București, 02 Februarie 2023. Economia globală își va încetini creșterea la aproximativ 1,6% în acest an, mai puțin de jumătate din media estimată pe termen lung, de 3,5%, iar inflația va scădea, dar se va situa peste ținta pentru 2023 în aproape toate țările, arată raportul PwC Global Economic Watch 2023.

„Crizele suprapuse din ultimii ani au creat un climat neobișnuit de incert în care prognozele au devenit extrem de volatile, cu riscurile și consecințele aferente pentru deciziile de afaceri și de politică economică. Economia globală a încetinit vizibil și multe state vor continua și în 2023 să fie puternic afectate de o inflație mare și, în consecință, de presiunile generate de costul vieții. Totuși sunt motive de optimism moderat datorate mai ales faptului că statele europene s-au adaptat mai bine decât s-a crezut inițial la criza energetică și la condițiile financiare mai stricte impuse de băncile centrale pentru a calma inflația. Teama de recesiune în zona euro, anticipată anul trecut, a fost din fericire infirmată de datele Eurostat anunțate la finalul lunii ianuarie. Există, prin urmare, toate șansele ca evoluția să fie mai bună decât se previziona și economia să continue să crească, mult mai lent, dar totuși să crească”, a declarat Dinu Bumbăcea, Country Managing Partner PwC România.

Inflația va scădea brusc, dar va rămâne peste ținta stabilită

Combinația dintre politicile monetare mai stricte, încetinirea cererii globale și normalizarea modelelor de cerere între bunuri și servicii ar trebui să pună presiune pe scăderea prețurilor bunurilor în 2023. În schimb, în cazul serviciilor ar putea dura mai mult timp până la o scădere a prețurilor. Deși inflația va scădea în majoritatea economiilor, va rămâne peste țintă în 2023 în aproape toate țările care au înregistrat o inflație ridicată în 2022.

Economia se adaptează la rate mai mari ale dobânzilor

Consumatorii, companiile și guvernele din majoritatea statelor G20 se vor adapta la condiții financiare mai stricte:

Piețele forței de muncă din economiile avansate vor continua să fie puternice, dar se vor tempera, iar numărul locurilor de muncă vacante se va reduce semnificativ, unele țări înregistrând chiar o creștere a ratei șomajului.  De exemplu, în statele membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) vor fi create aproximativ trei milioane de locuri de muncă față de 20 de milioane în anul precedent.

Companiile vor resimți presiunea exercitată de tripleta rate ridicate ale dobânzilor, costurile energiei și creștere economică lentă prin erodarea marjelor de profit și un val tot mai mare de falimente. Sectoarele cu grad ridicat de îndatorare, sensibile la ratele dobânzilor și la prețurile energiei vor fi mai predispuse la riscuri, inclusiv sectorul imobiliar și cel al construcțiilor, precum și sectoarele ciclice, cum ar fi bunurile de consum discreționar.

Guvernele vor pune accentul pe politicile de stimulare a creșterii, de majorare a veniturilor fiscale în contextul creșterii cheltuielilor cu dobânzile pentru datoriile lor, elaborând în același timp modalități mai inedite de redistribuire a veniturilor către persoanele vulnerabile, în special către cele care au suferit de pe urma inflației ridicate din anul precedent.

Concurența între cele mai mari economii ale lumii și presiunea de a construi economii rezistente vor însemna intrarea într-o nouă fază a globalizării pe care o numim slowbalisation. Acest lucru ar putea însemna o combinație între relocarea (reshoring) producției din anumite sectoare ale economiei (de exemplu, semiconductoare și alte sectoare considerate strategice sau sensibile) și apropierea lanțurilor de aprovizionare (friend-shoring) între țările cu sisteme economice, politice și instituționale similare. Pentru a contribui la această tranziție, ne așteptăm să asistăm la o intervenție mai mare al statului în sprijinul unor segmente specifice ale economiei (de exemplu, prin subvenții directe și indirecte, relaxarea normelor privind ajutoarele de stat, etc.).

Prețurile locuințelor vor scădea sau vor stagna în majoritatea economiilor

Analiza PwC arată că statele mai expuse riscurilor pentru piața imobiliară – ritmul de creștere a ratelor dobânzilor ipotecare, nivelul de îndatorare a gospodăriilor, precum și mărimea și durata creditelor ipotecare cu rată fixă – scăderi abrupte, de două cifre procentuale ale prețurilor locuințelor, inversând cea mai mare parte a câștigurilor prețurilor înregistrate în timpul pandemiei.

Prețul petrolului brut va atinge un minim de aproximativ 80 de dolari pe baril

Invazia rusă în Ucraina a făcut ca prețul țițeiului Brent să depășească 100 dolari pe baril pentru prima dată în ultimul deceniu, dar de atunci au scăzut și s-ar putea stabiliza la o medie de 80 de dolari pe baril în 2023.

Anul predictibilității politice?

2023 va fi primul an din acest secol în care nu vor avea loc alegeri majore pentru 85% din populația lumii, presupunând că nu vor avea loc alegeri anticipate. Acest lucru este oarecum surprinzător, deoarece teoria arată că turbulențele economice duc la o rotație politică mai mare. Cu toate acestea, analiza PwC arată că liderii politici se vor concentra mai degrabă pe redresarea economiilor lor decât pe schimbarea guvernelor.

Directorii din industria de petrol şi gaze trec printr-una dintre cele mai volatile perioade din istoria sectorului. Un raport realizat de Strategy&, divizia de consultanţă strategică a PwC, prezintă trei măsuri care ar putea conduce la o “nouă normalitate” în miezul avalanşei de schimbări anticipate pentru 2016.

Cu toate că “epoca petrolului” nu este nici pe departe pe sfârşite, se pare că fundamentele pieţei sunt date peste cap. Cauzele ce au condus la acest dezechilibru – preţurile scăzute ale petrolului, producţia excedentară şi creşterea competiţiei pe piaţă – sunt dublate de o percepţie din ce în ce mai răspândită conform căreia industria funcţionează într-o lume în care utilizarea hidrocarburilor ce produc gaze cu efect de seră va fi tot mai limitată.

În acest context, directorii de companii energetice trebuie să decidă dacă vânzările şi obiectivele pentru investiţii plănuite pentru anul 2016 sunt conforme cu obiectivele strategice pe termen lung. Pe scurt, ei trebuie să revizuiască strategia, să continue producţia şi să inoveze.

“Este o sarcină dificilă, însă nu imposibilă”, spune Andreea Mitiriţă, Director, Consultanţă Fiscală, PwC România şi liderul echipei de servicii fiscale pentru sectorul energetic, minier şi de utilităţi.

“Binecunoscutul aforism al lui Churchill despre capcanele unei planificări defectuoase merită rememorat în astfel de vremuri turbulente. Este nevoie de un plan pentru gestionarea incertitudinilor, unul care nu doar să ţină cont de condiţiile actuale de piaţă, dar care să şi reuşească, în acelaşi timp, să deschidă calea pentru noi scenarii de succes pentru companii în contextul “noii normalităţi”.

“Directorii generali vor continua să se confrunte cu o multitudine de întrebări – de exemplu, oare ar trebui ca marile companii integrate de petrol şi gaze să parieze şi mai mult pe tehnologiile cu emisii scăzute de dioxid de carbon? Şi oare se vor trezi operatorii din explorare şi producţie petrolieră cu stocuri întregi de rezerve petroliere inutilizabile – ca urmare a constrângerilor de mediu? Este esenţial ca directorii să fie nu numai bine informaţi, ci şi capabili să răspundă prompt şi eficient la astfel de întrebări.”

Raportul asupra tendinţelor din sectorul energetic pentru anul 2016 indică trei măsuri utile pentru trasarea unui plan eficient:

1. Revizuirea strategiei: Orice pas greşit sau planuri prea ambiţioase pot fi fatale într-un astfel de climat dificil. În locul urmăririi tuturor oportunităţilor de piaţă ar fi de preferat o revizuire a strategiei pentru a identifica punctele forte ale companiei şi zonele cu potenţial de creştere, în care compania poate excela şi îşi poate depăşi competitorii.

Prea multe companii care aveau ca obiect de activitate explorările de ţiţei şi gaze s-au reorientat spre producţie, însă au descoperit ulterior că amploarea acestor operaţiuni, precum şi capitalul şi competenţele necesare pentru desfăşurarea acestora, consumau toate resursele companiei şi afectau calitatea tuturor activităţilor întreprinse.

2. Continuarea producţiei: Oricât de apăsătoare devine situaţia şi chiar dacă este tentantă această soluţie de întrerupere a producţiei, ar fi de preferat evitarea tăierilor arbitrare de costuri – acestea pot afecta agilitatea companiei, lăsând-o vulnerabilă în faţa evoluţiei pieţei. În schimb, ar fi utilă redirecţionarea finanţării către ariile de creştere care pot produce venituri în mod eficient şi sigur, datorită diferenţierii capacităţilor.

De asemenea, companiile ar trebui pe cât posibil să îşi îndrepte investiţiile către programe care să le faciliteze producţia competitivă de ţiţei cu emisii cât mai reduse de dioxid de carbon. Chiar şi companiile energetice integrate ar trebui să se uite cu atenţie la posibilităţile de diversificare graduală şi să se îndrepte treptat către tehnologii cu o amprentă redusă de carbon, cum ar fi cele care folosesc combustibili de tranziţie (gazul natural) sau surse regenerabile precum cea eoliană, solară sau provenită din biocarburanţi.

3. Inovaţie: Tehnologia este vitală. Companiile de petrol şi gaze trebuie să se folosească de noile tehnologii disponibile pentru a inova, pentru a minimiza costurile şi chiar şi pentru a adapta echipamentele existente la rafinarea şi producţia de energie regenerabilă, ceea ce i-ar ajuta să atingă obiectivele de mediu. Cererea de aplicaţii digitale pentru gestionarea câmpurilor petrolifere continuă să crească, permiţând operatorilor să conecteze şi să monitorizeze de la distanţă mai multe platforme marine, dintr-un singur centru aflat pe ţărm.

“Pe măsură ce intrăm în al doilea an de preţuri scăzute ale petrolului, fiecare operator din industrie se va confrunta cu situaţii complexe. Este de o importanţă vitală ca directorii executivi din industria de petrol şi gaze să se ridice la înălţimea provocărilor şi să poată identifica strategii robuste care să le permită repoziţionarea companiilor pe care le conduc, precum şi capitalizarea atuurilor şi oportunităţilor viitoare pe piaţă. În definitiv, măsurile pe care le iau acum vor fi decisive pentru trasarea viitorului industriei pentru următorii zece ani”, a adăugat Andreea Mitiriţă.

Valoarea globală a tranzacţiilor din sectorul de petrol şi gaze a cunoscut o creştere de 69% în 2014, în timp ce volumul tranzacţiilor şi-a continuat declinul pe fondul creșterii volatilității, se arată în studiul EY Global oil and gas transactions review 2014. Conform studiului, incertitudinile legate de preţurile materiilor prime vor continua să influenţeze deciziile în tranzacții în anul care urmează, pe măsură ce companiile caută stabilitatea financiară.

 După mai bine de trei ani de preţuri mari și relativ stabile ale petrolului, slăbirea fundamentelor pieței din a doua parte a lui 2014 a depăşit, în cele din urmă, ca importanţă, incertitudinea geopolitică, fapt care a generat scăderea preţurilor la produse petroliere cu mai mult de 50% şi încetinirea activităţii de tranzacționare spre sfârșitul anului.

 Studiul relevă faptul că anul 2014 a fost remarcabil pentru tranzacţiile din sectorul de petrol şi gaze, în pofida scăderii cu 20% a volumului tranzacţiilor, la un număr de 1885 de la 2367 în anul 2013. Valoarea globală totală a tranzacţiilor a crescut cu mai mult de 69% faţă de 2013, la un nivel de 443 miliarde USD – mult mai sus decât cel mai recent astfel de vârf, înregistrat în anul 2012, cifrat la 374 miliarde USD.

O evoluție asemănătoare a înregistrat fiecare segment al sectorului de petrol şi gaze. Valoarea tranzacţiilor a crescut cu 21% în zona upstream, cu 88% în downstream, cu 115% în midstream şi cu 242% în zona serviciilor pentru industria extractivă. În acelasi timp, volumul tranzacţiilor a scăzut în fiecare segment, cu excepţia tranzacţiilor din zona de downstream.

Activitatea din zona upstream

Tranzacţiile din zona upstream au continuat să domine peisajul global al fuziunilor şi achiziţiilor, reprezentând aproape trei sferturi din volumul global al tranzacţiilor încheiate, în pofida unei scăderi de 22% faţă de anul precedent. În același timp, valoarea totală a tranzacţiilor din zona upstream a scăzut sub 50% pentru prima dată în 2014, ca urmare a creșterii activității de tranzacționare în celelalte zone ale sectorului. Valoarea tranzacţiilor a crescut însă cu 21%.

Activitatea de tranzacționare din acest segment a fost impulsionată în mare parte de consolidarea USA și de mega-tranzacţiile de la nivel global. 65% din valoarea totală a tranzacţiilor globale de mari dimensiuni din zona upstream (120 miliarde USD) a fost generat de 50 de tranzacţii cu valori mai mari de 1 miliard de USD. 

Activitatea din zona downstream

Activitatea din zona de downstream a cunoscut cea mai puternică creştere din ultimii doi ani în termeni de volume ale tranzacţiilor şi volume agregate, cu o creștere de 16% faţă de 2013. Este singurul segment din sectorul de petrol şi gaze care a înregistrat creşteri record ale volumelor tranzacţiilor în 2014. Valoarea totală raportată a acestor tranzacţii a cunoscut şi ea o creştere de 88% faţă de anul precedent, ajungând la 25,1 miliarde de USD.

Statele Unite au atras cel mai mare număr de tranzacţii din zona downstream – aproximativ 56% – în vreme ce Asia (incluzând Australia) şi Europa au atras 16%, respectiv 18% din totalul tranzacţiilor. În timp ce activitatea din Europa a scăzut cu 30% pe fondul persistenţei incertitudinii economice şi a dezechilibrelor de tip cerere/ofertă din 2014, segmentul tranzacţiilor din zona downstream nu dă semne de încetinire.

Activitatea din zona midstream

Numărul tranzacţiilor din zona midstream a scăzut în 2014, însă valoarea lor publică a crescut în mod abrupt. Cu 102 tranzacţii anunţate pentru 2014, activitatea de tranzacționare a scăzut cu peste 23%. În acelaşi timp, valoarea tranzacţiilor a înregistrat o creștere mai mult decît dublă, ajungând la 161 miliarde de USD, ca rezultat al încheierii câtorva tranzacţii mari.

Activitatea de tranzacționare care a avut în vedere gazoductele a deținut cea mai mare pondere din total. În contextul creșterii explozive a resurselor neconvenţionale din Statele Unite, atenţia acordată investiţiilor în infrastructură se situează la cote istorice maxime, pe măsură ce sunt construite noi gazoducte, noi unități de procesare şi de depozitare. De asemenea, activitatea din zona de midstream se consolidează din ce în ce mai mult, pe măsură ce tot mai multe companii vor să profite de avantajele oferite de Master Limited Partnership (MLP).

Servicii pentru industria extractivă

În pofida unei scăderi de la an la an a volumului de tranzacţii, valoarea tranzacţiilor de pe segmentul serviciilor pentru industria extractivă (OFS) a înregistrat o creştere spectaculoasă de 242%, până la nivelul de 72 miliarde USD în 2014, ca urmare a încheierii mai multor tranzacţii mari – incluzând aici mega-tranzacţia anunţată de Halliburton în noiembrie 2014. Excluzând tranzacţia Halliburton/Baker Hughes, valoarea tranzacţiilor a continuat să înregistreze o creştere impresionantă de 62% faţă de 2013.

Perspective pentru 2015

Companiile de petrol şi gaze din întreaga lume caută în prezent modalităţi de generare a veniturilor şi de îmbunătăţire a nivelurilor de costuri în actualul context al scăderii preţului petrolului. Este posibil ca acesta să scadă şi mai mult în absenţa unor schimbări pe termen scurt în balanţa petrolieră la nivel global, dar aşteptările sunt ca piaţa să se consolideze şi activitatea de tranzacţionare să se intensifice până în a doua jumătate a lui 2015. Creşterea preţurilor nu va fi suficientă pentru un succes durabil. Gestionarea eficientă a transformărilor structurale din prezent în sectorul de petrolul şi gaze necesită un grad mare de flexibilitate financiară, operaţională şi de portofoliu.

Perspective locale

Valeriu Binig, Partener EY România, declară: “Clarificarea cadrului de reglementare şi armonizarea cadrului fiscal cu noul cadru privind redevențele în sectorul hidrocarburilor vor facilita noi tranzacții în acest sector din România. Investitorii în upstream așteaptă lansarea unei noi runde de concesiuni în domeniu şi clarificările anunțate de autoritățile române pentru 2015.”

* * *

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 190.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 27,4 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2014. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este unul dintre liderii de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei peste 500 angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com.