Autori:  

Emanuel Băncilă, Partener, Liderul practicii de politici și dispute fiscale, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL

Adrian Rus, Partener, Liderul departamentului Prețuri de transfer, EY România

După cinci ani în care numărul controalelor fiscale în România a scăzut dramatic – de la 46.000 în 2016, la 24.000 în 2020, an în care doar pandemia a ținut inspectorii fiscali departe, ne putem aștepta ca 2021 să fie anul în care fiscul va tura în forță pentru a recupera timpul pierdut. De altfel, conform strategiei ANAF, aceasta și-a propus să crească numărul de inspecții fiscale cu 10% până în trimestrul patru al lui 2025. În plus, intensificarea inspecțiilor fiscale și un control mult mai strict al banilor reprezintă și principala proiecție a mai mult de jumătate dintre respondenții unui sondaj EY pe această temă, realizat la începutul anului 2021.

Este însă creșterea numărului inspecțiilor cheia pentru o mai bună colectare?

La nivel global, 53% dintre liderii fiscali ai lumii se așteaptă la o întărire a controlului Fiscului în următorii trei ani, mai ales că guvernele încep să răspundă presiunilor bugetare generate de măsurile luate în timpul pandemiei pentru susținerea business-urilor. Ritmul și volumul schimbării vectorului fiscal (tipurile de impozite) au devenit foarte rapide, iar digitalizarea perturbă ciclul de viață al conformării fiscale tradiționale. Modul în care inspectorii fiscali colectează informații, selectează afacerile cu risc fiscal crescut și le inspectează este în permanentă transformare în ultimii ani, interpretarea umană fiind completată, mai nou, de analize de date și inteligență artificială.

Riscul fiscal poate veni din orice

Conform declarațiilor respondenților sondajului EY, mediu de risc fiscal e mult mai divers, iar riscurile pot veni de oriunde – chiar și din controlul activităților de rutină sau din controlul companiilor solide din punct de vedere comercial. Dar, pe de altă parte, include, un nou punct de mijloc – oportunitatea unor relații mai deschise, de colaborare cu autoritățile fiscale. Cu toate acestea, amintim că, în România, principala instituție care stabilește cine este controlat și când este aplicat indicatorul „Gradul de risc” rămâne în continuare opacă, în condițiile în care riscul a căpătat o importanță și mai mare prin înființarea unui departament specific.

Privind în perspectivă, se dezvoltă un nou val ce ar putea fi generat de litigiile ce vor fi deschise de companii pe noile obligații de raportare sau de transparență. Recalificarea tranzacțiilor capătă noi accente, autoritățile fiscale chestionând autoritățile de reglementare specifice fiecărei industrii, pentru acest tip de controverse și dispute fiscale neexistând niciun fel de precedent.

În același timp, presiunea imensă asupra guvernelor pentru a reduce deficitele bugetare care rezultă din răspunsurile lor la pandemia COVID-19 creează deja noi pericole în multe jurisdicții.

Prețurile de transfer au fost identificate ca fiind cea mai mare sursă de risc fiscal: peste 80% dintre respondenții sondajului „Dispute și riscuri fiscale” au indicat prețurile de transfer drept una dintre cele mai importante probleme de inspectat pentru guvernele lor. De altfel, companiile multinaționale se așteaptă ca acesta să fie un punct central al majorității controalelor fiscale, peste 70% dintre respondenți temându-se că vor face obiectul unui astfel de control.

Poate mai îngrijorătoare decât creșterea volumului de inspecții fiscale sunt schimbările în modalitățile de abordare a inspecțiilor fiscale în domeniul prețurilor de transfer și în volumul informațiilor solicitate de către autorități.  Astfel, companiile ar trebui să se întrebe dacă sunt pregătite adecvat pentru a răspunde nu doar rapid și cu încredere, ci, mai ales într-un mod cât mai cuprinzător la întrebările detaliate din zona prețurilor de transfer adresate de autoritățile fiscale.

Trendul este, desigur, de multilateralism și este inevitabil datorită unei convergențe cu mediul fiscalității internaționale. Astfel, cooperarea și schimbul de informații între autoritățile fiscale, cerințele de raportare și transparență fiscală pun inevitabil o presiune pe domeniul prețurilor de transfer ce anticipăm că va duce la o continuă creștere a controverselor fiscale în această materie.

Telemunca, devenită noua normalitate, vine și ea cu riscuri fiscale – deja 45% dintre companiile care au răspuns la studiul nostru spun că s-au confruntat cu probleme ce au venit din modificările condițiilor de călătorie sau din zona de imigrație. Probleme au venit și din zona stabilirii sediilor fixe sau din stabilirea și calculul contribuțiilor sociale, precum și din pierderi și rambursări.

Companiile au trecut la capitolul riscuri fiscale și impozitele pe serviciile digitale, ce încep deja să fie inspectate în anumite state. În plus, riscurile fiscale pot să nu vină din exterior, ci din interior, dacă o companie nu este pregătită să raporteze conform reglementărilor. Europa pare să fie cea mai „riscantă” din punct de vedere fiscal – la acest aspect contribuind, probabil, și reglementările de transparență impuse în ultimii ani, deși America și Asia-Pacific sunt doar cu un pas în spate.

Unde este România

În ceea ce privește România, riscurile fiscale globale sunt și ale companiilor locale, drept pentru care recomandăm ca orice raportare asociată impozitelor și taxelor locale să fie bine documentată și susținută, mai ales că anticipăm că vom vedea și la noi în țară tendința globală de întărire a controalelor fiscale – creșterea numărului și a intensității, dar și controlul rulajelor.

Chiar dacă numărul inspecțiilor fiscale a scăzut dramatic în perioada 2016-2019, surprinzător, numărul inspecțiilor fiscale nu a scăzut în același ritm în 2020, acesta fiind de 24.000. Se pare că inspectorii fiscali au trecut peste neajunsurile create de restricțiile legate de pandemie, peste lipsa mijloacelor digitale de desfășurare a activității de control fiscal, astfel că activitatea de inspecție fiscală a avut o scădere de doar 10% comparativ cu anul 2019.

În urma unei analize pe care EY România a efectuat-o, sumele colectate în urma inspecțiilor fiscale au cunoscut o scădere importantă constantă – de la 11,4 miliarde de lei în 2016 la 4,9 miliarde de lei în 2019, în condițiile în care, în 2020, Fiscul a colectat de la contribuabili 4,2 miliarde de lei.

Mult mai important, dacă ne uităm la eficiența inspecțiilor fiscale, vedem că a rezultat și o scădere severă a mediei sumelor colectate per contribuabil (persoane juridice) în urma inspecției fiscale. Astfel, dacă în anul 2017 suma medie colectată per contribuabil (persoane juridice) era de 500.000 lei, aceasta scade la aproximativ jumătate, respectiv 260.000 lei per contribuabil în 2019. Cu toate acestea, în zona inspecțiilor prețurilor de transfer, ANAF raportează în 2020 progrese semnificative comparativ cu anul 2019, stabilind în urma ajustărilor de prețuri de transfer o diferență a bazei de impozitare de 1,99 miliarde lei față de 0,83 miliarde lei în 2019.

Am analizat și arieratele colectate. În acest caz, vorbim despre creșteri exponențiale, chiar de la an la an, cu excepția anului 2017, când arieratele au avut o scădere de 0,6 miliarde de lei. Astfel, s-au colectat în plus 2 miliarde de lei în 2018 (raportat la anul anterior), plus 4,8 miliarde în 2019 (raportat la anul anterior) și plus 7,7 miliarde pe primele șase luni ale lui 2020 (raportat la semestrul întâi al anului anterior).

Cum se poate explica? Prin raportare la contextul economic și legislativ din anii în discuție. Mai exact la amnistiile fiscale, care au prevăzut anularea accesoriilor coroborată cu plata principalului din trecut, dar și cu plata la timp a obligațiilor curente. Prelungirea și îmbunătățirea acestor măsuri ar putea fi luate în calcul pe viitor pentru micșorarea decalajului dintre conformare și plată, dar și a intervalului de declarare și plată, eventual cu coroborarea instituției amnistiei cu eșalonarea la plată extinsă.

Colectarea arieratelor pare să fie singura care merge bine, pentru că nici sumele colectate prin executare silită nu cresc, ci scad constant, de la 15,2 miliarde de lei în 2016 la 12,3 miliarde de lei, respectiv 4,1 miliarde de lei în semestrul întâi 2020.

Prin Planul Național de Redresare și Reziliență, Guvernul vorbește despre o creștere cu 10%, a numărului de inspecții fiscale și despre întărirea controlului documentar la distanță, astfel încât acest tip de control să reprezinte 60% din totalul verificărilor în 2025. Controlul documentar, împreună cu SAF-T, reprezintă într-adevăr un mijloc de eficientizare a inspecțiilor fiscale. Aici se adaugă și nou creata structură de management al riscului, care ar trebui să ajute, de asemenea, la eficientizarea inspecțiilor fiscale prin crearea de clase de risc în funcție de care să se prioritizeze inspecția fiscală. Conform raportului de activitatea al ANAF pe 2020, au fost testați aproximativ 100 de indicatori de risc, urmând ca până la sfârșitul lui 2022 să se definitiveze indicatorii de risc în funcție de care se vor stabili clasele de risc. Ca atare, nu credem că mărirea numărului de inspecții fiscale va duce la creșterea colectării.

O atenție deosebită trebuie acordată și corectitudinii actului de inspecție fiscală. Pentru o astfel de radiografie, trebuie să analizăm evoluția Direcțiilor de soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF. Astfel, cel mai important indicator este reprezentat de procentul din sumele impuse în cadrul activității de inspecție fiscală ce subzistă controlului de legalitate al ANAF, dar mai cu seamă, celui al instanțelor de judecată. Or, în anul 2020, în aproximativ 30% dintre cauze, contribuabilul a desființat actul de impunere. Vorbim de cauze care au pornit cu ani în urmă, definitivate în 2020. Acest procent de 30% corespunde unui număr de 418 cauze. Tot în raportul ANAF apar, însă, 309 cauze pentru care instanțele au dat alte soluții. Astfel, dacă, ulterior, aceste cauze vor fi soluționate în favoarea contribuabilului, este probabil ca acest procent să se îmbunătățească semnificativ în favoarea contribuabililor. La acesta trebuie adăugat și un altul, de 15% (din total sume), de cauze pentru care contribuabilii au obținut admiterea contestației sau anularea actului de impunere cu refacerea inspecției fiscale.

Cu alte cuvinte, dacă privim cifrele cu atenție, putem concluziona că un procent destul de mare (i.e. între 45% – 50%) din sumele impuse în urma inspecțiilor fiscale sunt anulate în faza contestației administrative și, ulterior, în instanțele de judecată. Având în vedere că sumele câștigate de contribuabili sunt purtătoare de dobânzi în favoarea contribuabilului (i.e. 7,3% pe an), iar o dispută fiscală durează în principiu peste cinci ani, rezultă că legalitatea și corectitudinea actului de control trebuie să primeze. În caz contrar, inspecția fiscală nu mai poate constitui un catalizator al colectării pe termen lung.

Autor: Adrian Rus, Partener, Liderul Departamentului de Prețuri de Transfer, EY România

Companiile vor fi obligate să declare în mod public locul unde își realizează profiturile și plătesc impozitul. Măsura a trecut zilele acestea de Consiliul Uniunii Europene și este o concretizare a unei propuneri de Directivă ce data din 2016, menită să crească transparența și să determine dacă multinaționalele achită taxele potrivite în fiecare jurisdicție unde își desfășoară activitatea. Și până acum acestea erau obligate să raporteze ce profituri realizează și unde, doar că, excepție făcând cele din SUA, declarațiile lor nu erau publice.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică arăta în august 2021, în cel mai recent studiu al său bazat pe datele furnizate chiar de către multinaționalele din 38 de jurisdicții, că încă există riscul realizării unor transferuri de profit către paradisuri fiscale și de micșorare a  impozitelor plătite în țările unde își desfășoară efectiv activitatea. Există, așadar, un motiv în plus ca, până la presiunea declarațiilor publice, autoritățile fiscale să țintească prețurile de transfer pentru creșterea colectării de impozit pe profit, inclusiv în România.

Concret, măsura care a întrunit acordul Consiliului, stabilește că toate multinaționalele sau companiile independente cu un venit total consolidat de peste 750 milioane de euro în fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive, indiferent dacă își au sediul în UE sau în afara acesteia (dar operează în UE), trebuie să dezvăluie în mod public informații privind impozitul pe profit plătit în diverse jurisdicții. Textual, propunerea de Directivă obligă la declararea impozitului pe profit plătit în fiecare stat membru sau într-o țară terță aflată într-o jurisdicție necooperantă. O astfel de raportare va avea loc prin intermediul unui formular comun al UE și în formate electronice care pot fi citite automat.

În vară, când această propunere a fost reactivată după cinci ani de stat la sertar, au existat voci critice, dintre care cea mai importantă se referea la scăparea din vedere a multinaționalelor cu afaceri mai mici de 750 de milioane de euro.

Oricum, propunerea de directivă se va întoarce în Parlamentul European pentru definitivare și este posibil să sufere acolo modificări.

Dar, odată adoptată, statele membre UE vor avea 18 luni pentru a transpune directiva în legislația națională, iar primul an financiar de raportare a informațiilor va fi cel ce începe la sau după un an după termenul de transpunere. Raportarea va avea loc în termen de 12 luni de la data bilanțului pentru anul financiar în discuție sau chiar mai repede, dacă statele membre vor alege o transpunere și un termen de raportare mai rapid.

De ce este nevoie de declarații publice? Pentru a pune presiune asupra multinaționalelor prin prisma agendei UE care are în top transparența fiscală. Chiar un oficial european acuza că, prin evitarea plății impozitului pe profit și planificare fiscală agresivă, marile companii multinaționale privează țările europene de peste 50 de miliarde de euro pe an. Ori, mai ales în condițiile crizei economice declanșate de pandemie, orice sursă de venit trebuie exploatată cât mai bine de autorități.

Datele analizate de raportul OCDE sunt furnizate chiar de către multinaționalele din 38 de jurisdicții în cadrul unei acțiuni de transparență impusă de Organizație – raportarea țară cu țară (CbCR) – și vorbesc despre existența unor diferențe semnificative între locul raportării profiturilor și cel în care se desfășoară activitățile economice. Și asta se poate vedea, spre exemplu, din cifre și procente: jurisdicțiilor cu venituri medii și mari le corespunde o parte mai mare din totalul de angajați (32%, respectiv 38%), din activele corporale totale (respectiv 38% și 16%), precum și din profituri (34%, respectiv 13%). De cealaltă parte, în hub-urile de investiții, unde impozitele sunt la un nivel redus, multinaționalele raportează o parte relativ mare de profituri (26%), dar un număr mic de angajați (3%) și de active corporale deținute (14%). Cu alte cuvinte, aceste diferențe pot fi mărturii ale transferurilor de profituri în acele jurisdicții cu impozite pe profit mai mici și o erodare a bazei impozitelor plătite în țările unde își derulează efectiv activitatea.

Și veniturile per angajat tind să fie mai mari acolo unde cotele de impozit pe profit sunt zero, precum în hub-urile de investiții.  Mediana valorilor de venituri per angajat în țările cu o cotă de zero impozit pe profit, spre exemplu, este aproape 2,6 milioane de dolari, comparativ cu doar 320.000 de dolari pentru jurisdicțiile unde cota de impozit pe profit este mai mică de 20% (cum este cazul României) sau chiar 285.000 de dolari pentru acele jurisdicții care taxează cu peste 20% impozitul pe profit. Desigur, aceste informații pot reflecta diferențe în intensitatea capitalurilor și în productivitatea muncii, dar ar putea fi, de asemenea, un indicator al erodării bazei de impunere și transferul profiturilor.

Ca medie, partea de venituri de la părți afiliate este mai mare pentru grupurile de companii din anumite jurisdicții, cum ar fi hub-urile de investiții – 40%. Și în acest caz, nivelurile înalte de venituri de la afiliați pot fi justificate din punct de vedere comercial, dar ele pot reprezenta, totodată, un factor preliminar de risc și ar putea fi o dovadă de planificare fiscală.

Și activitățile diferă în funcție de jurisdicții și de impozitele pe profit plătite. În hub-uri, de pildă, activitatea predominantă este cea de „deținere de acțiuni”, care include și alte instrumente de capital. O concentrație a companiilor de holding este un element de luat în calcul într-o analiză de risc și ar putea fi indicativ al unor structuri de planificare fiscală. Totuși, la fel ca veniturile de la părți afiliate, această observație poate fi legată de motive comerciale întemeiate.

Până la urmă, interpretarea datelor din raportări (CbCR) oferă, cum ziceam, posibilitatea evaluării unor potențiale riscuri asociate prețurilor de transfer. Informațiile analizate în acest raport OCDE, primul de când s-a lansat obligativitatea raportărilor țară cu țară, sunt aferente anului 2017, un an de creștere în majoritatea jurisdicțiilor. Însă, cu un 2020 anormal din punct de vedere economic, pandemia Covid-19 își va pune o amprentă de durată asupra modului în care grupurile de companii multinaționale operează, mai ales când vine vorba de forța de muncă virtuală, redefinirea modelelor de afaceri, în special în anumite industrii, sau de facilități guvernamentale acordate în multe jurisdicții.

Astfel, aceste schimbări, inclusiv înregistrarea de pierderi de către multe companii (multe dintre cele cu un profil funcțional și de risc limitat), vor avea un efect important asupra datelor CbCR ce vor prezenta unele ‘anomalii’ asociate pandemiei și vor afecta într-o anumită măsură capabilitatea autorităților fiscale de a folosi datele CbCRs pentru evaluarea riscurilor asociate prețurilor de transfer.

Oricum, în perioada următoare, în timp ce guvernele au în vedere acoperirea deficitelor bugetare care s-au adâncit în perioada pandemiei, este clar că autoritățile fiscale își vor concentra atenția asupra prețurilor de transfer pentru creșterea colectării de impozit pe profit.

O intensificare a controalelor de prețuri de transfer va conduce cu siguranță la o creștere a controverselor în materie, inclusiv asupra tranzacțiilor derulate de grupurile de companii pe perioada pandemiei și ulterior, ținând cont și de schimbările intervenite deseori în modelele de afaceri.

Și în România, strategia ANAF include între obiective prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. În acest sens, are în vedere și intensificarea acțiunilor de control în domeniul prețurilor de transfer, inclusiv prin gestionarea eficientă a informațiilor obținute ca urmare a utilizării instrumentelor de cooperare administrativă, precum CbCR. Astfel, este esențial ca grupurile de companii să fie pregătite să își susțină informațiile din rapoartele CbCR ca o primă linie de apărare în inspecțiile fiscale. În același timp, să aibă în vedere că, la un termen deloc îndepărtat, vor fi obligate să își facă publice informațiile fiscale.

Autor:

 Alina Andrei, Tax & Transfer Pricing Partner al Cabot Transfer Pricing

În acest an, asistăm la ofensiva autorităților fiscale în ceea ce privește verificările fiscale și, în special, dosarul prețurilor de transfer.  În practică, întâlnim deseori situații controversate și dispute între contribuabili și autoritățile fiscale.

Care este cea mai des întâlnită dispută între contribuabili și autoritățile fiscale în ceea ce privește prețurile de transfer?

Din experiența noastră, un punct des disputat de autoritățile fiscale este studiul de comparabilitate care stă la baza analizei economice.

Dosarul prețurilor de transfer include în afară de secțiunile descriptive de grup, societate, tranzacții cu afiliații, profil funcțional / de riscuri și secțiunea de analiză economică – extrem de importantă pentru analiza prețurilor de transfer.

Studiul de comparabilitate presupune compararea marjei de profitabilitate a societății testate cu intervalul de piață calculat pentru societăți comparabile independente.  Studiul de comparabilitate este elementul central al dosarului de prețuri de transfer fiindcă acesta determină dacă prețurile de transfer au fost sau nu la nivel de piață.  În cazul în care, ca urmare a studiului pregătit, rezultă că prețurile de transfer nu au fost la nivel de piață, urmează o ajustare efectuată de inspectorii fiscali.  În funcție de valoarea mediană, ajustarea va determina o bază impozabilă suplimentară la nivelul impozitului pe profit mai mică sau mai mare.

De ce este importantă demonstrarea independenței societăților comparabile din setul final?

Dacă în ceea ce privește comparabilitatea societăților din setul final putem afirma că prețurile de transfer nu reprezintă o știință exactă iar gradul de subiectivism poate fi destul de ridicat, în ceea ce privește independența companiilor din setul final trebuie demonstrat cu cea mai mare precizie că societățile identificate în setul final sunt independente.

Aceasta este practic esența analizei prețurilor de transfer – să comparăm marjele de profitabilitate obținute de societățile testate din tranzacțiile intra-grup (marje despre care există suspiciunea rezonabilă din partea autorităților fiscale că au fost influențate negativ de prețurile sau politicile intra-grup) cu marjele de profitabilitate înregistrate de societățile comparabile independente din tranzacții sau activități similare, despre care nu poate exista o astfel de suspiciune.  Intervalul intercuartilar sau intervalul marjelor de profitabilitate înregistrat de companiile comparabile independente reprezintă intervalul de piață, în care ar trebui să se situeze și marjele de profitabilitate ale companiilor controlate.

În concluzie, independența companiilor din setul final reprezintă o miză importantă a dosarului prețurilor de transfer și a procesului de argumentare privind caracterul de piață al prețurilor intra-grup.

Recomandarea noastră este ca în procesul de pregătire a dosarului de prețuri de transfer să vă asigurați că lucrați cu un consultant care acordă importanța cuvenită studiului de comparabilitate și verificării independenței companiilor din setul final și că deține toate bazele de date necesare pentru a putea realiza acest lucru.

În 2020, doar 19% dintre companiile multinaționale respondente în cadrul celui mai recent sondaj EY România pe teme de prețuri de transfer au raportat că au revizuit politica de prețuri de transfer – adică au modificat marja de profit țintă, costurile considerate sau alte aspecte ale metodologiei de stabilire a preturilor, deși mai bine de jumătate (52%) au raportat că pandemia a avut efecte negative asupra cifrei de afaceri sau asupra rezultatului operațional. Cele mai multe (81%) nu au ajustat principiile de calcul ale prețurilor aplicate tranzacțiilor cu societăți afiliate ale companiilor din România. În majoritatea cazurilor însă, nici revizuirea nu a fost formalizată în scris între părți cum ar fi fost de așteptat, pentru a putea susține mai departe aceste modificări în cadrul unei inspecții de prețuri de transfer.

”Având în vedere atenția deosebită acordată de autorități, în timpul inspecțiilor, verificării înțelegerilor contractuale între părți și furnizării de documente justificative în susținerea tranzacțiilor, amânarea procesului de colectare a evidențelor, capabile să susțină adoptarea unui comportament conform cu principiul valorii de piață la momentul efectuării tranzacțiilor cu părți afiliate, nu face decât să îngreuneze orice posibilitate a companiei de a-și susține poziția în cadrul unor inspecții viitoare”, avertizează Adrian Rus, Partener EY România, Liderul departamentului Prețuri de transfer.

Sondajul derulat de EY România în luna martie a acestui an mai arată că majoritatea companiilor respondente (57%) se așteaptă să întâmpine dificultăți în cadrul unei inspecții fiscale viitoare în domeniul prețurilor de transfer. Procentul este similar cu cel înregistrat în sondajele globale ale EY, semn că prețurile de transfer sunt un subiect comun de controverse fiscale atât în România, cât și la nivel mondial.

 Având în vedere că nu mai există inspecție fiscală fără verificarea domeniului prețurilor de transfer, dar și că un procent covârșitor din aceste inspecții se finalizează cu ajustări ale tranzacțiilor cu părți afiliate, considerăm că există un procent destul de mare de contribuabili care nu sunt familiarizați încă cu realitatea activității de inspecție fiscală. Firmele care nu anticipează astfel de dificultăți se regăsesc, în principal, în sectoare precum tehnologia informației, produse de larg consum, ospitalitate și agrement, industria farmaceutica sau petrol și gaze. ”Dacă luăm în considerare ajustările realizate de inspecția fiscală în ultimii ani, inclusiv în aceste domenii, considerăm această așteptare foarte optimistă. La asta se adaugă și anunțul autorităților de intensificare a activității de control în perioada imediat următoare. Ca atare, recomandăm o prudență sporită în această privință și pregătirea cât mai riguroasă pentru inspecțiile efectuate de ANAF în zona prețurilor de transfer, care înregistrează un grad semnificativ de analiză a multor informații specifice”, spune Emanuel Băncilă, Partener, Liderul practicii de litigii și controverse fiscale, Radu și Asociații SPRL.

Impactul crizei. În funcție de sectorul de activitate, pandemia a avut un impact diferit. Astfel, 52% dintre companiile respondente din România au raportat că pandemia a avut efecte negative asupra cifrei de afaceri sau asupra rezultatului operațional. Restul de 48% au indicat că pandemia fie nu a avut impact, fie că acesta a fost unul pozitiv pentru cifra de afaceri sau rezultatul operațional al companiei. Printre sectoarele care au resimțit un impact negativ al pandemiei regăsim industrii precum aeronautică/ apărare, agricultură, autovehicule, construcții și inginerie, transporturi și logistică. În rândul sectoarelor care fie nu au resimțit un impact specific, fie a fost unul pozitiv, se află cel bancar, al pieței de capital, media/ divertisment, produse de larg consum, tehnologia informației.

Măsuri de atenuare adoptate. Potrivit rezultatelor sondajului, companiile au apelat abia în ultimă instanță la disponibilizări, preferând șomajul tehnic și reducerea pachetelor salariale – 70% dintre respondenți. Doar 30% au apelat la măsuri severe, precum disponibilizări sau concedii fără plată. Mai mult, dintre companiile sondate, 49% au indicat că nu au adoptat nicio măsură de reducere a costurilor cu personalul în contextul COVID-19, în această situație aflându-se companii din sectorul bancar, farmaceutic, petrol și gaze. ”Indiferent de efectul resimțit și de strategia adoptată, fiecare companie trebuie să fie pregătită să argumenteze măsurile adoptate, impactul specific al acestora în zona prețurilor de transfer, precum și contextul propriu de afaceri în eventualitatea unui control fiscal cu privire la rezultatul anului 2020”, avertizează Adrian Rus.

 Factori de risc. Indiferent de sectorul lor de activitate, companiile locale respondente consideră că principalii factori de risc în eventualitatea unui control de prețuri de transfer țin, în proporție de 62%, de aspecte privind rezultatul companiei și politica de prețuri de transfer aplicată (de ex. scăderea marjei, ajustări periodice de prețuri de transfer), 32% cred că provin din documentarea deficitară a tranzacțiilor/ circumstanțelor și, sub 6%, de substanța tranzacțiilor. ”În acest sens, am observat chiar că un număr semnificativ de respondenți au indicat că nu își evaluează periodic rezultatele financiare pentru respectarea politicilor de prețuri de transfer”, a comentat Adrian Rus. ” În acest context, devine evident cât de importantă este monitorizarea politicilor de prețuri de transfer aplicate efectiv, ca și a rezultatelor obținute din tranzacțiile cu părți afiliate, în vederea administrării eficiente a riscurilor asociate prețurilor de transfer. Nu trebuie ignorată nici oportunitatea de a efectua ajustări proactive de prețuri de transfer în vederea conformării voluntare și reducerii controverselor cu autoritățile fiscale pe parcursul inspecțiilor și ulterior”, recomandă Adrian Rus.

Noi tranzacții. Finanțările și alocările de costuri adiționale intragrup au reprezentat cele mai numeroase tranzacții noi realizate de către 30% dintre companiile respondente. Totodată, companiile mici, cu o cifră de afaceri de sub 50 de milioane de euro, au raportat o varietate chiar mai mare a tipurilor de tranzacții noi cu societăți afiliate efectuate în 2020 față de celelalte societăți, indicând, spre exemplu, diverse alte tranzacții, precum servicii cu caracter excepțional, acordarea de finanțare, transferuri de stocuri/ echipamente cu caracter excepțional.

”Deși de înțeles, astfel de tranzacții noi efectuate în 2020 vin să sporească subiectele posibile de controverse cu autoritățile în controale fiscale pe partea de prețuri de transfer. Urmează să vedem cum vor fi abordate acestea în inspecții, luând de asemenea în calcul îndrumările în materie de prețuri de transfer emise de OCDE  în contextul pandemiei, dar este greu de anticipat măsura în care se vor respecta”, a explicat Adrian Rus.

Utilizarea mijloacelor de suspendare. Studiul EY reliefează o utilizare extrem de redusă a mijloacelor ce permit suspendarea executării silite a sumelor impuse suplimentar de ANAF, doar 1,8% din participanți oferind scrisori de garanție bancară și niciunul apelând la instanțele judecătorești în vederea suspendării executării. ”Această constatare poate să confirme că beneficiile utilizării instrumentelor alternative de suspendare sunt încă insuficient de bine cunoscute de companiile din România, pentru că, deși de cele mai multe ori nu sunt de acord cu ajustările de preturi de transfer, iar efortul financiar necesar pentru stingerea sumelor impuse este unul deosebit, contribuabilii preferă totuși să plătească. Cu toate acestea, credem că amnistia fiscală acordată în această perioadă a influențat în mod semnificativ decizia contribuabililor de a plăti în loc de a suspenda actele de impunere”, explică Emanuel Băncilă.

În concluzie, rezultatele acestui sondaj subliniază atenția din ce în ce mai mare pe care o acordă companiile tranzacțiilor cu părți afiliate și prețurilor de transfer ca zonă de risc în inspecțiile fiscale. În situația în care autoritățile fiscale au declarat că se concentrează asupra prețurilor de transfer, este necesar ca și companiile să aibă o politică de prețuri de transfer bine definită, pentru susținerea acestor tranzacții. În același timp, să fie extrem de pregătite cu o documentație adecvată, mai ales că este dificil de anticipat la acest moment modul în care autoritățile fiscale vor verifica tranzacțiile efectuate cu societăți din grup în contextul pandemiei.

Autor: Alina Andrei, Tax & Transfer Pricing Partner al Cabot Transfer Pricing

Tendințele anului 2021 în domeniul fiscalității și mai ales al prețurilor de transfer, arată că și aici se încearcă recuperarea timpului pierdut în 2020.

Cum a fost anul 2020 pentru contribuabili și autorități fiscale?

Contribuabilii, în special cei loviți direct de măsurile restrictive COVID-19 care s-au prelungit până în prezent, au suferit pierderi masive și au fost vizați de o serie de măsuri fiscale (scutiri, amânări de termene) menite să ajute mediul de afaceri să treacă mai ușor peste problemele generate de pandemia COVID-19.

În acest context, majoritatea acțiunilor fiscale (de inspecție de exemplu) au fost suspendate pe parcursul anului 2020, deși nu în totalitate.

În ceea ce privește colectarea taxelor, aceasta a fost afectată de pierderi generate de suspendarea acțiunilor de control și amânări ale altor acțiuni menite să îmbunătățească gradul de colectare (cum sunt de exemplu facturarea electronică sau implementarea fișierului standard electronic de raportare SAF-T).

Partea bună a anului 2020 a fost digitalizarea forțată de împrejurări a aparatului de stat.

Vine nota de plată în 2021? Care va fi vedeta acțiunilor de control? 

Prioritățile ANAF în 2021 au fost anunțate recent într-o conferință de presă și vizează continuarea digitalizării, implementarea SAF-T, extinderea analizelor de risc de control fiscal și reluarea acțiunilor de control suspendate în 2020.

Vedeta acțiunilor de control din ultimii ani a fost dosarul prețurilor de transfer, datorită ajustărilor relativ simple care pot fi efectuate în cazul societăților cu ponderi mari ale tranzacțiilor cu afiliați în total venituri/cheltuieli și care înregistrează pierderi de exploatare.

În 2021, în afară de dosarul prețurilor de transfer, unde am văzut inspecții fiscale inițiate încă din 4 ianuarie, spre deosebire de ceilalți ani când acțiunile de control erau inițiate cel mai devreme începând doua parte a lunii ianuarie, focusul va fi și pe:

• Recenta obligație de raportare a tranzacțiilor transfrontaliere cu potențial de optimizare fiscală instituită prin celebra directivă DAC6
• Comerțul electronic
• Identificarea riscurilor de neconformare fiscală

Nevoia de claritate a noastră, a tuturor ne îndeamnă să observăm tendințele care vor marca perioadele viitoare și acest lucru poate fi realizat cel mai simplu prin cunoașterea trecutului.

În ceea ce privește fiscalitatea și prețurile de transfer, cel mai simplu mod de a anticipa tendințele este să identificăm toate prevederile legislative care ne influențează și să luăm măsuri pro-active pentru a diminua orice riscuri fiscale de ajustare sau neconformitate.

Faptul că în 2021 există o presiune enormă pe bugetul de stat ne poate ajuta să anticipăm cel puțin parțial anumite trenduri fiscale: inspecții fiscale și eventuale majorări de taxe sau alte acțiuni menite să crească gradul de colectare.

Ce puteți face dacă vă așteptați la un control fiscal în 2021?

• Puteți revizui principalele zone de riscuri fiscale și de prețuri de transfer și corecta erorile trecute prin depunerea de rectificative.  Dacă le depuneți până la 31 martie 2021 și dacă acestea vizează datorii fiscale restante la data de 31 martie 2020 atunci, puteți beneficia de „amnistierea” accesoriilor (dobânzi și penalități).
• Puteți estima eventualele ajustări fiscale și de prețuri de transfer pentru a informa grupul despre potențiale modificări ale bugetului anual.

• Puteți stabili proceduri de revizuire trimestrială sau anuală a ariilor fiscale importante și a prețurilor de transfer pentru a evalua și corecta din timp orice riscuri fiscale de ajustare sau de neconformitate.

Companiile se confruntă cu presiuni economice complexe, iar prețurile de transfer rămân un element central, care pune în balanță pe de o parte povara fiscală și pe de cealaltă parte reducerea controverselor fiscale. Prețurile de transfer[1] pot afecta nu doar profitabilitatea și impozitul datorat statului, ci și fluxul de numerar al companiei, deciziile de investiții, modelul de afaceri sau indicatorii de performanță. În acest context, este posibil ca unele companii să traverseze această perioadă doar cu ”o umbrelă”, dar, pentru furtuna care urmează, trebuie demarate acțiuni mult mai consistente, consideră reprezentanții EY România.
Într-un dialog cu mediul de business pe tema “Prețurile de transfer în atenția autorităților fiscale – cum să gestionăm riscurile unei dispute fiscale?”, presiunea resimțită de companii vine din trei zone principale: noile cerințe ale Fiscului, modul de desfășurare a inspecției fiscale și cunoașterea drepturilor și obligațiilor legate de aceste controale.

Principalele idei și recomandări:

Adrian Rus, Partener, Liderul Departamentului de Prețuri de Transfer, EY România: ”Zona prețurilor de transfer capătă o importanță și mai mare, având în vedere potențialul său de reducere a deficitului bugetar, care tocmai a urcat la 96 de miliarde de lei, prin nivelul semnificativ al sumelor ce se pot colecta în urma inspecțiilor fiscale. Anul trecut, Fiscul a stabilit suplimentar în sarcina contribuabililor verificați, prin majorarea bazei impozabile, peste 166 de milioane de euro”.

Georgiana Iancu, Partener, Liderul Departamentului de Taxe indirecte, EY România semnalează faptul că introducerea în formularul de TVA 394 a obligației de raportare a tranzacțiilor cu afiliați poate fi interpretată ca un semnal de extindere a analizei de risc și asupra companiilor multinaționale. ”Cum văd autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate între persoane afiliate care fac parte din grupuri multinaționale? Pe scurt, că acestea sunt realizate la un preț inferior sau superior celui de piață, în detrimentul afiliaților români și, implicit, a bugetului general consolidat.  

Aproximativ o treime din veniturile atrase la bugetul de stat este reprezentă de taxele indirecte (TVA, accize, taxe vamale) și o pătrime este reprezentată doar de TVA. În același registru, TVA și accizele ocupă o pondere de 50% în total obligații suplimentare stabilite la contribuabilii persoane juridice. În acest context, este important să ne asigurăm că modul în care tratăm din perspectiva taxelor indirecte efectul unor ajustări de prețuri de transfer este de interes nu doar pentru buzunarul contribuabilului, dar și pentru cel al bugetului de stat”, consideră Georgiana Iancu.

Emanuel Băncilă, Partener, Liderul practicii de dispute și litigii fiscale, EY România: ”Din câte vedem în ultima perioadă, aproape fiecare inspecție fiscală care are ca obiect impozitul pe profit se finalizează cu sume suplimentare și, implicit, cu o dispută fiscală, care, de cele mai multe ori, se încheie cu o hotărâre judecătorească”.

Gabriela Băncescu, Director, Departamentul de Prețuri de Transfer, EY România privind desfășurarea unei inspecții fiscale în zona prețurilor de transfer: ”În ultimii ani, controalele autorităților fiscale, realizate în zona prețurilor de transfer, sunt foarte riguroase. Pentru a verifica dacă tranzacțiile sunt realizate la prețul corect, autoritățile analizează inclusiv selectarea părții testate, care poate fi compania din România, dar și partenerul din grup, modul de întocmire a studiilor de comparabilitate din perspectiva tuturor criteriilor aplicate, și, de multe ori, acțiunile autorităților duc la modificarea intervalului de referință la care se raportează rezultatul companiei testate”.

”Mai mult, vedem că autoritățile testează profitabilitatea obținută din tranzacțiile analizate. Nu este suficient să arătăm că politica de prețuri este una corectă, ci, mai important, trebuie să arătăm că rezultatele efectiv obținute se încadrează în intervalul de piață”, a subliniat Gabriela Băncescu.

Pentru a se asigura că dosarul de prețuri de transfer va trece cu bine de o inspecție fiscală, companiile care fac parte dintr-un grup trebuie să îl adapteze și actualizeze periodic, în așa fel încât să corespundă cerințelor din România, să verifice implementarea politicii de prețuri de transfer, să justifice rezultatele aferente perioadei de criză și să țină la îndemână documentația suport suplimentară.

Alex Slujitoru, Director la Radu și Asociații, firma de avocatură asociată EY, în legătură cu incidentele care pot apărea în timpul procedurilor inspecției fiscale – suspendarea inspecției, pentru a studia dosarele de prețuri de transfer sau suspendarea inspecției, fără însă ca activitatea de control să fie efectiv oprită, recomandă: ”Există o jurisprudență națională în care decizia de suspendare a inspecției, pentru studierea dosarului, este anulată. Dosarul de prețuri de transfer face obiectul inspecției. Nu poți suspenda inspecția ca să îndeplinești obiectul inspecției. Contribuabilii aflați într-o astfel de situație ar trebui să atace această suspendare și să o invalideze. Ei trebuie să se asigure că perioada de suspendare va fi luată în calculul duratei finale a inspecției fiscale și că orice decizie luată cu depășirea intervalului maxim de inspecției poate fi invalidată”.

În ceea ce privește suspendarea fără ca activitatea de control să fie oprită – adică inspectorii să continue să solicite documente etc., se consideră că niciun contribuabil nu poate fi obligat să ofere informații pe perioada suspendării.

Există și alternative la un litigiu național, care ar avea, între principalele inconveniente pe acelea că durează mult, iar jurisprudența este limitată. Aceasta ar fi, așa cum a explicat Alex Slujitoru, procedura amiabilă în baza convențiilor pentru eliminarea dublei impuneri, în baza Convenției de Arbitraj a UE sau în baza unei Directive a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, în decursul anului 2019, ANAF a finalizat doar trei proceduri amiabile cu alte state, în vreme ce 61 se află în lucru, în diferite stadii de soluționare.

Din perspectiva valorii în vamă, deloc de neglijat este și impactul relațiilor între părțile dintr-un grup, consideră Mihai Petre, Director, Comerț Internațional, EY România. ”În ultimul an, am sesizat un număr mare de decizii ale Curții Europene de Justiție legate de nevoia de adăugare în valoarea în vamă a mărfurilor importate a redevențelor plătite către părțile afiliate. Iar tratamentul ajustărilor de prețuri de transfer, din perspectiva valorii în vamă, încă necesită reglaje fine, în funcție de tipul de adaptare dorit – bazat pe cost sau pe marjă de profit, simplist vorbind”, a conchis Mihai Petre.

[1] Prețurile de transfer sunt prețurile la care se derulează tranzacțiile între companiile din cadrul aceluiași grup, care trebuie să fie echivalente cu prețurile la care ar fi fost încheiată o tranzacție similară între părți independente, în condiții economice comparabile. Dacă prețul tranzacției între afiliați nu este în ”intervalul de piață”, se consideră că profiturile obținute de părți în urma tranzacției nu sunt corect reflectate, afectând astfel impozitele și taxele plătite.

Cum va influența modul de a face afaceri criza prezentă a coronavirusului? Care vor fi consecințele fiscale?

Autor: Alina Andrei, Tax & Transfer Pricing Partner al Cabot Transfer Pricing

Închiderea („lockdown”) țărilor și regiunilor mai mult sau mai puțin controlată și distanțarea socială declanșate de pandemia COVID-19 va grăbi transferul de fonduri pentru salvarea afacerilor existente și pentru inițiativele sustenabile de afaceri care să reziste și în scenarii ca cel pe care îl trăim și în plus va schimba, potrivit experților, modul de interacțiune socială și profesională și pentru perioada post-pandemie.

Spre deosebire de criza din 2008, care a reprezentat, în fapt, o criză de lichiditate, criza economică deja declanșată de COVID-19 a schimbat structura cererii și a ofertei, astfel că afacerile care se adresează îndeplinirii nevoilor de bază înregistrează o creștere de venituri pe fondul fricii, în timp ce interzicerea deplasărilor, a vacanțelor, a ieșitului la restaurant au redus, suspendat sau chiar închis afacerile din aceste domenii.

La nivel agregat, baza de impozitare la nivelul societăților are de suferit, astfel că doar la nivelul Uniunii Europene este așteptat în acest an un deficit fiscal de până la 10%.

Care sunt măsurile financiar-fiscale luate de autoritățile române pentru sprijinirea mediului de afaceri?

Ordonanțele de Urgență 30 și 31 din 21 martie 2020 și Ordonanțele de Urgență nr. 32 și 33 din 30 martie 2020 aduc o serie de facilități financiar-fiscale pentru firmele care sunt afectate direct și indirect de măsurile restrictive luate de autorități și nu numai, astfel:

• Acordarea de garanții de stat pentru finanțarea acordată IMM-urilor și microîntreprinderilor și subvenționarea dobânzilor acestor împrumuturi de către Ministerul de Finanțe.
• Posibilitatea de a nu plăti impozitele și taxele datorate în perioada stării de urgență și 30 de zile de la încheierea stării de urgență – astfel, sumele care sunt datorate și nu sunt achitate în această perioadă, nu vor fi considerate restante și nu vor fi puse în mișcare mecanismele de executare silită.
• În cazul contribuabililor care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, se pot efectua plăţile anticipate trimestriale pentru anul 2020, la nivelul sumei rezultate din calculul impozitului pe profit trimestrial curent. Modul de calcul se păstrează pentru toate trimestrele anului fiscal 2020.
• De asemenea, se acordă bonificații la plata impozitului pe profit pentru trimestrul 1 până la 25 aprilie 2020 – de 5% în cazul contribuabililor mari și de 10% pentru restul contribuabililor și pentru micro-întreprinderi.
• Se prorogă termenul de declarare / plată a impozitelor și taxelor locale (impozit pe teren, autoturisme, etc) până la 30 iunie 2020 (cu acordarea de bonificație)
• Se poate beneficia de restructurarea obligațiilor bugetare, cu notificare în perioada 1 februarie – 31 iulie 2020; solicitarea de restructurare se poate depune pana la 30 octombrie 2020.
• Termenul de depunere a declaraţiei privind beneficiarul real se prelungeşte cu 3 luni de la data încetării stării de urgenţă instituite prin Decretul nr. 195/2020, iar pe durata stării de urgenţă se suspendă depunerea acestei declarații.
• În ceea ce privește măsurile în domeniul protecției sociale, în timpul stării de urgenţă, pentru perioada suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului (art 52 alin 1 lit c din Codul muncii), în cazul întreruperii temporare a activităţii, indemnizaţia de care beneficiază salariaţii va fi suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
• Pe perioada stării de urgență, pe baza certificatelor de stare de urgență emise de Ministerul Economiei, societățile pot beneficia de o serie de amânări la plată pentru utilități și chirie.

Citește și: Principii de conduită care trebuie să guverneze relațiile dintre contribuabili și organele fiscale | Ionița Cochințu

În plus, potrivit unui comunicat de presă al ANAF a fost decisă rambursarea TVA, în cursul lunii martie, pentru toate deconturile soluționate și pentru care s-au emis decizii de rambursare la zi, precum și implementarea unui nou mecanism de rambursare a TVA, care vizează soluționarea cu celeritate a deconturilor, începând cu data de 1 aprilie 2020.  Astfel, pentru toate aceste rambursări, se va implementa mecanismul rambursării cu control ulterior, însemnând că societățile vor fi controlate după ce primesc rambursarea (cel mai probabil după terminarea stării de urgență).

La ce trebuie să se aștepte contribuabilii după perioada stării de urgență?

Cele mai multe dintre măsurile menționate anterior sunt aplicabile în perioada în care este decretată starea de urgență.

Astfel că după finalizarea acestei perioade (estimate de noi la maximum 2 luni), din punct de vedere fiscal, trebuie să ne așteptăm în mod rezonabil la o serie de acțiuni de inspecție menite să verifice:

• respectarea reglementărilor privind siguranța și securitatea în muncă;
• rambursările TVA-ului și altor taxe, care de cele mai multe ori atrag și acțiuni de inspecție fiscală generală și verificare a dosarului de prețuri de transfer (dacă este cazul);
• veridicitatea faptelor din declarațiile pe proprie răspundere care stau la baza emiterii certificatelor de stare de urgență.

Cum vor fi influențate afacerile în perioada post-stare de urgență?

Finanțările intra-grup

În afară de ajutoarele și măsurile financiar-fiscale asigurate de stat, este foarte probabil să asistăm la transferuri de fonduri – fie prin împrumuturi sau alte mecanisme financiare (ex. cash pooling), fie prin creșteri de capital social – de la firmele mamă sau holding la societățile fiice.  În plus, grupurile de societăți pot opta și pentru garantarea împrumuturilor primite de societățile fiică de la alte entități financiare independente.

Problema stabilirii unei rate de dobândă de piață în cazul finanțărilor intra-grup se poate dovedi destul de dificilă, mai ales în contextul unei crize economice care schimbă modalitățile de evaluare a riscurilor asociate finanțării.

Deși nu putem vorbi încă de o criză de lichiditate care ar crește foarte mult rata dobânzii, vorbim deocamdată de o criză economică în care cererea și oferta pentru anumite bunuri și servicii au scăzut drastic, nu ca rezultat al unor dezechilibre macro-economice, dar ca rezultat al măsurilor directe luate de autorități.

Restructurările de afaceri și transformarea modelelor de afaceri

În perioada măsurilor stabilite în perioada stării de urgență, dar mai ales după această perioadă, vom asista la:

• realocări de funcții și riscuri în cadrul grupurilor de societăți (de exemplu, modificări în lanțul de aprovizionare),
• restructurări de afaceri – restrângerea sau închiderea unor afaceri / filiale și deschiderea altor linii de business cu un grad mai mare de sustenabilitate,
• transformarea modelelor de afaceri în sensul creșterii gradului de digitalizare al proceselor în cadrul grupurilor de societăți, dar și în cazul societăților locale,
• vânzări / preluări ale unor divizii de afaceri / afaceri de sine stătătoare, ca rezultat al (im)posibilității de continuare a afacerii.

Concluzii

În situații de criză, frica este principalul element care stă la baza luării deciziilor.  Cu toate acestea, cele mai bune măsuri sunt stabilite pe baza unei planificări realizate în funcție de toate scenariile posibile.

În oricare dintre scenariile luate în calcul pentru evoluția afacerilor până la sfârșitul anului, vă recomandăm să:

• documentați deciziile cu impact fiscal (de ex. declarațiile pe proprie răspundere în baza cărora sunt emise certificatele de situație de urgență pot atrage răspunderea administratorului societății, astfel că este recomandată o documentare temeinică a realității din teren).
• plătiți taxele datorate dacă nu aveți o problemă de trezorerie. Perioada de „suspendare” a plății taxelor (stabilită pentru perioada stării de urgență  plus încă 30 de zile de la încheierea stării de urgență) înseamnă că sumele datorate și neplătite nu vor fi considerate restante – facilitatea se aplică însă doar pentru perioada menționată, iar după cele 30 de zile de la încheierea stării de urgență, taxele și impozitele aferente întregii perioade vor trebui achitate integral.
• solicitați grupului sau a firmei mamă / holding să documenteze toate restructurările de afaceri cu impact local pe care intenționează să le implementeze.
• solicitați grupului sau a firmei mamă / holding să documenteze toate modificările politicilor de prețuri de transfer cu impact local pe care intenționează să le implementeze.

„Ne așteptăm ca anul 2020 să fie anul simbiozei «transparență fiscală – automatizare fiscală». Observăm că așteptata automatizare începe să prindă contur la nivelul autorității fiscale prin introducerea standardului internațional de schimb de date între companii și ANAF (SAF-T), până la finalul anului 2020. Astfel, automatizarea proceselor, precum și a funcțiilor de taxe ar trebui să rămână în continuare o prioritate pentru contribuabilii români”, a declarat Alex Milcev, Partener, Liderul Departamentului de asistență fiscală și juridică al EY România, în cadrul celei de a XIV-a ediții a Conferinței anuale de fiscalitate EY.

În cadrul acestei ediții, specialiștii EY au analizat principalele modificări fiscale adoptate în 2019, cu impact în 2020, și au prezentat tendințele pentru 2020, în contextul european și global. Printre temele conferinței s-au numărat: transparența fiscală, inspecțiile fiscale, controversele fiscale în domeniul prețurilor de transfer, impozitarea persoanelor fizice, impozitele directe și impozitele indirecte, obligațiile către Fondul de Mediu.

• Anul 2020 va fi unul al raportărilor: între companii și autorități fiscale, autorități fiscale între ele, persoane fizice și autorități;
• Timpul petrecut de contribuabili pentru a furniza informații autorităților va crește semnificativ în 2020;
• Se așteaptă o creștere a numărului și a complexității controalelor fiscale și, implicit, o creștere considerabilă a numărului de ajustări de prețuri de transfer și situații de dublă impozitare.

Provocările anului 2019 și așteptările pentru anul 2020

„Anul 2019 a fost anul ordonanței 114. Am văzut efectele acestei ordonanțe și modificările care sunt necesare pe fondul consecințelor provocate, ce au condus la abrogarea unor măsuri cum ar fi taxa pe activele financiare. Astfel, în primele 11 luni ale anului 2019 a fost înregistrat un deficit de 37 miliarde lei (reprezentând 3,56% din PIB – depășind astfel pragul de 3% prevăzut în Pactul de stabilitate și de creștere), comparativ cu aceeași perioadă a anului 2018, în care aveam un deficit de 26,9 miliarde lei. Practic, în termeni absoluți, încă din septembrie 2019, ne-am depășit deficitul prognozat pentru întregul an.   

La nivel internațional, au continuat acțiunile programului OECD cu privire la erodarea bazei impozabile și mutarea profiturilor (BEPS), iar subiectele cheie respectiv transparența fiscală, schimbul de informații și substanța economică au continuat să rămână pe agenda G20. 

Urmând normele UE, am văzut transpuse o serie de directive, cum ar fi: Directiva privind spălarea banilor, Directiva împotriva evitării taxelor (ATAD), Directiva privind detașarea, Directiva privind pensia ocupațională, Directiva de arbitraj pentru evitarea dublei impuneri. La nivel european a fost adoptată și Directiva privind avertizorii de integritate (în octombrie 2019) care trebuie să fie transpusă până în 17 decembrie 2021, cu anumite derogări până în 2023”, a declarat Mihaela Mitroi, Partener, Asistență Fiscală și Juridică, EY România, lider al activității de consultanță fiscală și juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală (CESA).

În privința așteptărilor pentru 2020, Mihaela Mitroi a completat:

„În 2020, se deschide sezonul raportărilor. La nivel internațional, statele lumii se vor confrunta cu o nouă percepție asupra sistemului fiscal impusă de mecanismele dezvoltate de revoluția fiscală de după BEPS, și anume creșterea “birocrației fiscale” – adică a numărului de raportări între companii și autorități fiscale, autorități fiscale între ele, persoane fizice și autorități. În România, sperăm să asistăm și la începerea modernizării ANAF. La nivel internațional, ANAF este parte din forumul global al administrațiilor fiscale (FTA) care are pe agendă subiectul modernizării administrațiilor fiscale și, desigur, susținerea acestora pentru implementarea măsurilor BEPS. ”

Transparența se situează incontestabil în poziția de cap de listă pe agenda fiscală europeană (și globală), atunci când e vorba de a contra-ataca structurile fiscale artificiale

Miruna Enache, Partener, Departamentul de Asistență Fiscală și Juridică, Impozite Directe, EY România:

„În ultimii ani, am văzut introduse o serie de măsuri în acest sens în Uniunea Europeană, preluând inițiativa OECD legată de Eroziunea Bazei Fiscale și a Transferului Profiturilor (BEPS), mai ales Directiva DAC6 pe care și România ar fi trebuit să o implementeze în legea locală până la 31 decembrie 2019. Timpul petrecut de contribuabili și de consultanții lor pentru a furniza informații autorităților va crește, astfel, semnificativ în 2020 și va continua să crească. Pe de altă parte, ca tendință, salutăm reluarea discuțiilor despre consolidare fiscală, atât la nivel european, cât și la nivel local, o măsură menită să mai reducă eforturile administrative fiscale”.

Noi directive europene instituie obligații suplimentare de conformare și raportare în ceea ce îi privește pe lucrători și pe angajatorii lor

Claudia Sofianu, Partener, Liderul Diviziei de Impozit pe Venit și Contribuții Sociale, EY România:

„Noi directive europene instituie obligații suplimentare de conformare și raportare în ceea ce îi privește pe lucrători și pe angajatorii lor. Conceptul de «salariu minim european» este din ce în ce mai intens discutat, el făcând parte din angajamentul Comisiei Europene de a opri exodul forței de muncă de la Est la Vest. Potențiale modalități de a răspunde acestei provocări ar putea fi identificate în contextul preocupării angajatorilor de a crea politici flexibile și atractive de motivare și de reținere a angajaților, de tip «stock-option plan» sau pensii ocupaționale”.

Creșterea numărului și a complexității controverselor fiscale în domeniul prețurilor de transfer

Adrian Rus, Partener, Liderul Departamentului de Prețuri de Transfer, EY România:

„Privind în ansamblu, la nivel internațional, climatul actual este unul în care companiile se așteaptă la o creștere a numărului și a complexității controalelor fiscale și, implicit, la o creștere exponențială a numărului de ajustări de prețuri de transfer și situații de dublă impozitare. În acest context, care se regăsește și în România, pentru a reduce riscurile legate de controverse fiscale, companiile ar trebui să aibă o abordare proactivă din punct de vedere al prețurilor de transfer pentru a se asigura că au o înțelegere clară asupra a cum și unde se creează valoarea în cadrul grupului lor.

Astfel, e nevoie de o abordare strategică folosind procese nu doar pentru a documenta modul de stabilire a prețurilor de transfer, dar și pentru a reevalua cum procesele lor interne pot să ajute la monitorizarea și sustenabilitatea modelului operațional pentru a optimiza operațiunile și pentru a susține politica de prețuri de transfer. În plus, față de o pregătire mai solidă pentru controale fiscale, companiile ar trebui să ia în considerare nu doar oportunități proactive de a elimina dubla impunere în materie de prețuri de transfer, cum ar fi acorduri de preț în avans (APA), dar și mijloace reactive (cum ar fi procedura amiabilă – MAP – sau apelarea la instanțele de judecată)”. 

În 2020, se așteaptă o îmbunătățire a Codului Fiscal

Andra Cașu, Partener Asociat, Lider al Diviziei de Impozite Directe, EY România:

„De mai mult de un an, este în așteptare o variantă îmbunătățită a Codului Fiscal, care să includă – între altele – și consolidarea fiscală în scopul impozitului pe profit. Varianta de grup fiscal consolidat ar însemna o modernizare a legislației fiscale românești, în linie cu ceea ce există deja în alte țări. Totodată, din punct de vedere practic, această alternativă ar aduce și anumite beneficii pentru membrii grupului fiscal, cum ar fi de exemplu recuperarea accelerată a pierderilor fiscale”.

Subiectul numărul unu, în cadrul inspecțiilor fiscale, rămâne testul beneficiului economic și al prestării efective pentru cheltuielile cu serviciile

Ana Cristian, Director, Departamentul de Asistență Fiscală și Juridică, EY România:

„Subiectul numărul unu în cadrul inspecțiilor fiscale rămâne testul beneficiului economic și al prestării efective pentru cheltuielile cu serviciile. Deși există, în mod clar, o preferință pentru achizițiile intra-grup, se pune un accent tot mai mare și asupra cheltuielilor cu serviciile primite de la părți terțe. Tot mai des, autoritățile contestă deductibilitatea cheltuielii și a TVA pentru achizițiile de la furnizorii considerați suspecți, pe motiv că nu s-au efectuat investigații asupra gradului de risc al partenerilor de afaceri.

Spre exemplu, nu s-a identificat faptul că furnizorii au resurse insuficiente pentru furnizarea bunurilor și/sau ale serviciilor facturate. Unul dintre motivele pe baza cărora începe un control inopinat este lipsa unei corelații între informațiile incluse în declarațiile fiscale, balanțe de verificare și situațiile financiare (necorelații identificate automat de către softurile ANAF)”. 

Corina Mîndoiu, Partener Asociat, Departamentul Impozit pe Venit și Contribuții Sociale, EY România:

„Anul 2019 a adus surprize contribuabililor prin multitudinea de controale demarate de către Direcția Generală Antifraudă Fiscală. Obiectivul lor a constat în verificarea tratamentului fiscal aplicat de către companii pentru tichetele cadou achiziționate. Astfel, deoarece legislația fiscală lasă loc de interpretare vis-à-vis de ce impozite se aplică atunci când companiile utilizează tichete cadou pentru remunerarea partenerilor de afaceri, mulți contribuabili au fost prinși în offside. Ne așteptăm ca, în contextul în care această neclaritate persistă, aceste controale să continue și anul acesta”.

 DAC 6 reprezintă un nou pas în procesul de transparentizare în domeniul fiscalității

Raluca Popa, Partener Asociat, Departamentul de Asistență Fiscală și Juridică, EY România:

„Directiva DAC6 va fi cu siguranță una dintre provocările acestui an, deoarece solicită raportarea aranjamentelor transfrontaliere cu potențial risc de evitare a obligațiilor fiscale. Raportarea se face conform unor criterii definite generic și, în unele cazuri, subiective. Proiectul de lege pentru transpunerea DAC6 prevede amenzi de până la 100.000 lei. 

O altă dificultate constă în faptul că vor trebui raportate retroactiv toate aranjamentele al căror prim pas în implementare a avut loc după data de 25 iunie 2018. Mai mult, nu există un prag valoric, astfel că societățile vor trebui să analizeze toate tranzacțiile transfrontaliere efectuate în ultimele 18 luni. Chiar și atunci când obligația de raportare este a intermediarilor, companiile ar trebui să fie direct interesate să știe ce informații raportează aceștia. Altfel se pot expune la riscuri – fie că intermediarii raportează incorect sau incomplet, fie că sunt mai mulți intermediari care raportează informații divergente”.

 Un pas înainte către implementarea sistemului definitiv de TVA

Ioana Iorgulescu, Partener Asociat, Departamentul de Impozite Indirecte, EY România:

„Adoptarea de către forurile europene a celor patru remedii rapide în domeniul TVA reprezintă încă un pas înainte către implementarea sistemului definitiv de TVA la nivelul Uniunii Europene (preconizat pentru 1 iulie 2022). Aceste patru remedii au fost implementate ca răspuns la nevoia armonizării regulilor privind TVA, aplicabile în cazul anumitor tranzacții intracomunitare cu bunuri, dar și ca mecanism de luptă împotriva fraudei fiscale și a decalajului în domeniul TVA. Implementarea și aplicarea noilor reguli este obligatorie pentru toate statele membre, începând cu 1 ianuarie 2020”.

Evaluări periodice în aplicarea prețurilor de transfer

Gabriela Băncescu, Senior Manager, Departamentul de Prețuri de Transfer, EY România:

„În contextul interesului crescut din partea autorităților fiscale privind prețurile de transfer, companiile multinaționale sunt încurajate să acorde o atenție sporită conformării cu cerințele din România în domeniul prețurilor de transfer și să efectueze cu prioritate evaluări periodice ale modului în care prețurile de transfer aplicate sunt aliniate cu politicile de prețuri de transfer și sunt în conformitate cu principiul valorii de piață. Efectuarea de ajustări voluntare de prețuri de transfer, atunci când este cazul, poate reduce disputele fiscale și impactul fiscal al acestor dispute”.

Noutăți în domeniul Fondului pentru mediu

Daniela Neagoe, Senior Manager, Departamentul de Comerț Internațional, EY România:

„Anul 2020 aduce noutăți și în domeniul Fondului pentru mediu: a fost implementată declararea online și au intrat în vigoare noile contribuții pentru echipamente electrice și electronice și pentru baterii/acumulatori portabili. 

Implementarea aplicației de declarare online va eficientiza procesul de declarare, întrucât va permite și efectuarea unor alte operațiuni cum ar fi comunicarea online cu autoritățile, verificarea istoricului declarațiilor sau a plăților. Noile contribuții pentru echipamente electrice si electronice și pentru baterii/acumulatori portabili se vor datora în cazul neatingerii obligațiilor anuale de colectare. Având în vedere că, în ultimii 3 ani, aceste contribuții s-au datorat pentru cantitățile introduse pe piață și constatate de AFM ca fiind nedeclarate, cei care nu au declarat încă mai au posibilitatea să declare până la momentul controlului AFM”.

• 79% din respondenții studiului EY descriu mediul fiscal internațional ca ‘incert’
• 82% s-au confruntat cu controverse în domeniul prețurilor de transfer în ultimii 3 ani
• 40% din respondenți au înregistrat situații de dublă impunere ca urmare a ajustărilor în domeniul prețurilor de transfer

 Schimbările accelerate din mediul fiscal internațional provocate atât de reformele fiscale din toată lumea, cât și de inițiative precum efortul de digitalizare al OCDE, au condus la o incertitudine fără precedent în rândul directorilor executivi din domeniul fiscal de la nivel global, conform studiului EY ”Transfer Pricing and International Tax Survey 2019”, în cadrul căruia au fost intervievate peste 700 de persoane cu funcții de conducere în domeniul fiscalității și al prețurilor de transfer.

Studiul EY acoperă o gamă largă de tendințe și aspecte încadrate în trei domenii principale: prețuri de transfer, controverse în domeniul fiscal și reforma fiscală globală. Conform concluziilor, aproape opt din zece respondenți (79%) descriu mediul fiscal internațional din prezent drept „incert”, iar 42% îl definesc drept „foarte incert” sau „extrem de incert”.

 Prețuri de transfer: creșterea controverselor fiscale

În cadrul studiului EY, 82% dintre respondenții de la nivel global au declarat că s-au confruntat cu controverse în ceea ce privește prețurile de transfer în ultimii 3 ani, 40% dintre aceștia spunând că ajustările rezultate au condus la dublă impunere.

La nivelul României, s-a observat în ultimii ani o intensificare a numărului de inspecții derulate de ANAF în domeniul prețurilor de transfer (a se considera și “Operațiunea Iceberg” lansată de ANAF în 2019) și o creștere a numărului de controverse fiscale generate de ajustările de prețuri de transfer efectuate de ANAF.

Potrivit lui Adrian Rus, Liderul Departamentului de Prețuri de Transfer al EY România, “Creșterea volumului de informații disponibile autorităților fiscale de la nivel internațional și a schimburilor de informații între autorități va conduce, în perioada următoare, la o creștere și mai mare a numărului și a complexității controalelor de prețuri de transfer și, implicit, a situațiilor de dublă impunere, inclusiv în România”.

La nivel global, cele mai importante teme de controversă fiscală în domeniul prețurilor de transfer continuă să fie prețurile de transfer pentru bunuri (64%) și serviciile financiare intra-grup (41%). În ceea ce privește România, experiența EY din controalele derulate de ANAF în ultimii ani arată că, deși nu există o predilecție spre investigarea anumitor tranzacții cu părți afiliate, o mare parte din numărul ajustărilor se referă la prețurile de transfer pentru bunuri, confirmând astfel evoluția internațională.

În perioada următoare, respondenții nu se așteaptă la schimbări semnificative în ceea ce privește interesul autorităților în cadrul inspecțiilor fiscale, cu două excepții notabile: controversele legate de proprietatea intelectuală (49% dintre respondenți) și controversele privind sediile permanente (39% dintre respondenți).

Și în România, controalele derulate de ANAF au vizat în ultima perioadă și aspecte legate de tranzacții ce implică proprietatea intelectuală (mărci, brevete, drepturi de autor, know-how etc.) acoperind diverse subiecte, cum ar fi necesitatea și beneficiile aferente acestor tranzacții precum și nivelul de piață al respectivelor onorarii.

Un alt subiect din ce în ce mai des abordat în inspecțiile derulate de ANAF se referă la sediile permanente și sediile fixe, vizând existența sau nu în România a acestor sedii din perspectiva TVA, precum și modul de alocare a profiturilor între companii mamă și sedii permanente din România.

 Instrumentele pe care le au la dispoziție contribuabilii pentru prevenirea sau soluționarea disputelor din zona prețurilor de transfer

 Soluțiile pe care le au la dispoziție contribuabilii sunt variate: pe de-o parte cele proactive (cum ar fi obținerea unui acord de preț în avans sau a unei soluții fiscale individuale anticipate, dar mai ales identificarea și documentarea corespunzătoare a tranzacțiilor intra-grup), și pe de altă parte cele reactive (accesarea procedurii acordului amiabil și arbitrajul, contestația fiscală și demararea unui litigiu în fața instanțelor de judecată naționale).

În privința utilizării acordurilor de preț în avans, studiul EY arată că, la nivel global, 43% dintre companii declară că, pe viitor, cel mai probabil vor utiliza un acord de preț în avans. La nivelul României constatăm o creștere continuă a interesului companiilor în utilizarea acordurilor de preț în avans ca mijloc pentru prevenirea disputelor în materie de prețuri de transfer.

„La nivel global, directorii executivi se arată ceva mai satisfăcuți de experiența litigiilor fiscale domestice în comparație cu procedura acordului amiabil. Astfel, 20% din companii au sesizat instanța de judecată în ultimii 3 ani cu un caz privind prețurile de transfer și doar 25% au fost satisfăcute de modul de finalizare a litigiului, în timp ce 42% s-au declarat nemulțumite de rezultatul obținut. În România, crearea unei categorii distincte de experți judiciari specializați în aria prețurilor de transfer și numărul ridicat de soluții favorabile în acest domeniu, într-o țară care nu are instanțe specializate în materie de taxe și impozite, arată că s-au făcut pași importanți în această materie”, conchide Emanuel Băncilă, Liderul Departamentului de Politici și Controverse fiscale, EY România.

EY România a devenit, pentru a șasea oară, Transfer Pricing Firm of the Year în Europa Centrală și de Est. Premiul a fost acordat de International Tax Review (ITR) – una dintre cele mai cunoscute reviste dedicate strategiilor fiscale internaționale. EY România a mai primit această distincție în 2013, 2014, 2016, 2017 și 2018.

Prestigiosul eveniment ITR European Tax Awards 2019, care s-a desfășurat la Londra pe 16 mai, a premiat excelența și inovația în activitatea de consultanță fiscală din întreaga Europă.

“Mă bucur că am câștigat și în acest an premiul pentru cea mai bună firmă în domeniul prețurilor de transfer din Europa Centrală și de Est, acordat de ITR. Este o răsplată a muncii depuse de întreaga echipă în ultimul an, a profesionalismului de care colegii mei au dat dovadă în interacțiunea cu clienții și, nu în ultimul rând, a încrederii pe care aceștia ne-au acordat-o. Toți acești șase ani în care am câștigat premiul ne-au adus experiențe, provocări și rezultate de care eu și echipa de prețuri de transfer din EY România suntem foarte mândri”, a declarat Adrian Rus, liderul diviziei de Prețuri de Transferdin cadrul EY România.

Pentru a desemna câștigătorul, jurnaliștii din cadrul ITR au consultat multiple surse. Astfel, o componentă importantă a analizei a avut în vedere activitatea și implicarea companiilor nominalizate. În același timp, jurnaliștii au vorbit cu numeroși consultanți fiscali și avocați pentru a avea o perspectivă clară cu privire la activitatea remarcabilă desfășurată de respectivele companii, pe parcursul anului fiscal, în Europa.

„Este o onoare să primim această distincție din partea International Tax Review pentru al șaselea an. Este o recunoaștere a experienței, a valorii adăugate și inovațiilor aduse de echipa de prețuri de transfer din cadrul EY România”, a subliniat Alex Milcev, liderul Departamentului de Asistență fiscală și juridică al EY România.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 260.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 34,8 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2018. Reţeaua noastră este cea mai integrată la nivel global iar resursele din cadrul acesteia ne ajută să le oferim clienţilor servicii prin care să beneficieze de oportunităţile din întreaga lume. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale încă de la înfiinţare, în anul 1992. Cei 800 de angajaţi din România şi Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri către companii multinaţionale şi locale. Avem birouri în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an în luna iunie la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina noastră de internet: www.ey.com