• 90% dintre directorii financiari și liderii din domeniul fiscal se așteaptă la un impact „semnificativ” sau „moderat” al eroziunii bazei de impozitare și de transfer al profiturilor – BEPS 2.0 –, dar numai 30% au realizat și o evaluare a impactului
• 51% dintre respondenți spun că se luptă cu motivarea angajaţilor și evitarea epuizării
• 95% sunt dispuși să co-subcontracteaze activitățile fiscale și financiare în următorii doi ani

Schimbarea rapidă a reglementărilor creează o provocare semnificativă pentru departamentele fiscale și financiare, potrivit celui mai recent studiu EY Tax and Finance Operations Survey (TFO). Pe fondul acestor provocări, funcțiile fiscale și financiare se confruntă cu potențiale reduceri bugetare din cauza unui mediu economic turbulent, în timp ce își transformă simultan funcțiile. Sondajul a intervievat 1.600 de directori financiari, șefi de departamente fiscale și profesioniști din domeniul financiar din 18 industrii și a constatat că, deși un număr tot mai mare de funcții fiscale și financiare se transformă – 96% dintre companii, față de 84% în urmă cu cinci ani –, presiunile la care aceștia sunt expuși devin tot mai intense și mai urgente.

Pregătirea în materie de reglementare sporește provocările

Multe companii mari la nivel mondial se pregătesc pentru reforme radicale pe măsură ce guvernele implementează normele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)/G20 privind eroziunea bazei de impozitare și transferul profiturilor (BEPS) 2.0, inclusiv impozitele minime globale în cadrul Pilonului II. Sondajul arată că 90% dintre respondenți se așteaptă la un impact „semnificativ” sau „moderat” al BEPS 2.0, dar numai 30% dintre aceștia au realizat o evaluare a impactului BEPS.

Dincolo de BEPS 2.0, o serie de alte aspecte complexe legate de conformitate pun o presiune în plus pe responsabilii fiscali și financiari. Printre acestea se numără impozitul minim alternativ pe profit din SUA, taxele ecologice și de durabilitate, mecanismul UE de ajustare la frontiera de carbon și ritmul accelerat al țărilor care trec la facturarea electronică. Și, nu în ultimul rând, companiile se confruntă cu o creștere bruscă a solicitărilor formale și informale de informații fiscale și financiare din partea autorităților.

Adrian Rus, Partener, liderul departamentului Preţuri de transfer, EY România: „Marile întreprinderi multinaționale trebuie să își adapteze practicile de contabilitate fiscală pentru o serie de schimbări care urmează să intre în vigoare în 2024. Pe baza legislației adoptate și a recomandărilor OCDE emise până în prezent, apar câteva provocări de contabilitate fiscală generate de sfera și semnificația impozitului minim global. Acestea includ, de exemplu, adresarea întrebărilor potrivite cu privire la date și construirea/implementarea unui model de calcul. În această etapă, întârzierile nu mai sunt o opțiune și o evaluare cuprinzătoare a pregătirii pentru Pilonul II BEPS include evaluarea regulilor tehnice, a cerințelor de date, a cerințelor de sistem și proces, precum și cerințele de investiții – oameni, tehnologie și managementul schimbărilor”.

Valorificarea puterii noilor tehnologii

Transformarea funcțiilor fiscale și financiare în operațiuni moderne, bazate pe date, este determinată de mai mulți factori, unul special fiind cerința de a răspunde autorităților fiscale, care solicită din ce în ce mai mult date în timp real. De asemenea, companiile doresc ca funcțiile lor fiscale și financiare să ofere consultanță strategică cu privire la direcția generală a afacerii și să facă acest lucru rapid și eficient. Cu toate acestea, 48% dintre respondenți menționează că lipsa unui plan durabil pentru date și tehnologie este cel mai mare obstacol în calea realizării acestei viziuni.

Liderii din domeniul fiscal și financiar sunt, de asemenea, sceptici cu privire la faptul că tehnologiile emergente, precum inteligența artificială generativă (AI), vor avea un impact asupra activității lor. 85% declară că nu cred că instrumentele de inteligență artificială generativă vor contribui la creșterea eficienței și eficacității în cadrul funcției fiscale.

Departamentele fiscale se confruntă cu provocări legate de angajaţi

Studiul a arătat că liderii din domeniul fiscal se confruntă cu o serie de probleme legate de angajaţi. 51% dintre ei spun că au dificultăți moderate sau semnificative în ceea ce privește motivarea angajaţilor și evitarea epuizării în cadrul echipelor. În acelaşi timp, 63% spun că angajații lor vor trebui să își sporească competențele tehnice fiscale cu noi date, procese și abilități tehnologice în următorii trei ani. Un procent de 29% consideră că nu au suficienți profesioniști cu înaltă calificare capabili să monitorizeze, să evalueze și să implementeze schimbările legislative și de reglementare fiscală din întreaga lume.

În mod special, respondenții care își co-subcontractează 25% sau mai puțin din volumul de muncă sunt mai predispuși să raporteze că se luptă cu aceste probleme, decât cei care externalizează mai mult.

Co-sourcing-ul crește ca soluție

Aceste presiuni colective determină companiile să își analizeze opțiunile pentru a crea modele de operare fiscală moderne și agile, iar co-sourcing-ul cu terți apare ca o modalitate preferată de a realiza acest lucru. 95% dintre companii sunt acum mai degrabă predispuse să co-subcontracteze activitățile lor fiscale și financiare, în creștere cu 22 de puncte procentuale din 2020. Între timp, 35% dintre companii spun că co-sourcing-ul cu un furnizor care are capacități semnificative în ceea ce privește datele, tehnologia și furnizarea de centre de servicii partajate este cea mai importantă schimbare pe care trebuie să o facă în modelul lor de operare.

Mai mult de jumătate (59%) spun că abilitatea de a-și dezvolta echipa și de a le oferi oamenilor oportunități de a lucra la activități mai strategice este cel mai important beneficiu al parteneriatului cu un furnizor pentru co-sourcing-ul activităților de conformitate fiscală și raportare statutară în mai multe țări, în timp ce 18% identifică economiile de costuri ca fiind cel mai mare beneficiu.

Autor: Adrian Rus, Partener, liderul departamentului de Preţuri de transfer, EY România

Relocările de investiții, în special cele din zonele non-UE, cum sunt Rusia, Belarus sau Ucraina, presupun anumite elemente de prețuri de transfer pe care companiile ar trebui să le ia în considerație de la bun început. Iată care sunt cele mai importante șapte arii pe care orice companie care intenționează o relocare a afacerilor trebuie să le aibă în vedere.

Indiferent de modalitatea practică pe care compania o dorește pentru relocare – fie că vorbim de relocarea unei unități de afaceri (că este producție, distribuție sau servicii), ce vine în completarea unei astfel de unități deja existente în România, sau că vorbim de o unitate de afaceri care va fi înființată separat față de cea deja operațională aici, orice relocare este în mod normal acompaniată și de o relocare a potențialului de profit între membrii grupului de companii, imediat sau după un anumit interval de timp. Deși situația integrării unei noi unități de afaceri într-o unitate deja existentă pare relativ simplă, și în acest caz apar în practică o serie de întrebări în zona prețurilor de transfer. Care devin cu atât mai complexe când vorbim de înființarea unei noi activități.

Am sintetizat cele mai importante șapte arii din zona prețurilor de transfer ce trebuie monitorizate de companii.

1. Creșterea prețurilor pentru bunuri și produsele energetice. Cu excepția cazului în care aceste creșteri de costuri sunt transferate prin prețuri clienților, deși nu tot timpul este posibil un astfel de transfer, majorările au un impact rapid și direct în reducerea profitabilității societăților. Și, atunci, trebuie găsit rapid un răspuns la întrebarea firească: cine trebuie să suporte aceste creșteri de prețuri? Trebuie modificate politicile prețurilor de transfer? Dacă da, cum? Aceste răspunsuri sunt importante, pentru că, firesc de altfel, autorităților fiscale nu le plac reducerile de profitabilitate, care înseamnă, evident, impozite plătite mai mici. Ceea ce înseamnă că devine esențială documentarea de la bun început a oricăror modificări ale politicilor de prețuri de transfer.
2. Lanțurile de aprovizionare. Acestea pot implica modificări semnificative ale fluxurilor logistice, deja afectate de la începutul pandemiei COVID-19, cu implicații nu doar în business, ci și în zona fiscală (de exemplu, taxele vamale). Astfel, companiile trebuie să ia în calcul modificările ce pot apărea în întregul lanț de aprovizionare (pornind de la noii furnizori, noua logistică și clienți), pentru că ele se traduc în analize ce trebuie derulate din perspectiva prețurilor de transfer.
3. Capitalul uman. Aspectele legate de relocarea capitalul uman sunt primele ce ne vin în minte – potențiale modificări în funcțiile de management sau operaționale, aspecte legate de productivitatea personalului sau de noi structuri organizaționale care trebuie adăugate la cele deja existente la nivelul societății din România. În mod invers, se pot înregistra, de asemenea, și costuri cu reducerile de personal – care este entitatea care trebuie să le suporte, societatea din România sau o altă societate de la nivelul grupului? Aceste lucruri trebuie analizate din timp, deoarece, cu siguranță autoritatea fiscală va avea întrebări în această zonă.
4. Noi fluxuri de tranzacționare. Integrarea activității relocate în România într-o activitate deja existentă aici presupune aparent continuarea aplicării politicii de prețuri de transfer deja prezentă la nivelul societății din România. Totuși, este recomandabilă o analiză a naturii activității relocate, pentru a vedea dacă trebuie aduse ajustări contractelor și politicii de prețuri de transfer existente. Separat, când vine vorba de o activitate nouă care se relochează în România – să luăm exemplul unei unități de producție deja existente în România, căreia se dorește să i se adauge prin relocare un centru de regional de cercetare-dezvoltare. Pentru această nouă activitate derulată în România, trebuie stabilite noi politici de prețuri de transfer, adaptate reglementărilor specifice din România și, desigur, trebuie încheiate noi contracte. În acest exemplu trebuie să se analizeze aspecte complexe legate de drepturile asociate proprietății intelectuale (cui îi aparține, cine o administrează și o dezvoltă, cine are dreptul de folosință), precum și noi procese operaționale la nivelul societății din România aferente activității relocate și schimbării în lanțul creator de valoare. Se pune, desigur, în discuție și posibilitatea de a înregistra pierderi din activitățile relocate – și dacă da, pe ce perioadă ar fi acceptate aceste pierderi și cum se corelează cu politica de prețuri de transfer la nivelul grupului.
5. Evenimente extraordinare. Situația actuală de conflict poate da naștere unor evenimente și costuri extraordinare, iar problema care se pune în zona prețurilor de transfer este legată de entitatea care administrează riscurile respective și care trebuie să suporte aceste costuri. Înainte de acest conflict, am avut cazuri în instanță unde ANAF contesta susținerea de către companii din România a unor costuri asociate unor evenimente extraordinare. La fel, trebuie luate în calcul efectul în profitabilitate al unor ajutoare de stat primite în această perioadă.
6. Analizele de comparabilitate. Știm cu toții că, în România, analizele de comparabilitate trebuie să aibă în vedere un criteriu geografic specific. Și, atunci, o întrebare care se pune este cea legată de impactul conflictului din Ucraina în astfel de analize. Trebuie însă avut în vedere impactul acestui conflict și al sancțiunilor impuse asupra companiilor care sunt potențiale companii comparabile de la nivelul Uniunii Europene. Adică, acolo unde operează majoritatea companiilor comparabile considerate în analizele de prețuri de transfer din România (atât de companii, cât și de ANAF). Iar rezultate financiare ale acestor companii sunt afectate într-o măsură mai mică sau mai mare, în sens negativ sau pozitiv, în funcție de sectorul în care activează, de nivelul de implicare în piețele afectate sau de legăturile economice cu Ucraina și Rusia. Companiile trebuie să ia în calcul riscurile potențiale de prețuri de transfer cauzate de conflict. Problema este că nu există un manual de prețuri de transfer, ceea ce face ca agenții economici să fie obligați să improvizeze, așa cum s-a întâmplat și ca răspuns la pandemia Covid-19.
7. Impactul inflației și al cursului de schimb. Odată cu întreruperile în lanțurile de aprovizionare, pandemia Covid-19 a dus la o creștere a prețurilor bunurilor și serviciilor. Conflictul din Ucraina a inflamat și mai tare inflația, datorită unei creșteri generalizate în prețul materiilor prime și al combustibililor. Astfel, din punctul de vedere al prețurilor de transfer, este de așteptat ca, după o perioadă (dacă nu chiar imediat), relocarea de afaceri să fie însoțită de o creștere a potențialului de profit în România. Cel puțin așa spune teoria prețurilor de transfer – dar, cum activitățile se desfășoară într-un climat economic deja provocator, conflictul din Ucraina vine doar să adauge un număr de incertitudini.

În concluzie, odată luată decizia de relocare, am recomanda realizarea unei analize + a ce presupune din perspectiva prețurilor de transfer, pentru a fi pregătiți pentru investigațiile ulterioare ce vor fi derulate din partea autorităților fiscale.

Performanța economică a unei țări este bazată pe servicii. În cele mai competitive țări din Uniunea Europeană, economia serviciilor revendică rolul de lider. Dezvoltarea serviciilor este un deziderat și pentru România, dacă vrea să fie o economie competitivă. Prin urmare, evoluția acestui sector este foarte importantă și, de aceea, o monitorizare a dezvoltării acestuia este necesară și utilă.

Politicile publice de susținere a dezvoltării acestui sector, evoluția tehnologică, creșterea venitului per capita, schimbarea comportamentelor de cumpărare și a cerințelor privind experiența consumatorilor influențează creșterea cifrei de a faceri, profitului sau investițiilor în sectorul serviciilor.

În România, studiul Evoluția afacerilor în 2018 din semestrul doi, scoate în evidență care sunt perspectivele de creștere ale companiilor din sectorul serviciilor profesionale prin compararea rezultatelor cu cele din primul semestru după cum urmează:

• Cifra de afaceri– 25% dintre companii în semestrul al doilea din 2018, comparativ cu 26% în primul semestru, spun că cifra de afaceri le va crește cu +10% – +30%, în același timp 18% vs. 28% spun că vor avea o creștere de +5% – +10% și 17 % vs. 12% pe intervalul +1% – +5%. Astfel, în semestrul al doilea din 2018 se observă o temperare a creșterii comparativ cu primul semestru, consolidată de aşteptarea celor 7% dintre companii care spun că cifra lor de afaceri va stagna în acest an și de cele 32% care spun că aceasta va scădea în 2018, față de numai 9% cât spuneam la începutul anului. 

• Profitul – Situația perspectivei rezervate asupra evoluției cifrei de afaceri se repetă la scala mai mare în cazul profitului pentru companiile din servicii în semestrul doi din 2018. Cea mai mare diferenţă negativă de creștere estimată a profitului este pe intervalul +1%-+5%, de la 34% în semestrul 1 la 21% în semestrul 2, urmată de scăderea de la 24% la 18% pe intervalul 5%-10% de creştere a profitului. Excepția de la această tendință negativă de creştere o reprezintă companiile care estimează o creştere a profitului pe intervalul +10% – +20% de la 14% în primul semestru la 18% în al cel de-al doilea. Mai mult, 21% dintre companiile respondente spun că se așteaptă la o scădere a profitului în 2018 față de 10% în primul semetru.

• Investițiile – Investițiile în sectorul serviciilor se aliniază evoluției cifrei de afaceri și profitului previzionate pentru semestrul unul din 2018. Pe intervalul de creștere +10% – +20% vedem cea mai mare scădere a investițiilor de 10% (de la 17% în semestrul unu la 7% în semestrul doi) și cu 8% scade procentul companiilor care spun că profitul lor va crește cu +1% – +5% în acest an (de la 33% în semestrul unu la 25% în semestrul doi). Se crește numărul companiilor care opresc investițiile în acest an de la 16% în semestrul unu la 25% în semestrul doi.

• Numărul angajaților – Comparativ cu semestrul unu, în semestrul doi numărul companiilor din sectorul serviciilor care spun că vor avea cu +5% – +10% mai mulți angajați scade de la 17% în semestrul unu la 4% în semestrul doi. Procentul companiilor care spun că vor crește numărul de angajați cu +1% – +5% scade de asemenea de la 34% la 29% în semestrul doi, iar numărul companiilor care mențin același număr de angajați ca anul trecut crește de la 24% la 39%, în timp ce 18% dintre companii spun că preconizează o scădere a numărului de angajați în semestrul doi, față de 12% în semestrul 1.

• Evoluția salariilor – În semestrul doi, cu mici diferențe salariile se mențin la acelați nivel cu estimările de creștere din primul semestru. Excepție fac companiile de pe intervalul +1% – +5% care înregistrează o scădere de la 31% în primul semestru la 20% în semestrul doi. De asemenea în semestrul doi, 32% dintre companiile de servicii spun că nu vor modifica salariile față de 22% care erau de aceeași părere în primul semestru.

• Provocări și oportunități – Cele mai importante provocări pentru companiile din industria serviciilor profesionale a anului 2018 sunt: lipsa forței de muncă specializate (57%), creșterea productivității (33%), motivarea salariaților (30%) și creșterea costurilor (29%). Cele mai importante oportunități menționate de companiile din servicii profesionale sunt: creșterea economică (65%), creșterea consumului (62%), creșterea exporturilor și deschiderea altor piețe (45%), digitalizarea și oportunitățile din online (45%) și accesarea fondurilor europene și a finanțărilor pentru IMM-uri (38%).

Previziunile relevate de studiul Evoluția afacerilor în România în semestrul al doilea arată că în acest moment perspectiva dezoltării sectorului serviciilor este rezervată. Aspirația ca economia României să se bazeze pe servicii cu valoare adăugată ridicată comparativ cu țările UE este încă o țintă îndepărtată. Atingerea acestui obiectiv depinde de intrarea sectorului serviciilor pe harta de interes a celor care fac designul politicilor publice. Susținerea acestui sector se demonstrează și prin sprijinirea inițiativelor antreprenoriale relevante din acest domeniu. Un mediu antreprenorial puternic în domeniul serviciilor conduce la o economie performantă.

Autor: Florentina Șușnea, Managing Partner, PKF Finconta

* * *

Despre PKF Finconta

De peste 23 de ani, PKF Finconta este una dintre principalele 10 firme de servicii profesionale din România. Ca membri ai PKF International Ltd. suntem parte dintr-o rețea internațională de firme independente din punct de vedere legal, care oferă consultanță și audit oriunde în lume.Grupul PKF Finconta este format din patru societăți cu capital românesc: PKF Finconta, PKF Finconta Consultanță, PKF Finconta HR și Finconta Consulting SPRL, membre ale organismelor profesionale naționale CECCAR, CAFR, CCFR și UNPIR. Prin intermediul acestora oferim servicii de audit financiar, analiză financiară corporativă, consultanță fiscală, întocmirea dosarului prețurilor de transfer, servicii de contabilitate, salarizare, resurse umane, insolvență, auditarea fondurilor nerambursabile și due diligence de achiziții.

Valorile societății se schimbă, la fel și mediul de afaceri. Multe dintre companiile altă dată centrate doar pe profit, sunt acum preocupate și de dezvoltarea ecosistemelor în care funcționează. Raportările financiare se aliniază acestei evoluții. Cândva apanajul doar al specialiștilor funcției financiare a companiilor, acum raportarea financiară devine un demers integrat ce reunește specialiști cu diverse calificări.

Pentru a arăta modul de creare a valorii în companie, raportarea financiară integrată îi impune organizației să identifice interdependența dintre toate elementele – interne și externe – care îi afectează în mod semnificativ capacitatea de a crea valoare în mod sustenabil. Pentru a putea stabili aceaste corelații, este necesară o abordare integrată la nivelul tuturor unităților funcționale ale companiei. Această abordare este benefică pentru luarea deciziilor în mod integrat. Prin urmare, raportarea integrată este procesul unitar al întregii organizații orientat spre crearea de valoare.

Traducerea gândirii integrate în raportare integrată pune compania în situația de a avea o abordare holistică a strategiei, guvernanței corporative, managementului performanței și planurilor de dezvoltare. Prin urmare, raportarea financiară integrată poate fi folosită ca instrument de guvernanță corporativă pentru o companie orientată spre sustenabilitate și performanță.

Avantajele raportării financiare integrate

• O analiză detaliată la nivelul echipei manageriale, asupra strategiei companiei și a factorilor care permit dezvoltarea durabilă
• Motivarea salariaților, care pot valoriza astfel implicarea într-o afacere cu impact benefic asupra mediul social și înconjurător
• Îmbunătățirea perceptiei asupra brandului și a relației cu investitorii
• Informații mai relevante oferite părților interesate de dezvoltarea companiei, care să decidă mai informat susținerea activității acesteia

Provocările raportării financiare integrate

• Managementul să nu poate preciza care este valoarea adaugată pe care compania o aduce investitorilor și altor părți interesate și nu poate defini clar strategia de afaceri, cum se realizează managementul riscurilor și evaluarea performanței
• Informațiile obținute de către diversele unități operaționale ale companiei pentru procesul de colectare, prelucrare, revizuire și raportare a datelor necesită un anumit timp ca procesul să devină eficient
• Aspectele nefinanciare – impactul activității companiei asupra schimbărilor climatice, combaterii corupției și asigurării egalității de gen trebuie măsurate cu ajutorul unor indicatori noi de performanță (care pot fi auditați, pentru creșterea încrederii părților interesate)
• Raportările financiare se pot transforma în documente greu de citit și înțeles de către investitori, fiind necesar a se avea în vedere scopul principal pentru care au fost întocmite – în favoarea unei mai bune înțelegeri a afacerii companiei de către investitori și alte părți interesate

Obstacole de avut în vedere în cazul raportării financiare integrate

Complexitatea ridicată a raportărilor financiare integrate comparativ cu raportările financiare anuale clasice, impune problema modului în care auditorul financiar va emite opinia de asigurare asupra unui set de situații financiare integrate.

De aceea identificarea și adaptarea unor practici existente, dezvoltarea unor noi standarde, regândirea răspunderii auditorilor în contextul unor informații subiective pentru o asigurare rezonabilă, identificarea unor formule de asigurare pentru obținerea unui raport cost/beneficiu rezonabil pot fi răspunsuri la provocările pe care raportarea integrată le aduce auditului financiar.

Ca să țină pasul cu schimbările majore care au loc ca urmare a impactului raportării integrate, profesia de audit trebuie să adapteze metodologiile, modul de selecție si evaluare a probelor de audit. În aceste condiții, testele de control și de tranzacții privind indicatorii nefinanciari sunt totodată și teste ale profesiei în cadrul de referință descris de raportarea financiară integrată.

* * *

Despre PKF Finconta

De peste 23 de ani, PKF Finconta este una dintre principalele 10 firme de servicii profesionale din România. Ca membri ai PKF International Ltd. suntem parte dintr-o rețea internațională de firme independente din punct de vedere legal, care oferă consultanță și audit oriunde în lume.Grupul PKF Finconta este format din patru societăți cu capital românesc: PKF Finconta, PKF Finconta Consultanță, PKF Finconta HR și Finconta Consulting SPRL, membre ale organismelor profesionale naționale CECCAR, CAFR, CCFR și UNPIR. Prin intermediul acestora oferim servicii de audit financiar, analiză financiară corporativă, consultanță fiscală, întocmirea dosarului prețurilor de transfer, servicii de contabilitate, salarizare, resurse umane, insolvență, auditarea fondurilor nerambursabile și due diligence de achiziții.

Autor: Alina Făniță, CEO, PKF Finconta

Consumatorul interesează companiile pentru că de la el vin banii. Este prospectat pe canalele relevante pentru el, ca să fie influențat să achiziționeze. I se propun game diverse, ca să decidă pentru produse mai scumpe sau volume mai mari. I se dau oferte speciale,ca să fie fidelizat și să consolideze cota de piață și profitul companiilor. Este central pentru că trebuie sedus. Companiilor le pasă de consumator pentru că le pasă de ele.

Studiul Valoria, Barometrul centrării pe client în companiile din România arată în ce măsură organizațiile au o strategie care aliniază dezvoltarea și livrarea produselor companiei în jurul nevoilor consumatorilor cu scopul de a crește valoarea companiei. Realizat în noiembrie 2017, acest studiu a analizat un eșantion de 424 de răspunsuri și consemnează aspecte foarte importante referitoare la mediul de business din România. Selectez principalele concluzii:

1. Deși pentru 75% dintre companii cunoașterea nevoilor consumatorilor este pe primul loc, experiența consumatorilor este relevantă doar pentru 18% dintre companii.

2. Cultura organizațională nealiniată cu nevoile clienților este o provocare pentru 70% dintre companii, ceea ce este mai greu de rezolvat decât provocarea legată de lipsa tehnologiei adecvate semnalată de 89% dintre acestea.

3. Numai 15% dintre companiile din România au în prezent un buget dedicat pentru experiența clienților, în timp ce doar 29% dintre companii implică echipa de relații cu clienții în realizarea bugetului firmei.

4. Doar 42% dintre companii spun că oferă training angajaților pentru înțelegerea abordării centrate pe client, însă numai 33% operaționalizează valorile centrate pe client ale organizației.

5. Responsabilitatea elaborării criteriilor de prioritizare a inițiativelor de îmbunătățire a experienței consumatorului este în 40% dintre companii exclusiv a top managementului, ceea ce poate face demersul acesta doar un act de management, necuplat la realitate.

6. Comunicarea top-down, folosită în principal în companiile din România pentru această tema, este puțin eficientă și cu greu poate genera autenticitate și implicare.

7. Din analiza comparativă a segmentelor de respondenți, reiese clar că numai companiile mari din România au cunoștințele, tehnologia și resursele necesare unei abordări coerente a centrării pe client.

8. Retenția consumatorului este o valoare importantă numai pentru 27% dintre companii, ceea ce conduce la costuri de oportunitate în multe companii, dar mai ales la o realizare insuficiență a potențialului bazei de clienți.

Interfața cu consumatorul este importantă, dar și mai importantă este partea de back-end, de cultură organizațională. Chiar în cadrul fiecarei companii relațiile dintre colegi sunt relații între furnizori și clienți. Unii le dau suport celorlalți care la rândul lor contribuie și dau mai departe, fie altor colegi, fie chiar clientului final. Așadar cultura organizațională centrată pe client trebuie trăită chiar în organizație, pentru ca efectul ei să se vadă în relația cu clientul la care companiile se referă în comunicarea publică.

Training-ul angajaților este esențial în consolidarea unei astfel de culturi. Pregătirea funcțională cuplată cu abilități interpersonale de comunicare asertivă, vânzări sau leadership centrează compania pe nevoile consumatorului și îi oferă acestuia o experiență relevantă. Angajații pregătiți sunt fundația unei culturi a excelenței și o garanție de calitate a produselor și serviciilor unei companii.  

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, tendințe și tehnologii emergente

Definită în termenii la zi ai progresului, economia performantă a unei țări este bazată pe servicii. Chiar dacă în structura economiei țărilor dezvoltate alte ramuri ocupă încă un loc important, cea a serviciilor revendică rolul de lider. Dezvoltarea serviciilor este un deziderat și pentru România, dacă vrea să fie o economie competitivă. Evoluția acestei industrii este foarte importantă și, de aceea, o monitorizare a progresului este necesară și utilă.

Peste tot în lume, principalii vectori de creștere ai industriei serviciilor sunt politicile publice de susținere a dezvoltării acestui sector, evoluția tehnologică, creșterea venitului per capita, schimbarea comportamentelor de cumpărare și a cerințelor privind experiența consumatorilor.

În România, studiul Evoluția afacerilor în 2018 scoate în evidență care sunt perspectivele de creștere ale companiilor din industria serviciilor profesionale în acest an:

• Cifra de afaceri– Doar 26% dintre companii în 2018, comparativ cu 54% în 2017, spun că cifra de afaceri le va crește cu +10% – +30%, în același timp 28% vs. 33% spun că vor avea o creștere de +5% – +10% și 12% vs. 24% pe intervalul +1% – +5%. Astfel, în 2018 se observă o temperare a creșterii comparativ cu anul trecut, consolidată asteptarea celor 9% dintre companii care spun că cifra lor de afaceri va stagna în acest an și de cele 8% care spun că aceasta va scădea în următoarele 12 luni.
  

• Profitul – Situația perspectivei rezervate asupra evoluției cifrei de afaceri se repetă la scala mai mare în cazul profitului pentru companiile din servicii în anul 2018. Cu excepția creșterii profitului pe intervalul +5%-+10%, preconizat acum de 24% dintre companii față de 12% în 2017, toate celelalte intervale de creștere înregistrează o diminuare în acest an. Cea mai mare scădere este pe palierul +20% – +30%, cu 13% mai puține companii care spun că se așteaptă la această evoluție a profitului. Mai mult, 10% dintre companiile respondente spun că se așteaptă la o scădere a profitului în 2018 față de 0% în 2017.

• Investițiile – Investițiile în sectorul serviciilor se aliniază evoluției cifrei de afaceri și profitului previzionate pentru anul 2018. Pe intervalul de creștere +10% – +20% vedem cea mai mare scădere a investițiilor de 11% (de la 28% în 2017 la 17% în 2018) și tot cu 11% scade procentul companiilor care spun că profitul lor va crește cu +30% în acest an (de la 18% în 2017 la 7% în 2018). Pe de altă parte crește ușor numărul companiilor care opresc investițiile în acest an de la 12% în 2017 la 15% în 2018.

• Numărul angajaților – Comparativ cu 2017, în 2018 numărul companiilor din sectorul serviciilor care spun că vor avea cu +5% – +10% mai mulți angajați scade de la 35% în 2017 la 17% în 2018. Procentul companiilor care spun că vor crește numărul de angajați cu +1% – +5% rămâne la 35%, iar numărul companiilor care mențin același număr de angajați ca anul trecut crește de la 18% la 25%, în timp ce 12% dintre companii spun că preconizează o scădere a numărului de angajați în 2018, față de 2% în 2017.

• Evoluția salariilor – În 2018, 31% dintre companii, față de 18% în 2017, spun că vor crește salariile cu +1% – +5%, în timp ce toate celelalte intervale de evoluție pozitivă a salariilor înregistrează scăderi cuprinse între 2% și 18%. Astfel, 29% dintre companii în 2018 față de 47% în 2017 preconizează creșterea salariilor cu +5% – +10%, și 12% dintre companii în 2018 față de 29% în 2017 preconizează creșterea salariilor cu +10% – +20%. În 2018, 22% dintre companiile din această industrie (față de 0% în 2017) spun că nu vor modifica salariile în următoarele 12 luni.

• Provocări și oportunități – Cele mai importante provocări pentru companiile din industria serviciilor profesionale la începutul anului 2018 sunt: schimbările din domeniul fiscal (58%), lipsa forței de muncă specializate (57%), creșterea productivității (33%), motivarea salariaților (30%) și creșterea costurilor (29%). Cele mai importante oportunități menționate de companiile din servicii profesionale sunt: creșterea economică (65%), creșterea consumului (62%), creșterea exporturilor și deschiderea altor piețe (45%), digitalizarea și oportunitățile din online (45%) și accesarea fondurilor europene și a finanțărilor pentru IMM-uri (38%).

Așadar, previziunile relevate de studiul Evoluția afacerilor în România arată că în aceast moment dezvoltarea sectorului serviciilor are un recul. Dezideratul unei economii bazate pe servicii cu valoare adăugată ridicată, care să crească competitivitatea economică a României, este doar o linie a orizontului pentru următorii (cel puțin) 5 ani. Pariul pe acest sector poate fi câștigat dacă designul politicilor publice de susținere a inițiativelor antreprenoriale din acest sector vor avea în vedere factorii lui specifici de creștere.

Autor: Florentina Șușnea, Managing Partner, PKF Finconta

În cadrul unei companii sunt lideri care iau decizii la nivel strategic și manageri care iau decizii la nivel operațional. Primii sunt top managementul în timp ce ceilalți reprezintă middle managementul. Punctele lor de vedere sunt de multe ori convergente dar uneori pot să difere cu privire la evoluția companiei. Aceste diferențe apar atunci când și unii și ceilalți sunt întrebați în legătură cu estimarea cifrei de afaceri, profitului, investițiilor, numărului de angajați sau salariilor pentru următorul an, așa cum a făcut compania de consultanță Valoria în studiul Evoluția afacerilor în 2018.

Rezultatele obținute sunt următoarele:
Doar 11% dintre top manageri prevăd o creștere a cifrei de afaceri cu 10%-20% în 2018
Top managementul companiilor respondente pare să fie mai rezervat decât middle managementul. Doar 7% dintre top manageri spun că cifra de afaceri a companiei va crește cu peste 30% în timp 9% dintre middle manageri spun acest lucru. Diferența este și mai mare pe intervalul de creștere +10% – +20% acolo unde numai 11% dintre top manageri văd această creștere a cifrei de afaceri în timp ce 21% din middle managerii văd la fel.

Opiniile celor două categorii de management sunt relativ similare pe intervalul +5% – +10% de creștere a cifrei de afaceri, top management (31%) vs middle management (30%).

Așteptările privid creșterea profitului sunt asemănătoare la top și middle management
În ce privește profitul, top managementul și middle managementul au aproximativ aceeași părere. Singurele două diferențe notabile se referă la creșterea profitului pe intervalul +10% – +20%, top management 11% vs middle management 17% și așteptarea că profitul va stagna pentru 10% dintre top top manageri și 6% dintre middle manageri. Pesimismul scăderii profitului este împărtășit în mod egal de top și middle managementin jurul valorii de 13%.

Diferențe majore între top și middle management apar la previzionarea investițiilor
La capitolul investiții se remarcă cea mai mare discrepanța între părerile top mangementului și cele ale middle managementului. În timp ce middle managementul este mai încrezător (16% vs 5% top management) în creșterea investițiilor pe palierele superioare +10% – +20% sau (7% vs 4% top management) pe palierul +20% – +30% și (10% vs 1% top management) pe palierul peste +30%, prin comparație cu middle management, top managementul preconizează o creștere mai mare pe palierul +1% – +5%(40% vs 21% middle management).

Middle managerii își doresc o creștere mai mare a numărului de angajați în 2018
18% dintre top managerii companiilor respondente estimează o creștere între +5% – +20% a numărului de angajați comparativ cu 26% dintre middle manageri și 40% din top managementul companiilor spune că se aștepta la o creștere între +1% – +5% a numărului de angajați vs 31% din middle management care spune același lucru. În același timp 19% din top management vs 23% middle management spune că va fi 0% creșterea numărului de anagajati.

Top managerii sunt mai rezervați în ceea ce privește creșterea salariilor în acest an
Este pe toată linia de creștere mai optimist văzut de către middle management decât de top management. Cea mai mare diferența este pe palierul de creștere +5% – +10% acolo unde doar 5% dintre top managerii comparativ cu 33% dintre middle managerii companiilor spun că salariile vor crește. Diferențe importante între top management (13%) și middle management (36%) este și pe palierul de creștere +1% – +5%, dar și ,mai interesant, pe palierul de scădere a salariilor -1% – 5% acolo unde 19% din top managementul vs 2% din middle managementul companiilor spune că salariile vor scădea.

În concluzie
Așadar există diferențe de percepție uneori chiar importante între top management și middle managementul companiilor. Top managementul caută linia orizontului de decizie ținând cont de un cadru de referință mai larg. Middle managementul are în vedere mediul intern de operare și victorii de etapă prin atingerea unor indicatori de performanță. Mediul foarte volatil și impredictibil, cuplat cu responsabilitatea mai mare a creat reflexul conservator decizional la nivelul top managementului. Middle managementul pariază mai mult pentru că are mai puțin de pierdut. Diferențele de percepție între top management și middle management sunt de fapt o diferența de impact la nivel decizional.

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și Tehnologii Emergente

Perspectivele economice ale României în 2018 sunt nebuloase. Decidenții companiilor sunt rezervați și reculul investițional din datele macroeconomice se confirmă la nivelul companiilor din România. Majoritatea managerilor de top din companii spun că mărirea salariului minim pe economie afectează profitabilitatea, iar încrederea că 2018 va fi mai favorabil decât 2017 este la cote extrem de scăzute. Aceasta pare să fie percepția celor 475 de decidenți ai companiilor din România care au răspuns întrebărilor din chestionarul studiului Evoluția afacerilor în 2018 realizat de compania de consultanță Valoria.

Ținând cont de indicatori precum cifră de afaceri, profit, investiții sau creșterea salariilor și numărului de angajați vă prezentăm rezultatele evidențiate de acest studiu pentru următoarele industrii: agricultură și alimentație, construcții și imobiliare, comerț en gros și en detail, industria de IT, producție industrială și servicii profesionale.

Industria de IT se așteaptă la cea mai mare scădere a cifrei de afaceri în 2018

Industria construcțiilor scade de la 33% la 24% pe palierul de evoluție a cifrei de afaceri de +5%–+10% și de la 33% la 22% pe cel de +10%–+20%, comparativ cu anul 2017. În 2018 doar 16%dintre companiile din agricultură spun că vor crește cifra de afaceri cu +1%–+5% comparativ cu 40% anul trecut și doar 22% spun că vor crește cifra de afaceri cu +5%–+10% față de 40% în 2017. În producția industrială 17% dintre companii spun că se așteaptă la creșteri de+1%–+5%, iar 20% de+10%–+20%. Industria de IT înregistrează cea mai mare scădere din cele șase industrii, deoarece 24% dintre companii se așteaptă la evoluții negative ale cifrei de afaceri. În comerț 39% dintre companii față de 43% anterior estimează creșteri de +10%–+30% ale vânzărilor, iar în industria serviciilor profesionale doar 26% dintre companii față de 54%în 2017 văd creșteri de +10%–+30%.

Cele mai mari creșteri ale profitului sunt estimate de companiile din agricultură în 2018

Chiar dacă în creștere, profitul firmelor de construcții suferă o corecție importantă pe intervalele +5%–+10% (38% în 2018 vs. 50% în 2017) și +10%–+20% (3% vs. 33%), în timp ce agricultura își mută creșterea din palierul +1%–+5% (19% vs. 60%) pe palierele superioare de +20%–+30% (18% vs. 0%). Profitul companiilor din producție industrială se menține, cu mici variații, asemănător cu așteptările de anul trecut, dar cu o tendință ușor descrescătoare. Industria de IT este neomogenă în ceea ce privește evoluția profitului în 2018, cu doar 66% dintre companii față de 89% în anul anterior estimând creșteri ale profitului în acest an. În același timp, 10% mai puține companii din comerț spun că vor avea creșteri ale profitului în intervalul +1%–5%, dar 22% în 2018 față de 8% în anul anterior se așteaptă la creșteri de+10%–20%. În industria serviciilor doar 10% dintre companii față de 30% anterior spun că vor avea un profit mai mare cu +20%–+30% în 2018.

Companiile din comerț mențin nivelul investițiilor la același nivel ca anul trecut

Apetitul pentru invesții al companiilor din construcții scade semnificativ; doar 5%față de 49% cu un an înainte spun că vor avea investiții mai mari cu+20%–+30%. Cu 19% dintre companii față de 2% în anul anterior decise să crească investițiile cu +20%–+30%, companiile din agricultură par mai încrezătoare în 2018. Companiile din producție industrială mută creșterea din palierul+5%–20% (52% în 2017 vs. 39% în 2018) în cel superior, deoarece cu 20% mai multe companii estimează creșteri de +20%–+30% în 2018. Investițiile companiilor din zona de IT par să se comaseze în zona mediană de creștere +1%–+10% (57% dintre companii) și scad de la 56% la 1% dintre companii în intervalul +10%–20%. Companiile din comerț mențin investițiile aproximativ la același nivel ca în 2017 (74% vs. 77% prevăd creșteri). Investițiile companiilor în servicii profesionale scad în intervalul +5%–+20% de la 52% în 2017 la 31% în 2018.

Previziunile de creșterea numărului de angajați sunt moderate la companiile din toate industriile

Pentru majoritatea companiilor din construcții numărul de angajați scade pe toate intervalele cu excepția intervalului +10%–+20% unde 8% dintre companiile respondente, față de 0% în anul anterior, se așteaptă ca numărul angajaților să crească. În agricultură 32% dintre companii, față de 12% în 2017,se așteptă ca numărul de angajați să rămână același, dar 41% față de 80% estimează creșteri de +1%–+10%. În producție industrială cu 17% mai multe companii văd o creștere a numărului de angajați în intervalul +5%–+30%. În industria de IT doar 52% dintre companii față de 89% în 2017 spun că vor crește numărul de angajați. În comerț, pentru 35% dintre companii,numărul de angajați va crește cu+1%–+5% și cu 14% mai puține companii văd creșteri pe intervalul +10%–+20%. În acest an 12% dintre companiile de servicii profesionale spun că vor înregistra o reducere a numărului de angajați față de 0% în anul anterior.

Creșterea salariilor este prezentă în toate industriile ca rezultat al măririi salariului minim pe economie

Creșterea salariului minim brut pe economie are ca efect o creștere a salariilor pentru 73% dintre companiile de construcții, pentru 84% dintre companiile din agricultură, pentru 88% dintre companiile din producție industrială, pentru 90% dintre companiile din industria IT, pentru 87% dintre companiile din comerț și pentru 76% dintre companiile din servicii. Consecința declarată a acestei măsuri pentru majoritatea companiilor din toate aceste șase industrii este scăderea profitabilității.

Anul 2018 se anunță paradoxal: creștere economică previzionată și recesiune de moral. Profituri importante estimate cuplate cu un deficit de încredere în viitor. Pentru companiile din România, 2018 va fi mai nefavorabil decât 2017. Din acest ultim punct de vedere, ținând cont de nota scăzută la încredere (4.4) pe care companiile o dau anului 2018, se pare că cineva este responsabil pentru această situație de corijență. Oare cine?  

Autor: Constantin Măgdălina, Expert, Tendințe și Tehnologii Emergente

Conform studiului „Evoluția afacerilor în 2017” lansat azi de Valoria, în a doua jumătate a anului companiile au operat ajustări semnificative la valorile previzionate anterior pentru cifra de afaceri, profitul, numărul de angajați, nivelul salariilor și al investițiilor din acest an. Procentul companiilor care se așteaptă la scăderea profitului este acum 20% față de numai 6% la începutul anului, iar al celor care spun că nu fac investiții în 2017 este de 26% în a doua jumătate a anului față de 10% în semestrul anterior.

„Evoluția afacerilor în 2017 este o cercetare privind mediul de afaceri din România. Adresăm managerilor întrebările cele mai importante, care își găsesc răspuns până la urmă în contul de profit și pierdere sau în fluxul de numerar al companiei. Această analiză arată cum a evoluat sentimentul de business la nivelul companiilor din România în a doua jumătate a anului 2017. Din păcate datele comparative indică o alterare a sentimentului de business, apetitul pentru investiții fiind cel care s-a erodat cel mai mult, ceea ce indică un instinct de conservare activat deja de evoluțiile fiscale și legislative din ultimele luni”, spune Constantin Măgdălina, Expert Tendințe și Tehnologii Emergente, co-autor al cercetării.

Previziuni privind evoluția cifrei de afaceri

Față de prima jumătate a anului 2017, perspectiva de creștere a companiilor rămâne și mai conservatoare. În ultimele 6 luni, vedem o ușoară creștere procentuală a companiilor care se așteaptă la cifre de afaceri negative în acest an, de la 13% la 17%. Pe palierele de creștere a cifrei de afaceri ajustările negative sunt de 1-4 puncte procentuale, compensate cu un plus de 8 puncte procentuale pe intervalul 5%-10%.

În construcții și imobiliare numărul companiilor care prevăd o creștere a cifrei de afaceri în 2017 este de 65% în a doua jumătate a anului față de 83% anterior. În cazul companiilor de IT numai 65% preconizează creșteri acum, față de 89% la începutul anului, iar în cazul firmelor de servicii profesionale procentul scade tot la 65% față de 94% anterior.

Previziuni privind evoluția profitului

Previziunile privind evoluția profitului în a doua parte a anului 2017 sunt mai pesimiste. Deși 31% dintre companii (față de 32% anterior) se așteaptă ca profitul lor să crească cu 1%-5%, 19% se așteaptă ca profitul companiei să fie mai mare cu 5%-10% și 10% previzionează să obțină creșteri de la 20% la peste 30%. Cea mai mare scădere o vedem pe palierul 10%-20% unde procentul scade de la 21% la 12%. De asemenea, în septembrie 2017, 28% dintre companii (față de 12% anterior) au așteptări negative în legătură cu profitul pe care îl vor avea în 2017.
La nivel de industrii, 20% dintre firmele de IT preconizează o creștere a profitului de 10-20%, în timp ce 40% dintre firmele de producție industrială se așteaptă la un profit în creștere cu 1%-5%, la fel ca 50% din turism, 64% din transporturi și 83% dintre companiile de utilități și energie.

Previziuni privind evoluția investițiilor

Conform rezultatelor cercetării, 26% dintre companii (față de 10% în prima parte a anului) spun că nu vor face investiții în 2017. Mai mult, companiile care vor să crească investițiile scad de la 79% în martie la 68% în septembrie 2017. Observăm, de asemenea, că pe acest palier pozitiv, doar 15% dintre firme vor să își crească investițiile cu 10%-30% față de 36% anterior. Cele mai multe firme din telecomunicații (50%), contrucții și imobiliare (38%) și din servicii profesionale (25%) spun că nu fac investiții în acest an.
 
Previziuni privind evoluția numărului de angajați

Companiile care nu se așteaptă la nici o creștere a numărului de angajați în 2017 cresc ca procent de la 17% în martie la 24% în septembrie 2017. În același timp, 28% dintre companii față de 39% anterior spun că se așteaptă ca personalul lor să crească cu 1%-5% în acest an. Doar 15% dintre companii (față de 24% în martie 2017) se așteaptă ca numărul de angajați să crească cu 5%-10%.
Dintre toate cele 12 industrii analizate comparativ, numai în telecomunicații și servicii profesionale sunt cele mai multe companii (50% și respectiv 31%) care spun că mențin și în 2017 același număr de angajați ca în 2016.

Previziuni privind evoluția nivelului

Dacă la începutul anului 93% dintre companii previzionau creșteri salariale, numai 6 luni mai târziu procentul lor scade la 84%. Cele 9 puncte procentuale din diferență se transferă la companiile care spun că nu vor crește nivelul salariilor în 2017. O altă ajustare importantă este la companiile care se așteptau ca salariile să crească între 5% și 10%. Procentul lor scade la 31% în septembrie de la 41% în martie 2017. De asemenea, companiile care previzionau salarii în creștere cu 10%-20% scad cu 5 puncte procentuale în aceste 6 luni.
Industriile în care cele mai multe companii spun că vor crește salariile cu 10%-20% în acest an sunt: industria farmaceutică și de sănătate (38%), construcții și imobiliare (35%), cercetare și dezvoltare (33%) și agricultură (30%).

Top 5 provocări și oportunități

Cele mai importante provocări pentru companii în a doua jumătate a anului 2017 sunt: instabilitatea politică și legislativă (54% față de 28% în prima parte a anului), starea generală a economiei (49% față de 41%), problemele cu forța de muncă (35% față de 17%), creșterea accentuată a nivelului salariilor (27% față de 13%) și reducerea nivelului investițiilor interne (21% față de 23%). Practic tot tabloul se rearanjează.

Cele mai importante oportunități pentru companii în a doua jumătate a anului 2017 sunt: creșterea consumului (la 65% față de 19% în prima parte a anului), exportul și deschiderea altor piețe (59% față de 33%), digitalizarea și oportunitățile din online  (42% față de 37%), parteneriatele create cu alte companii (31% față de 27%) și accesarea fondurilor europene (30% față de 17%).

„Această analiză este consecința nevoii de a înțelege mediul economic din România. Ea consemnează opinia companiilor respondente referitoare la evoluția cifrei de afaceri, profitului, investițiilor, numărului de angajați, salariilor. La începutul anului 2017 răspunsurile companiilor indicau un optimism rezervat. Chiar dacă realitățile fiecărei industrii sunt specifice, în analiza comparativă prezentată în ediția de toamnă a studiului Valoria se vede o ajustare negativă importantă a acestor indicatori operată de companii într-un an care a pus mare presiune pe mediul de business din România. Vom vedea cum vor fi reflectate aceste tendințe anul viitor cu ocazia următorului blitz survey din martie 2018”, spune Elena Badea, Managing Partner Valoria.

Despre studiu

Studiul Valoria privind percepţia managerilor asupra evoluției mediului de afaceri românesc în a doua jumătate a anului 2017 are la bază un chestionar care analizează percepţiile a 308 executivi de top provenind din companii cu activitate în diverse industrii. Chestionarul a fost aplicat în perioada 28 august – 29 septembrie 2017. 5% dintre respondenți provin din companii cu cifra de afaceri mai mare de 50 de milioane EUR, 18% din companii cu cifră de afaceri între 10-50 milioane EUR, 42% cu cifra de afaceri între 1-10 milioane EUR și 35% sub 1 milion de EUR cifră de afaceri. 52% dintre respondenți au funcția de CEO/Președinte/Director General. Acest studiul a fost realizat cu sprijinul echipei Doingbusiness.ro.