulți respondenți își reconfigurează lanțurile de aprovizionare (40%) și fac relocări ale activelor operaționale (39%), în timp ce o treime renunță la activitățile de pe anumite piețe (30%) sau opresc complet investițiile planificate (29%).

Peter Latos, liderul departamentului de Strategie şi Tranzacţii, EY România: „Fără îndoială, tensiunile geopolitice, războiul din Ucraina și presiunile inflaționiste rezultate înseamnă că ne confruntăm cu o perspectivă incertă. Cu toate acestea, momentul este oportun pentru remodelarea operațiunilor. Majoritatea liderilor de companii (72%) intenționează să transforme radical operațiunile în următorii doi ani, pentru a concura eficient în industrie, cu ESG pe primul loc pe lista lor de priorități. Directorii generali vor trebui să îşi reevalueze portofoliile de afaceri pentru a face faţă turbulențelor economice. Acest lucru va conduce la activități de tranzacționare în următoarele 12 luni, inclusiv la cesionarea de active ne-esențiale, dar și la achiziții de noi capacități pentru a-și transforma organizațiile”.

Investiții strategice pentru a reduce riscurile. Peste jumătate dintre directorii executivi plănuiesc fuziuni și achiziții

Includerea sustenabilității ca aspect esențial în toate produsele și serviciile pentru a atrage clienții (39%) și utilizarea tehnologiei pentru a spori loialitatea clienților (34%) sunt primele două acțiuni pe care directorii executivi respondenți au spus că intenționează să le aplice pentru a face față următoarelor șase luni dificile.

În același timp, o majoritate semnificativă (64%) spun că intenționează să-și crească investițiile de capital, față de doar 14% care intenționează să le reducă. Mai mult de jumătate (52%) intenționează să facă o achiziție în următorul an, în timp ce aproape jumătate (40%) dintre respondenți vor să fie activi pe toate fronturile, căutând să achiziționeze, să vândă și să intre în noi asocieri în participație sau în alianțe strategice. În ceea ce privește următoarea tranzacție, 21% dintre respondenți au declarat că aceasta va fi determinată de necesitatea de a investi într-o afacere aflată într-un stadiu incipient, pentru a-și îmbunătăți portofoliul existent și a accesa noi talente. Un procent de15% au declarat că vor căuta să achiziționeze o afacere dintr-un sector adiacent, pentru a deschide noi căi de creștere.

-//-

Despre sondajul EY 2022 CEO Outlook Pulse Survey

Sondajul EY 2022 CEO Outlook Pulse Survey își propune să ofere informații valoroase cu privire la principalele tendințe și evoluții cu impact asupra principalelor companii de top din lume, precum și cu privire la așteptările liderilor de afaceri în ceea ce privește creșterea viitoare și crearea de valoare pe termen lung.

Este un sondaj de opinie periodic, realizat de Longitude Research Limited, o companie a Financial Times, în rândul directorilor generali din marile companii din întreaga lume.

În august 2022, Longitude a intervievat, în numele organizației globale EY, un panel de 760 de directori executivi din 10 țări și din șase sectoare de activitate. Respondenții au reprezentat următoarele industrii: producție avansată și mobilitate, produse de consum și comerț cu amănuntul, energie și resurse, servicii financiare, științe ale sănătății și wellness, tehnologie, media și telecomunicații.

Veniturile anuale globale ale companiilor chestionate au fost următoarele: mai puțin de 500 milioane USD (20%), între 500 milioane USD și 999,9 milioane USD (20%), între 1 miliard USD și 4,9 miliarde USD (30%) și peste 5 miliarde USD (30%).

Seria CEO Imperative oferă răspunsuri și acțiuni critice pentru a-i ajuta pe directorii generali să regândească viitorul organizației lor. Pentru mai multe informații din această serie, vizitați ey.com/en_gl/ceo

Autori:

• Claudia Sofianu, Liderul departamentului Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România
• Dan Răuţ, Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România

Care sunt avantajele pe care legislația românească le permite companiilor prin care acestea ar putea să treacă de la abordarea potențialilor/actualilor angajați cu o simplă ofertă salarială la oferte bazate pe un pachet de remunerare, format din salariu plus beneficii, și de ce angajații ar trebui să-și reconsidere cerințele faţă de angajatori?

Taxele salariale în România ajung sau chiar depășesc 40% din venitul brut. Dar Codul fiscal prevede încă o diversitate de beneficii sau avantaje extrasalariale, pentru care nu se datorează impozit și/sau contribuții sociale, ceea ce înseamnă un câștig pentru ambele părți – angajatori și angajați. Astfel, companiile din România au la îndemână și calea beneficiilor extrasalariale, prin care să ofere un venit suficient de motivant pentru atragerea și fidelizarea oamenilor în companie.

În România, se vorbește cu precădere despre salariul net (deseori se și negociază pornind de la această idee), ceea ce, în linii mari, înseamnă un venit brut din care se scad impozitul pe salariu și contribuțiile sociale obligatorii (pensie și sănătate) plus alte deduceri potenţiale, și mai puțin despre pachetele salariale. Știm că există suficiente excepții care să confirme regula (de exemplu, companiile cu operațiuni la nivel global, în care promovarea ofertelor de angajare prin pachete salariale dezvoltate/ complexe a devenit de mulți ani parte din ADN-ul lor). La nivel național însă, nu se poate vorbi deocamdată despre o cultură bine sudată a conceptului veniturilor totale pe care un potențial angajat să le poată solicita și să le obțină într-o relație de muncă.

Este adevărat că nici negocierea nu reprezintă încă un punct forte al angajaților/candidaților din România, deși observăm că noile generații devin mult mai stăpâne și în această artă. Astfel, ideea că salariul este cel important, și nu alte avantaje, mai mici sau mai mari, pare că a rămas înrădăcinată în subconștientul generalizat al forței de muncă românești. Singura etapă depășită și acceptată de toată lumea este aceea a tichetelor de masă, care au ajuns, după un istoric de peste 23 ani, să fie acordate de cea mai mare parte a angajatorilor.

În prezent, găsim reglementate legal o multitudine de avantaje în bani sau în natură (de la variate tipuri de tichete/bilete valorice, indemnizaţii, produse şi/sau servicii etc.) pe care angajatorul le poate plăti sau deconta, ca beneficii extrasalariale. Angajatorii aleg însă dacă să ofere ori nu beneficii, pe care dintre ele și în ce cuantum, fiecare dintre acestea având și o reglementare a impozitării, aspect de care depinde, în mare măsură, și atractivitatea acestora.

Cum legislația din România permite în prezent angajatorilor să opteze pentru o paletă destul de generoasă de beneficii extrasalariale în condiții fiscale avantajoase (atât pentru salariați, cât și pentru companii), le reamintim pe cele mai reprezentative, majoritatea fiind, în anumite condiții, exceptate de la plata impozitului pe venit (10%) și/sau a contribuţiilor sociale obligatorii (37,25%), astfel:

Supuse doar impozitului pe venit:

• tichete de masă, în valoare de până la 30 lei/zi lucrată;
• tichete culturale – până la 190 lei/lună și la 380 lei/eveniment pentru cele ocazionale;
• tichete de creșă, 570 lei/lună/copil;
• vouchere de vacanță, în limită de până la șase salarii de bază minime brute pe țară (de exemplu, 15.300 RON pentru anul 2022).

Neimpozabile, dar și exceptate de la plata contribuţiilor sociale:

• cadouri în bani şi/sau în natură, inclusiv tichetele cadou – de până la 300 lei/eveniment/persoană, oferite de angajator pentru ocazii speciale (de exemplu, Paște, Crăciun, 1 iunie, 8 martie);
• pensii facultative suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în limita a 400 euro (echivalent în lei) anual pentru fiecare persoană;
• prime de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în limita a 400 euro (echivalent în lei) anual pentru fiecare persoană;
• sumele acordate angajaţilor care desfăşoară activităţi în regim de telemuncă, în limita unui plafon lunar de 400 lei;
• diverse training-uri/cursuri de pregătire și perfecţionare profesională (atât în țară, cât și în străinătate);
• decontarea contravalorii transportului la şi de la locul de muncă.

În plus, Ordonanţa de Guvern din această vară, nr. 16/2022, vine cu o noutate, precizând că, începând cu 1 ianuarie 2023, următoarele beneficii cumulate lunar sunt neimpozabile doar în limita a 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat: prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate (altele decât indemnizaţii de delegare și de detașare); contravaloarea hranei acordate salariaților care nu primesc tichete de masă; cazarea şi contravaloarea chiriei pentru angajaţii proprii în limita lunară de 20% din salariul minim pe economie; contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajaţii proprii şi membrii de familie ai acestora; contribuţiile la fondurile de pensii facultative, primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale în limitele sus-menționate; indemnizaţia de telemuncă.

Mențiunea importantă este că noul prag nu se aplică, așadar, tuturor beneficiilor neimpozabile prevăzute de Codul fiscal, tichetele de masă, culturale, de creșă, de vacanţă sau cadourile nefiind luate în calculul celor plafonate. Și, pentru că mulți angajatori nu acordă toată gama beneficiilor prevăzute de lege, riscul să se depăşească plafonul de 33% poate fi relativ redus în practică.

De altfel, studiile companiilor care acordă angajaților opțiuni extrasalariale arată că angajatorii selectează și oferă beneficiile pe care le includ în oferta salarială în funcție de mai multe criterii (unele selectate chiar prin solicitarea directă a opiniei angajaților privind preferințele/necesitățile individuale) – cum ar fi profilul salariaților, hobby-uri, regimul și mediul de muncă și/sau de viață, distanța față de locul de muncă și altele.

Noutățile aduse de O.G. nr. 16/2022 au părut o „sperietoare” la început, însă analizând mai bine prevederile sale, putem observa că paleta de beneficii rămâne destul de flexibilă și permisibilă din punct de vedere fiscal. Sigur, facem abstracție de povara administrativă, care va face ca activitatea birocratică a departamentelor financiare şi de salarizare/ resurse umane să crească în lipsa unor soluții informatice eficiente.

Cu toate acestea, contextul fiscal actual poate fi considerat, în general, favorabil pentru ambele părți, angajat-angajator, și atunci principala întrebare rămâne: de ce angajatorii nu recurg pe scară largă la oferte de pachete salariale și se limitează, în continuare, la a oferi doar salariul de încadrare însoțit, cel mult, de clasicele tichete de masă? De ce nu profită de prevederile legislative românești, care sunt, în general, aliniate la practica europeană și stimulează creșterea veniturilor salariatului, concomitent cu scăderea sarcinii fiscale și, implicit, de o mai mare disponibilitate a fondurilor proprii rămase (care nu se duc în taxe salariale la stat) pentru dezvoltare și investiții?

Răspunsurile diferă de la caz la caz – câți angajatori, atâtea posibilități – însă putem presupune că există câteva „râne” comune, cum ar fi lipsa unei viziuni macroeconomice la nivel de companie, inexistenţa/ implementarea defectuoasă sau lipsa actualizării strategiei de remunerare/politicilor de compensații și beneficii pentru salariați; în unele cazuri putem vorbi chiar despre lipsa educației fiscale potrivite și/sau lipsa personalului administrativ bine pregătit în domeniul fiscal, capabil să analizeze şi să interpreteze legislația stufoasă în vederea aplicării ei într-un mod personalizat la nivelul companiei.

Este cert însă că, pe lângă salariul de bază, ce reprezintă, în mod evident, obiectul principal al unei relații contractuale de muncă, beneficiile extrasalariale pot deveni adevărate elemente motivaționale și chiar diferențiatoare. Mai ales în contextul deficitului actual al forței de muncă.

Companiile care se vor concentra pe nevoile salariaților și vor concepe oferte și pachete de remunerare personalizate vor putea fi mai aproape de câștigarea nu doar a unor salariați satisfăcuți, ci si a unor colegi mai fericiți și, de ce nu, mai fideli companiei.

Nu în ultimul rând, acordând avantajele salariale ce beneficiază de un tratament fiscal preferențial, angajatorii își vor putea ajuta angajații să facă față inflației, care, cel puțin în acest an, a erodat veniturile cu peste 15%.