Autori:

• Mihai Petre, Director, Comerț Internațional, EY România
• Cosmin Dincă, Manager, Comerț Internaţional, EY România

Sfârșitul lunii septembrie vine cu noi sancțiuni impuse importurilor de mărfuri rusești în Uniunea Europeană. Mai precis, împotriva produselor finite din oțel fabricate în alte teritorii (de ex., Turcia, China) din materii prime din categoria oțelului originare din Rusia (de ex., forma primară a fierului sau semifabricate). Sancțiunea acoperă aproape toată gama de astfel de oțeluri.

Începând cu 30 septembrie 2023, importul sau achiziționarea în mod direct sau indirect de produse siderurgice, atunci când acestea sunt prelucrate într-o ţară terță și conțin materii prime originare din Rusia, vor fi interzise. Din nou, sancțiunile ne arată cât de important este procesul de selecție al produselor din această industrie.

Așadar, la momentul importului în UE, companiile care pun pe piața din UE produse siderurgice vor trebui să dovedească autorităților vamale faptul că produsele din oțel nu conțin materii prime originare din Rusia. Cel mai probabil autoritățile vamale vor solicita dovezi, precum declarații ale furnizorilor și calcule complexe de origine nepreferențială. Un instrument util în simplificarea acestor formalități îl reprezintă obținerea de informații de origine obligatorii (IOO) de la autoritatea vamală. Odată obținut, un astfel de document certificat de autoritatea vamală arată fără echivoc originea produsului finit importat și materiile prime utilizate fiind valabil 3 ani, scutind importatorul de discuții nedorite cu autoritatea vamală și de întârzieri în lanțul de aprovizionare.

Comisia Europeană a prevăzut și câteva excepții de la restricția mai sus menționată. În cazul produselor siderurgice prelucrate într-o țară terță, ce conțin oțel originar din Rusia clasificat la codul NC 7207 11, aceasta se aplică de la 1 aprilie 2024 și de la 1 octombrie 2024 pentru oţelul rusesc clasificat la codurile NC 7207 12 10 SI 7224 90.

Un alt aspect important este dat de situația stocurilor din UE de astfel de produse din oțel. Sunt aceste stocuri supuse restricțiilor după data de 30 septembrie 2023? La acest moment, este clar că exportul acestora în afara UE rămâne o variantă nesupusă restricției, însă tranzacționarea stocului rămas pe piața din UE poate ridica probleme serioase de interpretare și se recomandă confirmarea în avans cu autoritățile competente, întrucât eventualele sancțiuni pentru neconformare pot fi extrem de mari.

În concluzie, este recomandat ca importatorii de produse siderurgice să solicite furnizorilor dovezi clare de origine ale produselor furnizate care să arate originea oțelului utilizat în producție. În baza acestora, să aplice pentru obținerea de Informații de origine obligatorii de la autoritatea vamală pentru a ușura procesul de import.

Autori:

• Cristian Cârstoiu, Partener, EY Romania Digital Enablement and Chief Innovation Officer
• Andrei Raţiu, Partener, Consultanţă, EY România

Conceptul Embedded Finance revoluționează sectorul financiar la nivel mondial, oferind o abordare inovatoare pentru integrarea serviciilor financiare în procese și soluții care facilitează schimbul de bunuri și servicii. Pe măsură ce băncile românești continuă să îmbunătățească experiența clienților și să digitalizeze produsele și procesele aferente, există un domeniu adițional, pe care băncile încă nu îl valorifică pe deplin. Embedded Finance este un nou flux de venituri pentru bănci şi deține un potențial de transformare pentru sectorul bancar care, în opinia noastră, nu poate fi ignorat.

Ce este Embedded Finance?

Embedded Finance permite integrarea serviciilor financiare direct în platforme sau servicii nefinanciare. Această integrare, de succes cel puţin din perspectiva clienților acestor servicii şi platforme, schimbă paradigma bancară tradițională, în care fiecare platformă software sau sistem digital doreşte să ofere acum servicii financiare. Potrivit unui studiu realizat de Lightyear Capital, se așteaptă ca Embedded Finance să genereze venituri de 230 de miliarde USD la nivel global până în 2025 (Lightyear Capital, 2021).

Potenţiale modalităţi de utilizare pentru bănci

1. Parteneriate cu sectorul Retail: băncile pot colabora cu companiile de retail pentru a oferi împrumuturi sau asigurări la punctul de vânzare, similar cu ceea ce Klarna și Affirm au făcut cu succes pe alte piețe, ceea ce duce la creșterea conversiei şi a satisfacției clienților. La nivel local, un exemplu demn de menționat este Emag, care a încheiat parteneriate cu furnizorul de soluții de plată PayU, cu instituții financiare nebancare, precum Provident, și bănci, cum ar fi Banca Transilvania sau TBI Bank. Aceste parteneriate au permis Emag să ofere clienților opțiuni de plată flexibile, precum „cumpără acum, plătește mai târziu” (Buy Now Pay Later – BNPL) și finanțare pe loc, îmbunătățind semnificativ experiența de cumpărare.
2. Consolidarea parteneriatelor cu alte sectoare: – imobiliare, turism, sănătate sau auto – extinderea amprentei în alte industrii și oferirea de produse financiare. Embedded Finance poate fi implementată în fiecare etapă a unei interacțiuni în care bunurile/serviciile/produsele fac obiectul unui schimb, iar finanțările sau asigurările ar putea contribui la un astfel de transfer.
3. Depozitele digitale: integrarea serviciilor bancare în depozite digitale, asemănătoare cu Alipay și WeChat Pay din China, poate simplifica tranzacțiile și îmbunătăți confortul utilizatorilor, stimulând utilizarea plăților digitale. Companiile din sectorul comerțului electronic sunt poziționate cel mai bine pentru a oferi astfel de opţiuni și pentru a-și extinde serviciile în alte sectoare (de exemplu, plăți pentru utilități, amenzi etc.).
4. Instrumente pentru IMM-uri: oferirea de servicii bancare prin intermediul platformelor pe care IMM-urile le utilizează deja, cum ar fi programele de contabilitate sau de salarizare, poate extinde serviciile bancare la o bază de clienți mai largă. Integrarea Quickbooks cu mai multe bănci este un exemplu potrivit în acest sens.
5. Ecosisteme: contribuţia activă la crearea unui ecosistem și susţinerea participanților în gestionarea și dezvoltarea afacerii lor (de exemplu, sprijin în corelarea cererii cu oferta).

Beneficii financiare și nefinanciare

• Creșterea fluxurilor de venit: Embedded Finance deschide noi canale prin care se pot genera venituri, prin monetizarea serviciilor în moduri creative, urmând să contribuie cu până la 20% din veniturile băncilor până în 2025.
• Achiziționarea și păstrarea clienților: oferirea de servicii financiare pe platforme populare poate spori gradul de acces și de implicare a clienților, reducând costurile de achiziție cu până la 50%.
• Diferențierea competitivă: Embedded Finance poate ajuta băncile să se diferențieze, o nevoie critică pe o piață în care 84% dintre clienți consideră că serviciile fără probleme sau întreruperi reprezintă un factor critic pentru a rămâne fideli.
• Îmbunătățirea experienței clienților: prin furnizarea de servicii acolo unde clienții își petrec deja timpul, băncile pot oferi o experiență de calitate, lipsită de complicaţii.

Condiţii necesare pentru succes

• Infrastructură tehnologică: o infrastructură tehnologică robustă și adaptabilă este esențială, implicând capacitatea de a lansa rapid produse noi sau ajustate și parcursurile aferente din front și back-office, investiții în API-uri, cloud computing și analiză de date.
• Conformitate cu reglementările: respectarea reglementărilor financiare și menținerea securității și a confidențialității sunt esențiale. Reglementarea Open Banking din UE, care încurajează schimbul de date prin intermediul API-urilor, este un facilitator principal.
• Parteneriate: Embedded Finance de succes necesită parteneriate strategice, nu numai cu furnizorii de tehnologie, ci și cu platformele în care vor fi încorporate serviciile. De asemenea, parteneriatul trebuie să fie susținut de un model operațional agil (adică de capacitatea de a lansa rapid canale, produse, călătorii și metodologii aferente)
• Înțelegerea clienților: înțelegerea cu exactitate a nevoilor și comportamentelor clienților este vitală pentru a oferi opțiuni de finanțare integrate relevante și atractive.

Într-un mediu aflat în schimbare rapidă, adoptarea Embedded Finance poate oferi băncilor din România un avantaj strategic. Procesul poate prezenta provocări, dar rezultatele potențiale – de la creșterea veniturilor, la îmbunătățirea satisfacției clienților – sunt substanțiale. Viitorul sistemului bancar devine din ce în ce mai integrat, iar băncile din România se află în faţa unei oportunităţi unice de a se poziționa inovator în această direcție.

Autori:

• Mihai Petre, Director, Comerţ Internaţional, EY România
• Cosmin Dincă, Manager, Comerţ Internaţional, EY România

Au trecut aproape două luni de când Statele Membre (inclusiv România) au început să aplice noile reguli privind tranzacțiile cu produse accizabile (cu acciza plătită) care circulă pe teritoriul Uniunii Europene. Mai precis, mișcările de produse accizabile (de exemplu, tutun, alcool, produse energetice) pentru care accizele au fost plătite în Statul Membru de expediție sunt procesate digital prin platforma electronică EMCS (Excise Movement and Control System) până la locul de destinație de pe teritoriul Uniunii Europene.

Până recent, procedura digitală era disponibilă numai pentru circulația produselor accizabile aflate în regim suspensiv de accize. În cazul produselor accizabile având acciza plătită, vechea procedură presupunea utilizarea unui formular fizic pe hârtie, denumit „document de însoțire simplificată/DIS”, înlocuit în prezent de „documentul simplificat electronic de însoțire” (e-SAD), depus digital prin sistemul EMCS.

Noua procedură este aplicată și în România (obligatoriu începând cu 13 februarie 2023) în baza unui set de reguli și autorizații noi pe care operatorii economici trebuie să le respecte/obțină. De exemplu, cei care doresc să recepționeze în România produse având acciza plătită în alt Stat Membru trebuie să se autorizeze ca „destinatar certificat” în România. În oglindă, cei care doresc să expedieze din România produse accizabile având acciza plătită către alt Stat Membru trebuie să se autorizeze ca „expeditor certificat”.

Fiecare tip de autorizație vine cu reguli și condiții specifice de îndeplinit (de exemplu, puncte de lucru înregistrate la Registrul Comerțului aferente spatiilor de recepție/expediție, rezervoare verificate metrologic, în cazul produselor energetice care circulă în vrac, garanții care să acopere plata accizelor, absenţa datoriilor față de bugetul de stat, autorizații de acces la sistemul EMCS, efectuarea de rapoarte de primire/expediție).

Noul sistem digital își propune să simplifice pașii de urmat de către operatorii economici în cadrul tranzacțiilor cu astfel de produse, deși utilizarea lui presupune inițial parcurgerea unor etape de autorizare mai extinse decât cele din vechea procedură pe hârtie (unde nici o autorizație nu era necesară). De asemenea, acesta permite autorităților să lupte mai ușor împotriva evaziunii fiscale în speranța că procesarea și validarea în timp real a mișcărilor, expedierii și recepționării acestor produse accizabile vor atinge acest obiectiv.

De la intrarea în vigoare a noii proceduri digitale (13 februarie 2023) și până în prezent s-au creat întârzieri și blocaje în lanțurile de aprovizionare cu astfel de produse, atât din cauza neobținerii la timp a autorizațiilor mai sus menționate, cât și implementării târzii a unor norme legislative de aplicare a procedurilor de autorizare la nivelul Statelor Membre. Un lucru este cert, procedura este una nouă atât pentru autorități (care autorizează și monitorizează mișcările), cât și pentru operatorii economici care trebuie să se adapteze în timp util, fără să creeze discrepanțe majore în lanțul de aprovizionare.

Autor: Alex Milcev, Partener, liderul departamentului de Asistenţă fiscală şi juridică, EY România

Atât timp cât inflația a fost menținută la un nivel redus şi apropiat de cel general acceptat în spațiul UE, printr-un cumul de factori și măsuri la nivel național de ordin monetar-fiscal și economic, subiectul nu a fost de interes general. Singurele momente în care atenția se îndreptă spre indicatorul care arată evoluția prețurilor produselor care fac parte din „coșul de bază” sunt cele în care Institutul Național de Statistică (INS) comunică această cifră. De anul trecut însă, pe fondul mai multor evenimente de natură politică și economică, inflația a redevenit un subiect foarte important de discuție, având în vedere impactul său vizibil şi generalizat.

Sunt însă și aspecte mai puțin știute despre acest indicator, dincolo de percepția negativă din partea populației, absolut justificată, întrucât un nivel crescut al inflației – mai concret 16,4% în 2022 – înseamnă, în cele din urmă, scăderea puterii de cumpărare.

Dincolo de acest aspect evident – produsele și serviciile costă azi mai mult decât ieri – sunt și unele considerații care contează pentru companiile plătitoare de impozit pe profit, care nu s-au mai confruntat cu astfel de probleme de aproape două decenii. Dacă luăm impozitul pe profit, care este fixat de o bună bucată de vreme la 16%, în mediul inflaționist profitul pe hârtie poate fi de fapt o pierdere în termeni reali şi ajungi să suporţi impozit pe inflaţie în detrimentul companiei. Cum se explică? Este vorba despre un fenomen contabil şi economic simplu: la costuri intră mărfuri și servicii cumpărate la prețuri „anterioare”, mai mici față de cele din momentul actual, dar la venituri se contabilizează vânzările la preţuri actuale care includ şi inflaţie. Cu cât e mai lungă perioada între achiziţia „intrărilor” şi vânzarea „ieşirilor”, cu atât mai inflatat apare şi profitul scriptic care se şi impozitează. Faptic, se ajunge la o erodare a profitului real net al contribuabilului. Acest fenomen a fost pronunţat în anii ’90 până spre 2003-2004 şi iată că a revenit în actualitate pentru declaraţiile fiscale aferente anului 2022.

Pe de altă parte, avem încă un fenomen generat de creșterea nivelului inflaționist de anul trecut, care agravează contextul pentru antreprenorii români, în special pentru exportatori. Vorbim despre cursul valutar, caracterizat în ultimii doi ani de o anume stabilitate, în sensul unei deprecieri relativ nesemnificative comparativ cu rata inflației. De exemplu, dacă inflaţia din 2011 până în prezent a depăşit bine 50%, devaluarea RON a fost doar în jur de 10% în aceeaşi perioadă. Vestea mai puțin bună pentru exportatori este că această discrepanţă le aduce costuri interne de producţie mai mari, însă încasările în Euro nu vor aduce şi veniturile în RON pe măsură. Când mai adaugi faptul că inflația în România este de peste 2,5 ori mai mare decât cea în zona euro, devine clar că exportatorii suferă mai mult. Care este soluția de contracarare a acestui efect, pe care exportatorii îl vor resimți în acest an? Remediile nu sunt simple și în niciun caz cu efecte imediate.

Un alt exemplu al efectului de distorsionare al inflaţiei este în relația debitor-creditor. Şi anume, în cadrul procesului inflaționist se întâmplă un transfer al valorii de la creditor spre debitor. De exemplu, în cazul împrumuturilor în lei cu dobândă fixă, stabilită în trecut în condiţiile inflaţiei reduse (sau chiar negative în 2015-2016), este clar că debitorul este avantajat în fața băncii, pentru că îi va returna în termeni reali o sumă mai mică decât cea împrumutată iniţial. Acelaşi fenomen afectează şi datoria publică, pentru că un nivel ridicat al inflației „ajută” la scăderea datoriei nominale ca procent din Produsul Intern Brut (PIB), lăsând un spaţiu mai larg pentru îndatorările viitoare. Este rezultatul faptului că, în condiții inflaționiste, PIB crește mai repede. În plus, în termeni nominali, putem asista la o scădere mai rapidă a deficitului bugetar, pe fundalul dinamicii diferenţiate a veniturilor şi cheltuielilor, respectiv apropierea acestuia de parametrul Maastrich, de 3%, pe care România e obligată să îl atingă la un moment dat.

Un alt exemplu din care se vede fața mai puțin știută a inflației mari sunt cheltuielile cu salariile bugetarilor. Această mărire în cazul României a fost în 2022 de 12% (sub procentul inflației, de 16,4%), ceea ce a creat un avantaj temporar al bugetului național, la poziția cheltuielilor cu salariile bugetarilor, în condiţiile în care veniturile bugetare au crescut într-un ritm mai accelerat.

În concluzie, este important de avut în vedere că inflația ridicată este un fenomen complex şi, chiar dacă, per ansamblu, are implicaţii negative la nivelul economiei naţionale, aceste implicaţii pot fi diferite în funcţie de circumstanţe.