1

Influența „invizibilului infinit” asupra statului de drept | Ionița Cochințu

|

Autor: Ionița Cochințu – Magistrat-asistent la Curtea Constituţională a României și cadru didactic asociat la Departamentul de Drept, Facultatea de Administrație Publică, SNSPA.

Recent, evoluțiile, previziunile și, mai ales, dorințele de a atinge o perfecțiune a statului de drept s-au izbit de un „invizibil infinit” (SARS-CoV-2, COVID-19), care a condus nu numai la stoparea punerii în aplicare a mecanismelor de dezvoltare economică sau a unei democrații reale, ci chiar la o restrângere a exercițiului unor drepturi fundamentale prin instituirea stării de urgență, drepturi care erau deja consacrate constituțional. Însă, chiar și în aceste condiții create de apariția crizei sanitare, respectarea prevederilor Constituției, a democrației, a statului de drept și a drepturilor omului nu trebuie înlăturată. În acest context, atât la nivel național, cât și european și internațional, au apărut anumite recomandări-îndrumări-instrumente care concură la funcționarea statului de drept, relevantă fiind „Lista de verificare a statului de drept în situații de urgență”, realizată de Comisia de la Veneția, prin care au fost elaborate criterii specifice pentru excepțiile de la principiul legalității în situații de urgență.

Ca și concept universal valabil, statul de drept este o caracteristică a sistemelor de drept moderne și democratice. În ciuda faptului că principiul statului de drept este interpretat în fiecare stat într-o manieră specifică, acesta constituie totuși piatra de temelie a fiecărui sistem juridic din lumea modernă, fiind un principiu general recunoscut, inseparabil de Constituția însăși și în mod integral legat de democrație și de protecția drepturilor omului[1].

Așa cum am arătat și cu alte ocazii, prin expunerea unor prelegeri sau prezentări în diferite lucrări, societatea în care trăim evoluează, fiind necesară adoptarea unor noi norme care să reglementeze relațiile sociale sau adaptarea celor existente, în funcție de realitățile sociale, economice, politice, mai ales în contextul „europenizării” și al „globalizării”, în sensul unei protecții sporite a drepturilor și libertăților fundamentale, dar și al unei dinamizări ascendente a tuturor factorilor ce țin de economie, de fiscalitate și, în general, de tot ce ține de progresul și binele societății.

Însă, recent, toate aceste evoluții, previziuni și, mai ales, dorințe de a atinge o perfecțiune a statului de drept s-au izbit de un „invizibil infinit”( SARS-CoV-2, COVID-19), care a condus nu numai la stoparea punerii în aplicare a mecanismelor de dezvoltare economică sau a unei democrații reale, ci chiar la o restrângere a exercițiului unor drepturi fundamentale care erau deja consacrate atât la nivel internațional, cât și național, constituțional și dezvoltate prin diferite acte normative.

În acest context, în primul rând, a fost instituită starea de urgență[2], ce reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale, care se instituie în următoarele situații: existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale; iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre[3]. Astfel, prin Decret al Președintelui României, s-a instituit starea de urgență pe întreg teritoriul României, pe o durată de 30 de zile[4], care este și prelungită cu 30 de zile. Pentru prevenirea răspândirii COVID-19 și realizarea managementului consecințelor, raportat la evoluția situației epidemiologice, pe durata stării de urgență este restrâns exercițiul următoarelor drepturi, proporțional cu gradul de realizare a unor criterii[5]: libera circulație; dreptul la viață intimă, familială și privată; inviolabilitatea domiciliului; dreptul la învățătură; libertatea întrunirilor; dreptul de proprietate privată; dreptul la grevă; libertatea economică.

Însă, chiar și în aceste condiții create de evoluția situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de țări și instituirea stării de urgență, respectarea prevederilor Constituției, a democrației, a statului de drept și a drepturilor omului nu trebuie înlăturată. Astfel, atât la nivel național, cât și european și internațional, au apărut anumite recomandări-îndrumări-instrumente.

Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept, „Comisia de la Veneția”, a examinat în numeroase rânduri limitele constituționale în care se poate acționa în situații de urgență. Aceasta a subliniat constant că securitatea statului și siguranța publică nu pot fi garantate în mod eficient decât într-o democrație care respectă pe deplin statul de drept. Chiar și în cazuri reale de situații de urgență, statul de drept trebuie să prevaleze[6].

Cu privire la statul de drept, după raportul din 2011 privind statul de drept [CDL-AD (2011)003rev][7], Comisia de la Veneția a adoptat, în martie 2016, o Listă detaliată privind statul de drept [CDL-AD (2016)007][8], care oferă o imagine de ansamblu asupra domeniului de aplicare extins al statului de drept, ce acoperă, printre altele, legalitatea (supremația dreptului, relația dintre dreptul internațional și dreptul intern, procedurile legislative, competențele de legiferare ale executivului, situațiile de urgență, actorii privați care exercită sarcini publice), securitatea juridică (accesibilitatea legislației și deciziilor judiciare, previzibilitatea, stabilitatea și coerența, încrederea legitimă, principiul neretroactivității, principiul nulla poena sine lege, autoritatea de lucru judecat), prevenirea abuzurilor de putere, egalitatea în fața legii și nediscriminarea, precum și accesul la justiție (independența și imparțialitatea sistemului judiciar/judecătorilor, procesul echitabil, inclusiv eficacitatea hotărârilor judecătorești și autonomia organelor de urmărire penală). Toate aceste subiecte pot ajuta la identificarea elementelor care alcătuiesc statul de drept, chiar și atunci când sunt utilizate fără o trimitere explicită la acest principiu.

În contextul crizei sanitare fără precedent, Comisia de la Veneția, Consiliul Europei, Consiliul Uniunii Europene, Comisia europeană, Parlamentul Uniunii Europene, Parlamentul României și alte organisme europene și internaționale au readus în discuție instrumente și măsuri care concură la respectarea valorilor fundamentale ale democrației, ale statului de drept și ale drepturilor omului, măsuri ce trebuie să fie proporționale cu amenințarea reprezentată de răspândirea virusului, să fie limitate în timp și să respecte demnitatea umană, precum și unele măsuri financiare, pentru a contracara o recesiune puternică la nivel național, european și internațional.

Comisia de la Veneția a realizat un sumar al rapoartelor sale generale și al avizelor specifice fiecărei țări cu privire la dispozițiile constituționale și legislația privind situațiile de urgență, care facilitează accesul la analiza Comisiei privind compatibilitatea stării de urgență cu principiile fundamentale ale democrației, respectarea drepturilor omului și statul de drept. În acest context, au fost abordate[9] mai multe aspecte ale distribuției competențelor în timpul stărilor de urgență, în special: cerințele de fond ale unei instituiri a stării de urgență; competențele autorităților de a institui această stare de urgență; supravegherea și prelungirea stării de urgență, atât de Parlament, cât și de sistemul judiciar; limitele domeniului de aplicare și durata măsurilor de urgență; posibilitatea modificărilor constituționale și posibilitatea organizării de alegeri și referendumuri constituționale în timpul stărilor de urgență.

Astfel, a fost efectuată o „Listă de verificare a statului de drept” în situații de urgență [CDL-PI(2020)003], Comisia de la Veneția elaborând criterii specifice pentru excepțiile de la principiul legalității în situații de urgență, care are următorul conținut:

  • I. Introducere
  • II. Instituirea stării de urgență: definiție și cerințe de fond
  • III. Derogare de la obligațiile privind drepturile omului
  • IV. Îngrădirea constituțională a drepturilor în starea de urgență
  • V. Instituirea stării de urgență: competențe
  • VI. Supravegherea instituirii stării de urgență și prelungirea stării de urgență: supraveghere parlamentară a stării de urgență; controlul jurisdicțional
  • VII. Durata stării de urgență
  • VIII. Durata măsurilor de urgență
  • IX. Domeniul de aplicare a măsurilor de urgență: principiile necesității și proporționalității; efecte permanente; probleme specifice; interpretare; modificare constituțională; atribuțiile cu privire la organele locale de autoguvernare; tribunalele militare, autoritățile și forțele armate
  • X. Alegeri în timpul stărilor de urgență: aspecte generale; generalitate; referendumul; alegeri prezidențiale, extraordinare în situații militare și de urgență; amânarea alegerilor; modificări ale legii electorale; dizolvarea Parlamentului; activitățile partidelor politice
  • XI.  Documente de referință[10]

 

Totodată, în același sens, Consiliul Europei oferă[11] îndrumări statelor membre cu privire la respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, îndrumări cuprinse într-un document intitulat „Un set de instrumente pentru statele membre”, care acoperă patru domenii cheie:

  1. Derogare de la Convenția Europeană a Drepturilor Omului în perioada de urgență[12];
  2. Respectarea statului de drept și a principiilor democratice în perioadele de urgență, inclusiv limitele privind domeniul de aplicare și durata măsurilor de urgență;
  3. Standarde fundamentale privind drepturile omului, inclusiv libertatea de exprimare, confidențialitatea și protecția datelor, protecția grupurilor vulnerabile împotriva discriminării și dreptul la educație;
  4. Protecția împotriva criminalității și protecția victimelor crimei, în special în ceea ce privește violența bazată pe gen.

În esență, în acest document, intitulat „Un set de instrumente pentru statele membre”, se arată că măsurile luate ca răspuns la amenințarea actuală COVID-19 și modul în care acestea sunt aplicate variază considerabil de la o stare la alta în diferite momente de timp, unele fiind restrictive, altele mai relaxate. În timp ce anumite măsuri adoptate de statele membre pot fi justificate pe baza dispozițiilor obișnuite ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (CEDO) referitoare la protecția sănătății (Protocolul nr. 4 la convenție), măsurile cu caracter excepțional pot necesita derogări de la obligațiile statelor din Convenție. Fiecare stat trebuie să evalueze dacă măsurile pe care le adoptă garantează o astfel de derogare, în funcție de natura și întinderea restricțiilor aplicate drepturilor și libertăților protejate prin Convenție. Însă anumite drepturi prevăzute de Convenție nu permit nicio derogare: dreptul la viață, interzicerea torturii și a tratamentului inuman sau degradant, interzicerea sclaviei, nicio pedeapsă fără lege, abolirea pedepsei cu moartea[13]. Orice derogare trebuie să aibă la bază dreptul intern, adică să corespundă cerințelor de legalitate și de proporționalitate.

Orice derogare de la prevederile Convenției va putea fi evaluată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în situația în care asemenea cazuri vor fi pe rolul acestei instanțe. De altfel, instanța de la Strasbourg a acordat statelor o largă marjă de apreciere în acest domeniu, arătând că, în primul rând, este responsabilitatea fiecărui stat contractant „viața națiunii sale”, respectiv să stabilească dacă viața este amenințată de o „urgență publică” și, dacă da, cât de departe este necesar să meargă în încercarea de a depăși situația de urgență. Din cauza contactului direct și continuu cu nevoile urgente ale momentului, autoritățile naționale sunt, în principiu, într-o poziție mai bună decât judecătorul internațional să decidă atât asupra prezenței unei astfel de urgențe, cât și asupra naturii și sferei derogărilor necesare pentru evitarea acesteia. În această privință, art. 15 par. 1 din Convenție lasă autorităților respective o marjă largă de apreciere.

Referitor la principiul legalității, se precizează că, și în situații de urgență, statul de drept trebuie să prevaleze. Este un principiu fundamental al statului de drept – acțiunea statului trebuie să fie în conformitate cu legea. „Legea” în acest context nu include numai actele Parlamentului, ci și, spre exemplu, decretele de instituire a a stării de urgență, cu condiția să aibă o bază constituțională. Multe constituții prevăd un regim juridic special (sau regimuri), în sensul creșterii puterilor autorităților executive în cazul unui război sau al unui dezastru natural major sau al altei calamități. De asemenea, este posibil ca legiuitorul să adopte legi de urgență, special concepute pentru a face față crizei actuale, care depășesc normele legale deja existente. Orice este nou în legislația de acest fel ar trebui să fie în conformitate cu Constituția și cu standardele internaționale și, acolo unde este cazul, trebuie supuse controlului Curților Constituționale. În timpul stării de urgență, guvernul (puterea executivă) poate primi o delegare/putere generală de a emite decretele care au forța legii. Acest lucru este acceptabil, cu condiția ca acele puteri generale să aibă o durată limitată. Necesitatea prelungirii stării de urgență ar trebui să fie supusă controlului Parlamentului[14].

În timpul stării de urgență, nu numai puterea Guvernului de a legifera trebuie să fie limitată la durata stării de urgență, dar orice legislație adoptată în timpul stării de urgență ar trebui să includă, de asemenea, limite clare cu privire la durata acestor măsuri excepționale. Într-adevăr, după încheierea situației de urgență, se poate justifica continuarea aplicării anumitor măsuri specifice vizate, dar o asemenea extindere ar intra în competența Parlamentului prin procedurile obișnuite[15].

Referitor la domeniul de aplicare limitat al legislației de urgență, acesta este circumscris principiului necesității, care impune ca măsurile de urgență să poată fi îndeplinite cu modificarea minimă a regulilor și procedurilor normale.

Parlamentul trebuie să păstreze puterea de a controla acțiunea executivă, în special verificând, la intervale rezonabile, dacă puterile date în situația de urgență executivului sunt încă justificate, putând interveni pentru modificarea sau anularea deciziilor executivului. Dizolvarea Parlamentului în timpul stărilor de urgență nu ar trebui să fie posibilă și, într-adevăr, multe Constituții prevăd că mandatul Parlamentului/parlamentarilor este prelungit până la sfârșitul stării de urgență.

Funcția de bază a sistemului judiciar – în special a instanțelor constituționale, acolo unde există – ar trebui să fie menținută. Este important ca judecătorii să examineze limitele drepturilor omului introduse de legislația adoptată în starea de urgență.

În acest context epidemiologic au fost efectuate numeroase notificări de către statele membre în ceea ce privește anumite derogări de la prevederile Convenției pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, până la realizarea prezentului editorial, România are următoarele Notificări în temeiul articolului 15 din Convenție în contextul pandemiei COVID-19[16]:

 Concluzii

Respectarea statului de drept și a principiilor democratice în perioadele de urgență, inclusiv limitele privind domeniul de aplicare și durata măsurilor de urgență, este imperios necesară. Statele trebuie să țină cont de faptul că orice măsuri luate trebuie să protejeze ordinea și valorile unei societăți democratice.

Statul de drept, ca principiu constituțional fundamental, impune ca legea să se bazeze pe anumite valori universale și se referă la un stat în care toate persoanele, instituțiile și entitățile, publice și private, inclusiv statul însuși, au obligația de a respecta legea și răspund pentru încălcarea acesteia[23].

Acest articol este editorialul numărului nr. 2/2020 al revistei Tax Magazine.

[1] http://www.wccj2017.lt/data/public/uploads/2017/09/cdl-wccj-ga2017007-eed.pdf

[2] Cu privire la măsurile excepționale, Constituția României prevede la art. 93 faptul că: „Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora”.

[3] O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență (M. Of. nr. 22 din 21 ianuarie 1999).

[4] În acest sens, a se vedea Decretul Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României (M. Of. nr. 212 din 16 martie 2020), și Decretul Președintelui României nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României (M. Of. nr. 311 din 14 aprilie 2020).

[5] Criteriile sunt cuprinse în decret și sunt următoarele: intensitatea transmiterii intracomunitare a COVID-19; frecvența apariției unor focare într-o zonă geografică; numărul de pacienți critici raportat la capacitatea sistemului sanitar; capacitatea și continuitatea asigurării serviciilor sociale și de utilități publice pentru populație; capacitatea autorităților publice de a menține și asigura măsuri de ordine și siguranță publică; măsurile instituite de alte state cu impact asupra populației sau situației economice a României; capacitatea de asigurare a măsurilor pentru punere în carantină; apariția altor situații de urgență.

[6] https://www.venice.coe.int/

[7] https://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2011)003rev-e

[8] https://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2016)007-e

[9] https://rm.coe.int/16809e38a6

[10] https://rm.coe.int/16809e38a6

[11] https://www.coe.int/en/web/portal/-/coronavirus-guidance-to-governments-on-respecting-human-rights-democracy-and-the-rule-of-law

[12] Art. 15 (Derogarea în caz de stare de urgenţă) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale:

  1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice Înaltă Parte Contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta Convenţie, în măsura strictă în care situaţia o impune şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.
  2. Dispoziţia precedentă nu permite nicio derogare de la articolul 2, cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la articolele 3, 4 (paragraful 1) şi 7.
  3. Orice Înaltă Parte Contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze Secretarul General al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi dispoziţiile Convenţiei devin din nou deplin aplicabile.

https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/webContent/62111354

[13] https://rm.coe.int/sg-inf-2020-11-respecting-democracy-rule-of-law-and-human-rights-in-th/16809e1f40

http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-DocDetails-EN.asp?fileid=24689

[14] CommDH(2002)7, Opinion 1/2002 on certain aspects of the United Kingdom derogation from Article 5 paragraph 1 of the European Convention on Human Rights; Venice Commission, Parameters On The Relationship Between The Parliamentary Majority And The Opposition In A Democracy: A Checklist (CDL-AD(2019)019).

[15] A se vedea PACE Resolution 1659 (2009), Protection of human rights in emergency situations, p. 12.

[16] https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/webContent/62111354

[17] https://rm.coe.int/16809cee30

[18] https://rm.coe.int/16809e16bf

[19] https://rm.coe.int/16809e2940

[20] https://rm.coe.int/16809e3761

[21] https://rm.coe.int/16809e4108

[22] https://rm.coe.int/16809e4a01

[23] A se vedea în acest sens lucrările Congresului Conferinței mondiale „Statul de drept și justiția constituțională în lumea modernă”, https://www.venice.coe.int/WebForms/pages/default.aspx?p=02_WCCJ_04_Vilnius



Optimizarea fluxului de numerar și rambursarea TVA în perioada stării de urgență | EY România

|

În orice context socio-economic, dar cu atât mai mult în perioade ca cea pe care o traversăm în prezent, fluxul de numerar este un aspect-cheie pentru orice afacere. Pentru contribuabilii care, datorită modelului de business, sunt în mod constant în situația de a solicita rambursări de TVA de la bugetul statului, TVA devine o variabilă importantă în gestiunea fluxului de numerar.

Soluții de TVA pentru optimizarea fluxului de numerar în astfel de cazuri există încă din faza de conturare a politicii de achiziții. Este cunoscut faptul că achizițiile de bunuri și servicii care beneficiază de aplicarea TVA, prin mecanismul taxării inverse, au un efect neutru asupra fluxului de numerar, ceea ce reprezintă un avantaj față de situația în care achizițiile presupun plata TVA către furnizori și recuperarea ulterioară a TVA de la bugetul statului. De același efect favorabil asupra fluxului de numerar se bucură și contribuabilii care, în baza unui certificat de amânare a plății TVA în vamă, pot beneficia de aplicarea TVA prin mecanismul taxării inverse în legătură cu importurile realizate. Acest aspect este valabil și în cazul contribuabililor care au obținut un certificat de operator economic autorizat (AEO) sau celor care dețin autorizație pentru procedura de vămuire la domiciliu.

Ajustarea bazei de impozitare pentru creanțele neîncasate și recuperarea de la bugetul statului a taxei aferente este o altă soluție care aduce un plus de lichidități furnizorilor de bunuri și prestatorilor de servicii.

Dacă, totuși, contribuabilul ajunge să solicite rambursări de TVA de la bugetul statului, scenariul optim este ca rambursarea să se realizeze cu control ulterior (nu după derularea unei inspecții fiscale), ceea ce permite soluționarea mult mai rapidă a cererii de rambursare. Condițiile în care un contribuabil poate beneficia de o rambursare de TVA cu control ulterior sunt multiple și depind de numeroși factori, printre care mărimea și conduita fiscală a contribuabilului. O relaxare temporară a acestor condiții în cazul contribuabililor mijlocii, dar mai ales în cazul contribuabililor mici și al nerezidenților, a fost determinată de intrarea în vigoare a OUG 48/2020.

Citește și: Ce măsuri au început să ia țările pe perioada crizei Covid-19 | Mihaela Mitroi | EY România

Este important de subliniat că orice rambursare de TVA cu control ulterior se face sub rezerva verificării ulterioare a contribuabilului de către organele fiscale, iar posibilitatea de a beneficia în mod repetat de rambursări de TVA cu control ulterior depinde și de rezultatele controalelor fiscale. Astfel, contribuabilii trebuie să fie mereu pregătiți pentru un control de TVA și trebuie să își gestioneze obligațiile de TVA în așa fel încât constatările organelor fiscale să fie minime.

Nu în ultimul rând, e important de avut în vedere activitatea de control derulată de ANAF în perioada stării de urgență, activitate care a fost temporizată în mod vizibil ca urmare a măsurilor de distanțare socială și a dificultăților practice de derulare a inspecțiilor la sediul contribuabilului. Deși inspecția fiscală la distanță nu a fost reglementată, derularea unei inspecții la distanță nu este imposibilă și poate fi o soluție atât pentru autorități cât și pentru contribuabilii care pot organiza și gestiona interacțiunea cu inspectorii și furnizarea de documente și informații prin mijloace electronice.

Acestea sunt principalele idei discutate în cadrul celui mai recent webinar EY, care a abordat subiecte precum soluționarea cererilor de rambursare a TVA și derularea inspecțiilor de TVA în perioada stării de urgență, soluțiile din perspectiva TVA și conduita fiscală recomandată contribuabililor pentru ameliorarea fluxul de numerar și obținerea rambursării de TVA cu control ulterior.

Panelul webinarului a fost alcătuit din experți din Departamentul de impozite indirecte al EY România și din Departamentul de politici și controverse fiscale al EY Law România: Ioana Iorgulescu – Partener Asociat, Cristina Galin – Manager Senior, Nina Sava – Manager Senior, Cătălina Cambei – Manager și Călin Stan – Avocat, Senior Manager

EY Romania organizează în această perioadă o serie de webinarii în contextul epidemiei COVID-19, pentru a sprijini mediul de afaceri din România. În cadrul webinariilor, reprezentanții EY România dezbat cele mai noi și relevante informații din domeniul juridic și fiscal, audit și consultanță în afaceri.

Mai multe detalii despre webinariile EY: https://www.ey.com/ro_ro/webcasts.



Măsuri fiscale și alte măsuri impuse de starea de urgență (IV)

|

Autor: Dobrinescu Dobrev, Societate de Avocați

Sintetizăm, în cele ce urmează, principalele măsuri adoptate prin Ordonanța de Urgență nr. 32/2020 privind modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 și pentru stabilirea unor măsuri suplimentare de protecție socială. O.U.G. nr. 32/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial 260/30.03.2020 și a intrat în vigoare de la data publicării (denumită în continuare „O.U.G. nr. 32/2020”)

Principalele aspecte cu caracter de noutate introduse sau modificate prin O.U.G. nr. 32/2020 sunt următoarele:

I. Indemnizația de șomaj tehnic susținută din bugetul de stat (aprobată inițial prin O.U.G. nr. 30/2020).

  • Au fost introduse reguli mai puțin restrictive pentru beneficiarii indemnizației de șomaj tehnic. Mai exact, O.U.G. nr. 32/2020 dispune că pot beneficia de aceasta indemnizație salariații angajatorilor care reduc sau întrerup temporar activitatea total sau parțial ca urmare a efectelor epidemiei coronavirusului SARS-CoV-2, pe perioada stării de urgență decretate, conform unei declarații pe propria răspundere a angajatorului.
  • Cu alte cuvinte, comparativ cu vechea reglementare (O.U.G. nr. 30/2020) au fost eliminate condițiile alternative pentru angajatori care impuneau:
    • (i) întreruperea totală sau parțială a activității în baza deciziilor emise de autoritățile publice competente potrivit legii pe perioada stării de urgență și deținerea certificatul de situații de urgență;
    • (ii) reducerea activității ca urmare e efectelor pandemiei și lipsa unei capacități financiare de plată a tuturor salariilor angajaților lor. În acest caz, angajatorii puteau beneficia de plata indemnizației pentru cel mult 75% dintre angajații care au CIM active. Fiind eliminată această condiție, se abrogă totodată și dispoziția din O.U.G. nr. 30/2020 care prevedea că plata indemnizației de somaj tehnic se va realiza în baza unei declarații pe propria răspundere din care să reiasă faptul că angajatorul înregistrează o diminuare a încasărilor din luna anterioară depunerii declarației pe propria răspundere, cu un procent de minimum 25% față de media încasărilor din perioada ianuarie-februarie 2020, și că nu are capacitate financiară pentru a plăti toți salariații.
  • Au fost introduse clarificări cu privire la salariații care au încheiate mai multe contracte individuale de muncă. Mai exact:
    • În cazul în care un salariat are încheiate mai multe contracte individuale de muncă din care cel puțin un contract cu normă întreagă este activ pe perioada instituirii stării de urgență, acesta nu beneficiază de indemnizația de șomaj tehnic;
    • În situația în care un angajat are încheiate mai multe contracte individuale de muncă și toate sunt suspendate ca urmare a instituirii stării de urgență, acesta beneficiază de indemnizația de șomaj tehnic aferentă contractului individual de muncă cu drepturile salariale cele mai avantajoase.
  • Au fost introduse mențiuni cu privire la cuantumul indemnizației pentru șomaj tehnic. Mai exact, O.U.G. nr. 32/2020 prevede în mod expres că în situația în care angajatorul dispune de suficiente resurse financiare, indemnizația de șomaj tehnic suportată din bugetul de stat poate fi suplimentată de angajator cu sume reprezentând diferența de până la minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, în conformitate cu prevederile 53 alin. (1) din Codul Muncii. Precizarea din Ordonanță lasă la latitudinea angajatorului posibilitatea suplimentării indemnizației de șomaj tehnic acordată de stat până la limita prevăzută în Codul Muncii, nefiind o condiției imperativă, aplicabilitatea acestei prevederi fiind dependentă de bugetul și resursele financiare ale angajatorului.
  • Pentru salariații ale căror contracte individuale de muncă sunt suspendate pe perioada stării de urgență, angajatorii acestor salariați nu datorează contribuția asiguratorie pentru muncă, această perioadă constituie stagiu de cotizare fără plata contribuției în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate. Pentru stabilirea și calculul indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate se utilizează salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare în perioada stării de urgență. În situația în care stagiul de cotizare realizat este corespunzător unei fracțiuni de lună, se utilizează salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare în perioada respectivă, corespunzător fracțiunii de lună.
  • În vederea acordării sumelor necesare plății indemnizațiilor, au fost introduce următoarele precizării:
    • angajatorii trebuie să depună, prin poșta electronică, la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, precum și a municipiului București, în raza cărora își au sediul social:
      • o cerere semnată și datată de reprezentantul legal;
      • o declarație pe propria răspundere și
      • lista persoanelor care urmează să beneficieze de această indemnizație, asumată de reprezentantul legal al angajatorului.
    • Modelele documentelor menționate anterior sunt aprobate prin Ordinul 741/2020. Anterior, în O.U.G. nr. 30/2020 nu era prevăzută obligația depunerii listei cu persoanele care urmează să beneficieze de indemnizație;
      • angajatorii își asumă răspunderea pentru corectitudinea și pentru veridicitatea datelor înscrise în documentele depuse pentru obținerea indemnizației de șomaj tehnic;
      • plata indemnizației se va face în cel mult 15 zile de la depunerea documentelor (în O.U.G. nr. 30/2020 era prevăzut un termen mai mare, de 30 de zile), către conturile deschise de angajatori la băncile comerciale. Ulterior, angajatorul are obligația de a plăti indemnizația salariatului în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea sumelor de la buget.

II. Indemnizații primite de profesioniști

  • Alți profesioniști, care nu au calitatea de angajatori și întrerup activitatea ca urmare a efectelor coronavirusului, pe perioada stării de urgență decretată, beneficiază, din bugetul de stat, de o indemnizație lunară de 75% din câștigul salarial mediu brut pentru anul 2020, respectiv 072 lei (indemnizația lunară a fost majorată comparativ cu reglementarea anterioară în care era prevăzută indemnizație egală cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit pentru anul 2020 – și anume 2.230 lei). Indemnizația se acordă în baza unei declarații pe propria răspundere a profesionistului;
  • În categoria profesioniștilor sunt incluși toți cei care exploatează o întreprindere (conform Codului Civil), precum și persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației;
  • În ceea ce privește activitatea sportivă, O.U.G. nr. 32/2020 stabilește că suplimentar indemnizației prevăzută de O.U.G. nr. 30/2020, structura sportivă și sportivii, antrenorii, medicii, asistenții medicali, maseurii, kinetoterapeuții și cercetătorii au posibilitatea de a negocia și stabili de comun acord plata de alte indemnizații compensatorii acordate de structura sportivă care să compenseze diminuarea contraprestației financiare;
  • Persoanele fizice care obțin venituri exclusiv din drepturile de autor și drepturile conexe și care întrerup activitatea ca urmare a efectelor coronavirusului SARS-CoV-2, pe perioada stării de urgență stabilită prin Decret, beneficiază din bugetul de stat de o indemnizație lunară de 75% din câștigul salarial mediu brut pentru anul 2020, în baza documentelor solicitate de către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială. În O.U.G. nr. 30/2020 nu era prevăzută o astfel de reglementare expresă pentru persoanele care obțin exclusiv venituri din drepturi de autor;
  • Toate indemnizațiile menționate anterior sunt supuse impozitării și plății contribuțiilor de asigurări sociale. Obligațiile fiscale privind calculul, declararea și plata acestora aferente indemnizațiilor prezentate în această secțiune se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice;
  • Modalitatea și procedura de decontare a indemnizației cuvenită profesioniștilor prezintă un mecanism similar cu cel specific indemnizațiilor pentru șomaj tehnic acordate angajatorilor. Mai exact:
    • plata indemnizației se realizează de la bugetul de stat alocat Ministerului Muncii și Protecției Sociale, prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și structurile sale subordonate, prin intermediul agențiilor teritoriale. Plata se efectuează în conturile bancare deschise la unitățile bancare de beneficiarii indemnizației. Modelul cererii și al declarației pe propria răspundere pe care trebuie să le depună persoanele încadrate în categoria profesioniștilor, definită anterior, sunt aprobate prin Ordinul 740/2020;
    • Profesioniștii și persoanele fizice care obțin venituri din drepturi de autori și drepturi conexe depun prin poșta electronică, la agenția teritorială – o cerere însoțită de copia actului de identitate și o declarație pe propria răspundere. Modelul documentelor menționate a fost publicat în Ordinul 743/2802/2020.
    • Structurile sportive – depun, prin poșta electronică, la agențiile teritoriale în raza cărora își au sediul social, o cerere datată și semnată de reprezentantul legal, însoțită de o declarație pe propria răspundere, la care se atașează lista cu participanții la activitatea sportivă cărora le-a fost suspendată activitatea. Variantele model ale cererii și al declarației sunt reglementate în Ordinul 742/493/2020;
    • Cererea și documentele menționate mai sus se transmit la agențiile teritoriale până pe data de 10 a lunii curente pentru plata indemnizației din luna anterioară;
    • Plata indemnizației se face în cel mult 10 zile de la depunerea documentelor pentru perioada aferentă stării de urgență.

III. Stimulente de inserție

  • Persoanele îndreptățite transmit agenției pentru plăți și inspecție socială documentele doveditoare, prin poșta electronică;
  • Documentul că atestă că persoanele se află într-una din situațiile prevăzute pentru acordarea stimulentului poate fi, după caz, certificatul medical sau adeverința de la angajator;
  • Pe durata instituirii stării de urgență, plata indemnizației se asigură pe toată această perioadă, chiar și în cazul în care copilul a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap sau urmează să împlinească vârsta prevăzută de lege, în această perioadă;
  • Persoanele care urmează să solicite plata drepturilor pot opta între acordarea stimulentului de inserție sau reîntoarcerea în concediul pentru creșterea copiilor și acordarea indemnizației aferente acestuia;
  • Acordarea stimulentului de inserție se face de la data depunerii cererii, dacă acestea realizează venituri supuse impozitului pe venit, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv 4 ani, în cazul copilului cu handicap (această dispoziție fiind o excepție prevederile O.U.G. nr. 111/2010 care prevedeau că cererea e depune cu cel puțin 60 de zile înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani).

IV. Acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor

  • Indemnizația pentru zilele libere acordate, la cerere părinților, necesare pentru supravegherea copiilor este supusă impozitării și plății contribuțiilor de asigurări sociale, de asigurări sociale de sănătate, precum și plății contribuției asiguratorii pentru muncă (anterior, în Legea 19/2020 indemnizația NU era purtătoare de CAM). Impozitele, contribuțiile și plata CAM – se suportă de angajator;
  • În unitățile de educație antepreșcolară (similar cu unitățile de învățământ) – activitatea se suspendă pe perioada instituirii stării de urgentă, iar părinții ai căror copii sunt înscriși în unitățile de educație antepreșcolară beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 19/2020;
  • Prin Ordinul 346/2020 a fost publicat modelul declarației pe propria răspundere pe care reprezentatul legal al angajatorului trebuie să o depună la AJOFM împreună cu celelalte documente prevăzute în art. 3 din Hotărârea 217/2020, în vederea decontării sumelor pentru plata indemnizației.

V. Noi dispoziții cu incidență asupra somajului, asistenței sociale, ajutoarelor de deces și altele

  • În cazul persoanelor care beneficiază de indemnizația de șomaj, obligația de a se prezinta lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la AOFM la care sunt înregistrate se suspendă pe perioada stării de urgență;
  • În cazul neîncadrării în muncă, reînnoirea cererii de către șomeri pentru a fi luați în evidență în vederea medierii se face în termen de 30 de zile calendaristice de la data încetării stării de urgență;
  • Pe perioada stării de urgentă, stabilită prin Decret, cererile și documentele doveditoare pentru solicitarea drepturilor de asigurări sociale și de șomaj se realizează prin poșta electronică;
  • Se suspendă verificarea acordării serviciilor de asistență socială, precum și verificarea utilizării subvenției de către entitățile care înființează și administrează unități de asistență socială, pe perioada stării de urgență. Verificările vor fi reluate la sfârșitul stării de urgență, inclusiv pentru această perioadă;
  • Pe perioada instituirii stării de urgență se suspendă sau nu încep procedurile de recuperare a debitelor și de executare silită, pentru toate drepturile de asistență socială. De asemenea, se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită prin poprire a creanțelor bugetare, fiscale și comerciale care se aplică asupra drepturilor lunare plătite prin casele teritoriale de pensii. Măsurile de suspendare încetează în termen de 60 de zile de la data încetării situației de urgență.
  • Autoritățile administrației publice locale pot dispune măsuri în ceea ce privește identificarea de spații pentru izolarea persoanelor fără adăpost, în situația în care în adăposturile existente nu pot fi implementate regulile de prevenire a infecției cu coronavirusul SARS-CoV-2, în special cele referitoare la păstrarea distanței sociale minime prevăzute. De asemenea, pot lua și alte  măsuri similare în această direcție.
  • Ajutorul de deces se acordă, după caz, pe baza următoarelor documente transmise fie cu serviciile poștale, fie în format electronic, prevederile fiind aplicabile în termen de 60 de zile de la data încetării stării de urgență.
  • Au fost aduse completării Legii privind Casa Socială a Constructorilor (Legea nr. 215/1997) în special în zona de activități pe care le întreprinde CSC și a atribuțiilor ce i se cuvin. În ceea ce privește indemnizația pentru perioada întreruperii activității, se menționează că perioada de acordare a indemnizației nu poate fi mai mare de 120 de zile calendaristice în intervalul 1 noiembrie al anului de întrerupere a activității până la data de 31 martie a anului următor (anterior erau prevăzute 90 de zile calendaristice). Perioada de acordare a indemnizației de protecție socială se extinde de drept cu durata aplicării măsurilor dispuse prin Decret.
  • Au fost introduse noi reglementări în ceea ce privește formarea profesională a adulților aplicabile pe perioada stării de urgență, menționându-se că pregătirea teoretică a programelor de formare profesională se poate desfășura și în sistem online, cu notificarea comisiei de autorizare, însoțită de dovada accesului la internet și a deținerii de mijloace electronice, pentru fiecare cursant în parte.


Măsuri financiare și fiscale impuse de starea de urgență (III)

|

Autor: Dobrinescu Dobrev, Societate de Avocați

O.U.G. nr. 37, publicată în M. Of. nr. 261/2020

Sintetizăm cele mai importante modificări prevăzute de actul normativ sus-menționat:

a) Obligația de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor, reprezentând rate de capital, dobânzi și comisioane, acordate până la data intrării în vigoare a ordonanței se suspendă la cererea debitorului cu PÂNĂ LA 9 luni, dar nu mai mult de 31.12.2020.

b) Pentru debitorii persoane fizice pentru care prelungirea ar duce la depășirea termenului de vârstă, se va proceda la restructurarea acestora cu respectarea limitei de vârstă.

c) Facilitatea poate fi acordată doar dacă nu se înregistrează restanțe la data instituirii stării de urgentă sau acestea sunt achitate până la data solicitării suspendării

d) Facilitatea va putea fi acordată debitorilor ale căror venituri au fost afectate direct sau indirect de către Pandemia Covind-19, conform normelor care vor fi publicate ulterior

e) Important: debitorul va transmite cererea în format letric sau electronic, utilizând datele din contractul de credit sau datele furnizate de creditor; dacă nu poate trimite solicitarea în această formă o va putea formula telefonic, la numărul comunicat de către creditor, care va înregistra conversația.

f) Cererea se depune în maximum 45 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței.

g) Debitorul va putea opta, în cerere, pentru suspendarea creditului pentru o perioada între o luna și nouă luni, dar cel târziu până la data de 31.12.2020. Creditorul (banca) va dispune suspendarea potrivit normelor Ordonanței;

h) ÎN PRIVINȚA DOBÂNZII:

Regula:

– Dobânda aferentă ratelor scadente a căror plată e suspendată se capitalizează la soldul creditului existent la finele perioadei de suspendare.

– Capitalul astfel calculat se plătește eșalonat, până la noua maturitate a creditelor, ulterior perioadei de suspendare

 Excepția – credite ipotecare accesate de persoane fizice:

– Dobânda se calculează conform prevederilor contractuale și reprezintă o creanță distinctă și independentă în raport cu celelalte obligații izvorâte din contractul de credit

– La această creanță, dobânda este 0

– Plata se va realiza pentru această creanță eșalonat, pe o perioadă de  60 luni, începând cu luna imediat următoare perioadei de amânare.

– Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, garantează în procent de 100% plata acestor dobânzi.

– În acest sens se va emite o scrisoare de garanție de către un Fond național de garantare, a cărei formă va fi aprobată prin Ordin al Ministrului Finanțelor Publice în termen de 15 zile.

– Creanțele rezultate ulterior, din plata garanției de stat, reprezintă creanțe fiscale și vor fi executate de către organele competente din cadrul ANAF ( pentru neplata la scadentă se vo calcula accesorii potrivit Codului de procedură fiscală)

i) Condiții speciale pentru persoane juridice:

– obțin certificatul de urgență albastru (pentru încetarea totală/parțială a activității ca urmare a deciziilor autorităților publice) sau galben (pentru diminuarea veniturilor/încasărilor în luna martie cu minimum 25% fată de media lunile ianuarie-februarie).

– nu se află în insolvență la data solicitării suspendării rambursării.

j) Normele de aplicare ale Ordonanței vor fi adoptate în 15 zile de la intrarea în vigoare a Ordonanței.