• Amenințarea la adresa securității este subestimată: 76% dintre companiile telecom raportează creșterea anuală a atacurilor cibernetice
• Calitatea informațiilor furnizate de operatori cu privire la schimbările climatice scade de la an la an

Creșterea costului vieții i-a determinat pe consumatori să își reajusteze prioritățile de cheltuieli. Eșecul companiilor telecom de a răspunde la această schimbare de atitudine este acum cea mai mare amenințare cu care se confruntă industria, potrivit raportului anual al EY, Top 10 riscuri în telecom în 2023. În condițiile în care cheltuielile gospodăriilor sunt supuse unor presiuni tot mai mari, 60% dintre consumatori spun că sunt îngrijorați de creșterea prețurilor abonamentelor de bandă largă, iar aproape jumătate (45%) consideră că plătesc prea mult pentru serviciile de conținut – conform raportului EY Decoding the digital home,

În timp ce fiabilitatea rețelelor rămâne o problemă pentru consumatori, reziliența și raza de acțiune a infrastructurii a coborât de pe locul 1 în clasament pentru prima dată de la debutul pandemiei COVID-19 – aflându-se acum pe poziția a cincea, pe măsură ce alte provocări devin și mai presante.

Tom Loozen, EY Global Telecommunications Leader, spune: „În timp ce conectivitatea a reprezentat un colac de salvare pentru mulți în perioada de apogeu a pandemiei COVID-19, acum peisajul s-a schimbat. În climatul economic actual, consumatorii sunt hiper-concentrați pe valoarea pe care o obțin de la furnizori, iar companiile telecom ignoră această schimbare pe riscul lor. Amenințarea este agravată de presiunea din ce în ce mai mare din partea autorităților de reglementare, unele dintre acestea cerând ca operatorii de telecomunicații să facă mai mult pentru a oferi consumatorilor «tarife sociale». Ca răspuns, companiile telecom trebuie să creeze propuneri clare, simple și sigure, care să reasigure și să atragă clienții”.

Companiile telecom se străduiesc să țină pasul cu riscurile cibernetice

Subestimarea imperativelor în schimbare în ceea ce privește securitatea și încrederea a urcat de pe locul trei pe locul doi în radarul de risc în telecomunicații în 2023. Astfel, 76% dintre companiile telecom raportează o creștere a atacurilor cibernetice de la an la an, potrivit EY Global Information Security Survey.

A apărut o neconcordanță între nivelurile sporite de vulnerabilitate și controlul la nivelul consiliului de administrație, iar 39% dintre directorii de securitate informatică din telecom (CISO) consideră că securitatea nu este luată în considerare în mod adecvat ca parte a investițiilor strategice. În plus, funcția de securitate este subminată de relațiile inadecvate cu activitatea comercială în general, în ciuda faptului că aceasta a devenit tot mai importantă în timpul pandemiei (lucru remarcat de 58% dintre CISO din telecom). Mai puțin de o treime (31%) dintre CISO consideră că relațiile lor cu echipele de dezvoltare a produselor se bazează pe un nivel moderat sau ridicat de încredere.

Acest lucru este agravat de anxietatea crescândă a consumatorilor, pentru care pandemia a exacerbat temerile preexistente legate de divulgarea datelor. Într-adevăr, 46% dintre consumatori cred că este imposibil să își păstreze datele personale în siguranță, atunci când folosesc internetul.

Raportarea de sustenabilitate a stagnat

Raportul constată, de asemenea, că gestionarea deficitară a agendei de sustenabilitate devine o amenințare din ce în ce mai urgentă pentru industrie, trecând de pe poziția a cincea anul trecut pe locul patru în clasamentul pentru 2023. Calitatea raportărilor operatorilor telecom cu privire la schimbările climatice a scăzut de la an la an, conform EY Global Climate Risk Barometer, iar 39% dintre respondenți nu dezvăluie o strategie net-zero, un plan de tranziție sau o strategie de decarbonizare specifică – în ciuda apelurilor tot mai numeroase la acțiuni concrete din partea tuturor părților interesate.

Așteptările clienților în domeniul sustenabilității se intensifică, ceea ce pune o presiune în plus pe operatori pentru a ține pasul. 39% dintre consumatori spun că furnizorii de conectivitate trebuie să facă mai mult pentru a răspunde preocupărilor legate de sustenabilitate, iar 68% dintre marile întreprinderi sunt mai interesate decât înainte de cazurile de utilizare 5G, care pot contribui la îndeplinirea obiectivelor de sustenabilitate.

Adrian Baschnonga, EY Global TMT Lead Analyst, spune: „Sustenabilitatea este mai mult decât un adaos la produsele premium, ea ar trebui să fie o parte vitală a promisiunii oferite clienților telcom. Consumatorii doresc să vadă dovezi mai clare de acțiune, în timp ce companiile vor acorda prioritate furnizorilor care le pot sprijini inițiativele de sustenabilitate. Privind în viitor, companiile telecom au un rol central de jucat în calitate de catalizatori ai unei societăți mai sustenabile”.

Rotația talentelor rămâne un risc-cheie

Aflat pe poziția a treia pentru al doilea an consecutiv pe radarul de risc în telecomunicații 2023, eșecul de a îmbunătăți cultura forței de muncă și modalitățile de lucru este un risc în evoluție, pe măsură ce opiniile angajatorilor și ale angajaților continuă să fie divergente. În timp ce 91% dintre angajații din sectorul tehnologiei, media și divertisment și telecom (TMT) doresc să lucreze de la distanță timp de două sau mai multe zile pe săptămână, 25% dintre echipele de conducere din TMT consideră că oamenii lor ar trebui să se întoarcă la birou cinci zile pe săptămână. În mod alarmant, fluctuația forței de muncă reprezintă o amenințare mai mare în TMT: 53% dintre angajații respondenți spun că intenționează să își părăsească postul actual în următoarele 12 luni, comparativ cu o medie de 43% în toate sectoarele, potrivit EY Work Reimagined Survey.

Loozen adaugă: „Rotația personalului face ca managementul din domeniul telecom să fie mai pesimist la modul în care pandemia COVID-19 a afectat cultura companiei, dar angajații se simt mai încrezători lucrând la distanță și văd o îmbunătățire a culturii de la locul de muncă de când a început pandemia. Acum este momentul ca operatorii telecom să își asculte oamenii și să se adapteze, altfel riscă un exod al celor mai bune talente”.

Primele 10 riscuri incluse în raportul 2023 sunt următoarele:

1. răspuns insuficient oferit clienților pe fondul crizei costului vieții;
2. subestimarea imperativelor în schimbare în materie de securitate și încredere;
3. eșecul de a îmbunătăți cultura forței de muncă și modalitățile de lucru;
4. gestionarea deficitară a agendei de sustenabilitate;
5. incapacitatea de a accelera eficientizarea prin digitalizare;
6. eșecul de a stabili rezistența și raza de acțiune a infrastructurii;
7. incapacitatea de a profita de noile modele de afaceri;
8. eșecul de a maximiza valoarea activelor de infrastructură;
9. angajarea ineficientă cu ecosistemele externe;
10. incapacitatea de a se adapta la peisajul de reglementare în schimbare.

• Decalajul mare între așteptările liderilor de companii și cele ale investitorilor în privința sustenabilității reprezintă o amenințare pentru piețele de capital și lupta împotriva schimbărilor climatice.
• 78% dintre investitori doresc ca organizaţiile să se concentreze asupra activităților de mediu, sociale și de guvernanță, chiar dacă acestea afectează profiturile pe termen scurt, însă doar 55% dintre liderii de companii sunt dispuși să facă acest lucru.
• 76% dintre investitori spun că organizaţiile sunt foarte selective referitor la informațiile privind activitățile de sustenabilitate pe care aleg să le facă publice.

Companiile și mulți dintre cei mai mari investitori din întreaga lume sunt în dezacord în ceea ce privește acțiunile necesare în domeniul sustenabilității. Acest conflict de opinie amenință să blocheze accesul la capital pentru multe organizații și ar putea împiedica progresul în ceea ce privește decarbonizarea se arată în cel mai recent raport EY – Global Corporate Reporting Survey.

Studiul sondează opiniile a 1.040 de directori financiari (CFO) și alți lideri financiari de rang înalt, precum și a 320 de investitori instituționali din întreaga lume și analizează așteptările și obiectivele acestora în ceea ce privește investițiile și raportarea în domeniul sustenabilității.

Laura Vrînceanu (fostă Ciobanu), Senior Manager, Schimbări climatice și sustenabilitate, EY România: „Deși observăm deja că unii actori importanți din domeniul investițiilor trec de la investițiile tradiționale la cele sustenabile, există încă diferențe mari între așteptările și ambițiile companiilor și ale investitorilor în ceea ce privește sustenabilitatea, după cum arată acest sondaj. Și este mai mult decât o diferență de perspectivă: este o deconectare care poate submina buna funcționare a piețelor de capital și eforturile de combatere a schimbărilor climatice în general. Pentru a evita ca profiturile pe termen scurt să se transforme în datorii pe termen lung, companiile trebuie să se asigure că sustenabilitatea este încorporată în strategia lor de afaceri și că raportarea privind sustenabilitatea urmează o abordare structurată, riguroasă și fiabilă. Companiile trebuie să treacă de la simpli indicatori gestionați de Chef Sustainability Officer – CSO și de departamentul de sustenabilitate, la procese care să implice funcțiile din întreaga organizație, sub responsabilitatea directă a managementului companiei”.

Investiții pe termen lung sau câștiguri pe termen scurt

Potrivit raportului, mai mult de trei sferturi dintre investitori (78%) sunt de părere că societățile ar trebui să investească în îmbunătățiri legate de aspectele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG), chiar dacă acest lucru le afectează profiturile pe termen scurt, însă doar 55% dintre liderii de companii au aceeași opinie.

Mai mult de jumătate dintre companii (53%) consideră că eforturile lor de a stimula investițiile pe termen lung sunt, de fapt, afectate de presiunea investitorilor de a vedea câștiguri pe termen scurt. Unul dintre cinci (20%) respondenți lideri financiari a spus că investitorii sunt „indiferenți” față de investițiile pe termen lung, inclusiv față de cele de sustenabilitate.

Preocupări în privința greenwashing

Investitorii sunt, de asemenea, foarte critici față de abordarea companiilor în publicarea de informații importante privind activitatea de sustenabilitate. Aproape toți investitorii intervievați (99%) spun că raportarea ESG este o parte crucială a procesului de luare a deciziilor de investiții, dar trei sferturi (76%) consideră că organizațiile sunt „foarte selective” cu informațiile pe care le furnizează. Aceasta generează îngrijorări cu privire la greenwashing – și aproape nouă din zece (88%) respondenți sunt de părere că organizaţiile publică informaţiile legate de sustenabilitate doar atunci când sunt obligate să facă acest lucru.

În cazul în care companiile fac investiții pe termen lung în domeniul sustenabilităţii, 80% dintre investitori spun că adesea nu reușesc să își explice raționamentul și susțin că acest lucru poate face ca astfel de investiții să fie greu de evaluat.

Loc de îmbunătățire

Multe companii par să recunoască faptul că există loc pentru a-și îmbunătăți abordarea în materie de raportare. Puțin peste jumătate (54%) dintre organizațiile intervievate au declarat că oferă investitorilor informații relevante privind activitatea de sustenabilitate, însă un procent semnificativ recunoaște că nu o fac. Un procent de41% dintre liderii financiari au recunoscut că raportarea ESG așa cum se face în prezent nu ar face față unei examinări în baza standardelor de audit, cunoscute sub numele de „asigurare rezonabilă”.

Puncte de vedere comune privind deficiențele de raportare

Sondajul evidențiază și puncte comune între companii și investitori. Aceștia sunt de acord cu privire la punctele slabe ale standardelor actuale de raportare și subliniază lipsa cerințelor privind dovezile justificative, separarea raportării ESG de raportarea financiară obișnuită și lipsa informațiilor privind perspectivele de viitor, ca fiind aspecte cheie care trebuie abordate.

Sondajul subliniază unele măsuri pe care organizațiile le pot lua pentru a consolida încrederea și evidențiază două priorități – îmbunătățirea raportării privind sustenabilitatea pentru a răspunde așteptărilor și creşterea importanţei rolului liderilor financiari și al funcției financiare în această raportare.

• Strategia de tranzacții a companiilor din domeniul tehnologiei este în topul oportunităților pentru 2023
• Concentrarea pe plan local: 78% dintre companiile de tehnologie intenționează să-și transforme lanțul de aprovizionare
• Crește presiunea pentru a păstra cele mai bune talente, pe fondul intensificării turbulențelor în piaţa forței de muncă

Confruntate cu o inflație ridicată, o criză energetică și o scădere a încrederii consumatorilor, companiile de tehnologie au ca mare oportunitate în 2023 să adopte strategii active de fuziuni și achiziții (M&A) – potrivit raportului anual EY Top 10 oportunități pentru companiile de tehnologie în 2023. Chiar dacă evaluările sunt pe scădere, apetitul pentru tranzacții este estimat să revină anul viitor. Acest lucru este susținut de un studiu recent al EY, care constată că 72% dintre respondenții din rândul directorilor generali din sectorul tehnologic intenționează să realizeze fuziuni și achiziții în următoarele 12 luni, comparativ cu 59% dintre executivii din alte sectoare.

Iulia Bratu, Partener, Head of Lead Advisory, EY România: „Tehnologia a fost sectorul nr. 1 pentru fuziunile și achizițiile din România în 2022, reprezentând aproximativ 20% din numărul total de tranzacții și fiind determinat în principal de tranzacțiile inbound. În plus, tehnologia este sectorul lider în ceea ce privește activitatea de M&A pentru perioada cumulată 2018-2022. În timp ce valorile tranzacțiilor rămân în mare parte nedivulgate, tendința istorică puternică și așteptările că activitatea globală va crește în 2023, nu pot decât să indice o perspectivă pozitivă pentru România”.

Transformarea lanțului de aprovizionare

Îmbunătățirile din lanțul de aprovizionare din ultimii ani au fost zădărnicite de o deteriorare a climatului politic, economic și financiar. Pentru companiile din domeniul tehnologiei, pe locul al treilea în clasamentul priorităților din acest an se află reducerea dependenței de zonele geografice instabile din punct de vedere geopolitic, prin dublarea localizării. Un procent de 78% dintre respondenții din rândul executivilor din domeniul tehnologiei spun că plănuiesc să își decupleze lanțul de aprovizionare – inclusiv nearshoring și reshoring.

Păstrarea celor mai bune talente

Construirea unei strategii agile privind resursa umană se află pe poziția a noua în clasamentul priorităților organizațiilor din tehnologie. Până acum câteva luni, cea mai mare provocare privind forța de muncă pentru companiile din domeniul tehnologiei era „Marea demisie”. Impulsionați de o reașezare a priorităților de lucru în timpul pandemiei COVID-19, 56% dintre angajații respondenți din acest sector au indicat că se gândeau să își părăsească actualul loc de muncă în căutarea unui salariu mai mare, a unor oferte financiare mai bune și a unor noi oportunități de carieră. În prezent, sectorul nu se confruntă doar cu lipsa de talente pentru a alimenta creșterea pe termen lung, ci și cu înghețarea angajărilor și runde de concedieri, ca răspuns la incertitudinea economică.

Raportarea privind sustenabilitatea și edge computing

Studiul evidențiază, de asemenea, că practicile sustenabile de mediu (poziția a patra în topul priorităților) vor avea un impact asupra sectorului tehnologic în 2023. Acesta va fi mult mai important decât în anii precedenți, pe măsură ce companiile vor fi nevoite să se adapteze pentru a se conforma reglementărilor care vor veni privind dezvăluirea informațiilor în legătură cu emisiile și riscurile legate de schimbările climatice. Nou intrat în topul priorițăților, pe poziția a șaptea, este potențialul ca edge computing să ajungă la maturitate în următoarele 12 luni, pentru acele companii care sunt dispuse să investească în noi arhitecturi IT.

Lista completă a primelor 10 priorități în tehnologie pentru 2023:

1. Accelerarea executării strategiei de fuziuni și achiziții pentru a consolida profilul de creștere.
2. Experimentarea ecosistemelor de platforme pentru a crea un efect disruptiv în piață.
3. Dublarea eforturilor de localizare, chiar dacă aceasta are un cost.
4. Prioritatea acordată practicilor sustenabille de mediu.
5. Introducerea sistemelor pay as you go (plata în funcție de utilizare), pentru a atrage fluxuri suplimentare de venituri.
6. Folosirea analiticelor pentru optimizarea veniturilor.
7. Investiții în ecosistemul edge[1] pentru a îmbunătăți operațiunile și experiențele.
8. Cyber, cyber, cyber… asigurare pentru protecția datelor.
9. O strategie de resurse umane agilă, pentru a potrivi resursele cu nevoile companiei.
10. Pregătirea pentru reforma globală a impozitului minim[2].

[1] Investițiile în edge computing în găsirea de soluții pentru gestionarea datelor, chiar acolo unde sunt colectate, pentru a crește viteza de răspuns la noile nevoi și cereri ale clienților – de exemplu, Internet of Things, plăți contactless, manufacturări robotizate, senzori smart în locuințe, vehicule self-driving. Aceasta presupune o nouă arhitectură IT, o securitate sporită și o reziliență crescută a sistemelor de operare.

[2] Companiile din tehnologie și digitalizarea economiei au fost în centrul atenției OCDE în eforturile de a defini o nouă legislație definită de contextul actuale – Base Erosion and Profit Shifting (BEPS). Noile reguli sunt programate pentru implementare în 2024 și vor implica extinderea substanțială a raportărilor financiare și un efort sporit pe zona de conformitate.

Conform studiului local derulat de EY, România are toate atuurile să se poziționeze în momentul de față și în contextul economic actual ca prim facilitator în materie de lanțuri de aprovizionare între Europa de Vest și cea de Est.

Un procent de 74% dintre participanții la acest studiu consideră că România poate să devină un prim furnizor în materie de lanțuri de aprovizionare între Europa de Vest și Europa de Est. Doar un procent de 14% dintre aceștia sunt de părere că România nu are forță să câștige acest statut, iar 12% au declarat că nu știu ce să spună despre acest aspect. Dintre respondenții care consideră că România va juca un rol primordial în asigurarea tranziției dintre Europa de Est și cea de Vest, cei mai mulți provin din domeniul IT & software – 73%, din sectorul comerțului – 67% și din industria de automobile – 67%.

Rețelele lanțurilor de aprovizionare din România au capacitatea să acopere golurile lăsate în Estul Europei de războiul din Ucraina. În acest sens, 59% dintre respondenți consideră că acestea au capacitatea să suplimenteze cererea afectată de conflictul din Ucraina. Industriile care prezintă cei mai mulți respondenți sunt similare cu cele prezentate anterior, și anume, IT & Software (63%), comerț (47%) și automobile (67%). În schimb, 25% dintre respondenți sunt neutri în ceea ce privește această chestiune, iar 16% consideră că puterea rețelelor lanțurilor de aprovizionare din România este scăzută, când vine vorba de a susține cererea afectată de conflict.

Cea mai bună soluție indicată pentru a spori atragerea de noi investiții străine în activitatea lanțurilor de aprovizionare pe fondul războiului ar fi investițiile în infrastructură – 61%, a doua cea mai aleasă variantă fiind investițiile în domeniul tehnologiei și inovației – 53%, urmată de oferirea de beneficii fiscale companiilor care aleg să relocheze lanțurile de aprovizionare în România – 51%. Ultimele două cel mai puțin selectate variante sunt întărirea puterii financiare a pieței interne din România 46% și politici mai sustenabile în vederea decarbonării lanțurilor de aprovizionare pe viitor – 35%.

Mediul de afaceri din România – rezilient în fața mișcărilor macro din regiune

Executivii intervievați în cadrul chestionarului lansat de EY România au menționat că organizațiile din care fac parte sau pe care le conduc plănuiesc să modifice strategia de business cu privire la producția și furnizarea produselor lor – 56%. Un procent de 32% au spus că nu vor exista schimbări în materie de model de business, iar 12% că nu cunosc detalii despre acest aspect.

Cei mai mulți dintre respondenții chestionarului văd viitorul lanțurilor de aprovizionare din compania lor asociat cu acoperirea unor categorii noi de clienți – 45%. Decarbonizarea lanțurilor de aprovizionare începe să figureze din ce în ce mai mult pe agenda executivilor din România. Astfel, 41% dintre respondenți asociază viitorul aprovizionării cu investiții în sfera economiei sustenabile, iar 34% cu investiții în activități din sfera economiei circulare. De asemenea, una dintre variantele cele mai alese de către respondenți a fost reducerea dependenței față de furnizori de materii prime globali și tranziția către furnizori regionali – 43%.

În ultimii ani, ca urmare a crizei sanitare și a conflictului care a izbucnit în Ucraina, companiile s-au confruntat mai întâi cu o sistare a lanțurilor de aprovizionare, urmată de o forțare a companiilor de a-și reloca operațiunile mai aproape de piețele lor de origine sau de clienții acestora.

Reorganizarea lanțurilor de aprovizionare din perioada pandemiei a forțat companiile să renunțe la ideea de a modifica structura acestora din cauza costurilor, însă rămâne de văzut dacă acest scenariu se va repeta și în prezent în contextul războiului din Ucraina. Situația actuală este diferită tocmai pentru că firmele vor fi obligate să caute alternative la aprovizionarea cu componente și materiale din Rusia. Multe fabrici care operează în vestul Ucrainei au avut producția perturbată, iar în acest caz companiile trebuie să caute alte soluții dacă războiul persistă.

Totodată, războiul a afectat prețurile la energie și, astfel, transportul materialelor și componentelor din Asia a început să erodeze competitivitatea costurilor din regiune. Implicit, apare problema sustenabilității, iar presiunea cu privire la decarbonizarea lanțurilor de aprovizionare face ca aprovizionarea locală să fie mai convingătoare.

Studiul de atractivitate european EY ne-a arătat că în momentul izbucnirii războiului din Ucraina 30% dintre executivii intervievați doreau să își reducă dependența de o singură țară. La întrebarea în ce măsură relocarea și reorganizarea lanțurilor de aprovizionare în contextul geopolitic actual ar spori numărul de investiții la nivel european, 46% dintre respondenți au menționat că într-o mare măsură, 28% că într-o foarte mare măsură, 18% au fost de părere că nu va exista o creștere a investițiilor, pe când doar 8% au considerat că doar într-o foarte mică măsură.

Iulia Bratu, Partener, Head of Lead Advisory, EY România: „În contextul geopolitic actual de crize suprapuse, numeroase companii producătoare și-au închis facilitățile de producție din Ucraina și Rusia, decalajul din producție reflectându-se în creșterea prețurilor. În încercarea de a acoperi acest gol în lanțurile de aprovizionare, credem că acești producători vor căuta să se relocheze în regiunea noastră prin investiții brownfield, achiziții de producții existente sau chiar greenfield. Rezultatele studiului actual confirmă faptul că România este una dintre zonele cele mai atrăgătoare în această privință. Poziția geografică joacă un rol important în modelarea acestui fenomen, adăugându-se indicatorilor economici pozitivi care sunt considerați de obicei”.

• SUA și China ocupă primele poziții în indexul energiilor regenerabile, pe fondul accelerării de către guverne a programelor în domeniu
• Maroc, Chile și Portugalia depășesc așteptările în noul index
• Acordurile de achiziție de energie ale companiilor rămân solide, în pofida prețurilor ridicate ale energiei și a volatilității pieței

Cel mai recent studiu EY Renewable Energy Country Attractiveness Index (RECAI 60) arată că guvernele din întreaga lume își accelerează programele de energie regenerabilă pentru a contribui la reducerea dependenței de energia importată, în contextul tensiunilor geopolitice și al incertitudinii economice continue. Lansat de Ziua Energiei, în cadrul COP27, RECAI 60 clasifică primele 40 de piețe din lume în funcție de atractivitatea investițiilor și a oportunităților de implementare în energie regenerabilă.

Punctele principale ale studiului

SUA își păstrează prima poziție, datorită Legii privind reducerea inflației, adoptată în august 2022, care este considerată un factor de schimbare a jocului pentru industria americană de hidrogen verde. Pe locul doi, China rămâne angajată în accelerarea tranziției sale în domeniul energiei regenerabile, în timp ce urmărește să reducă emisiile la un nivel maxim, până în 2030 și să atingă un nivel de emisii net zero până în 2060. Germania urcă un loc, până pe poziția a treia, deoarece se așteaptă ca sectorul energiilor regenerabile, stimulat de angajamentul asumat prin pachetul de Paște, să își tripleze expansiunea în decurs de un deceniu.

Marea Britanie, care a pierdut anul acesta prima poziție în topul capacității eoliene offshore instalate în favoarea Chinei, a coborât un loc, ajungând pe locul patru. Cu toate acestea, țara se poate lăuda cu o mare cantitate de energie eoliană offshore, care ocupă un loc important în strategia energetică a guvernului. Țările de Jos au intrat în top 10 al indicelui RECAI, datorită programului lor ambițios de energie curată, care include un obiectiv de 70GW de energie eoliană offshore până în 2050. O poziție notabilă ocupă Grecia, cu o performanță foarte bună, determinată de noile obiective de 15 GW de energie curată nouă până în 2030 și 2 GW de energie eoliană offshore în același interval de timp. Indonezia marchează o nouă intrare în top 40, ca urmare a adoptării unei legislații de încurajare a utilizării energiei regenerabile.

Mihai Drăghici, Director, Consultanţă, EY România: „România și-a păstrat poziția în top 30 Corporate Power Purchase Agreement (PPA) index, care acționează ca un indicator pentru potențialul PPA-urilor corporative la nivel de țară. Rezultatele au fost anunțate după o evaluare cuprinzătoare a 100 de piețe în funcție de 12 parametri cheie. Raportul reprezintă o recunoaștere a potențialului pieței locale pentru instrumentele PPA, care pot contribui la reducerea costurilor cu energia și la stabilitatea prețurilor pe termen lung pentru companiile mari consumatoare de energie, oferind în același timp contractele pe termen lung necesare dezvoltatorilor pentru a finanța noi investiții în surse regenerabile”.

Prezentarea primului clasament RECAI normalizat

RECAI utilizează diverse criterii pentru a compara atractivitatea piețelor de energie regenerabilă, cum ar fi amploarea proiectelor de dezvoltare, care reflectă dimensiunea absolută a oportunității de investiții în domeniul energiei regenerabile. Prin urmare, indicele avantajează în mod natural economiile mari. Această ediție include un nou indice unic ajustat, care ia în calcul produsul intern brut (PIB), prezentând astfel piețele care înregistrează performanțe peste așteptări raportat la PIB-ul lor.

Marocul (în clasamentul RECAI ajustat: 1, clasament RECAI: 19) se folosește de caracteristicile sale topografice pentru a introduce flexibilitate în sistemul său energetic, fiind de așteptat ca energia eoliană să depășească energia solară în următorul deceniu, iar energia hidroelectrică cu stocare prin pompare să fie dezvoltată în zonele sale muntoase. Între timp, hidrogenul verde este considerat un aspect esențial al decarbonizării în Chile (clasament RECAI ajustat: 5, clasament RECAI: 17), care speră să devină un exportator de top al acestui combustibil. Portugalia (clasament RECAI ajustat: 8, clasament RECAI: 25) este un bun exemplu al importanței angajamentului guvernamental în privința energiilor regenerabile.

Indicele PPA: în ciuda condițiilor actuale de pe piață, fundamentele rămân puternice pentru continuarea expansiunii pieței globale

Raportul evidențiază faptul că, după o perioadă prelungită de creștere exponențială – din cauza prețurilor record ale energiei electrice și a volatilității extreme a pieței – volumul de producție de energie electrică angajată prin intermediul acordurilor de achiziție de energie electrică (PPA) corporative în 2022 va fi mai mic decât în 2021, deși se așteaptă să fie mai mare decât în 2020. Spania rămâne o piață de top a CAEE-urilor, reprezentând până în prezent aproximativ o treime din noua capacitate a CAEE-urilor din Europa în 2022. India sare în top zece în urma schimbărilor de politică energetică pentru a oferi mai multă flexibilitate și claritate pentru contractanți.    

Consolidarea rezilienței energetice la nivel mondial

RECAI 60 evidențiază pe mai departe faptul că nevoia de reziliență energetică nu a fost niciodată mai urgentă. Intensificarea producției de energie din surse regenerabile, accelerarea diversificării energiei și creșterea stocării energiei sunt priorități la nivel mondial. Odată cu acestea, apare o altă propunere de testare: cum să accelerăm integrarea în rețele a unor cantități tot mai mari de energie regenerabilă.

Pentru top 40 RECAI, clasamentul RECAI ajustat și indicele PPA, precum și pentru o analiză a celor mai recente evoluții în domeniul energiei regenerabile din întreaga lume, vizitați ey.com/recai.

• 37% din Generația Z ar prefera să cumpere o mașină online
• 66% din toate grupele de vârstă folosesc instrumente online pentru a cerceta oferta înainte de achiziție
• Concesionarul este în continuare important pentru majoritatea cumpărătorilor de mașini, dar este în curs o schimbare demografică

Viitorul reprezentanțelor auto va avea nevoie de o reproiectare digitală, pe măsură ce generațiile următoare se vor muta din ce în ce mai mult online, atunci când vine vorba de achiziționarea de vehicule.

Potrivit informațiilor din retail, rezultate din cel mai recent studiu EY Mobility Consumer Index (MCI), care a chestionat 13.000 de cumpărători de automobile din 18 țări, 37% dintre respondenții din Generația Z ar prefera să își cumpere vehiculul online. Doar 13% dintre baby-boomeri spun același lucru, iar procentul crește pentru fiecare generație, cu 20% pentru Generația X și 28% pentru mileniali.

Studiul arată, de asemenea, că instrumentele online de cercetare pentru achiziționarea unui vehicul reprezintă în momentul de față o parte esențială și în creștere a procesului de achiziție, 66% dintre toți cumpărătorii de automobile folosindu-le pentru a aduna informații despre achiziția lor (65% din Generația Z, 69% din mileniali, 66% din Generația X și 60% din baby boomeri).

Cristian Cârstoiu, Partener, Consultanţă, Chief Innovation Officer, EY România: „Odată cu accelerarea tendinței de achiziție online, observăm și schimbări în comportamentul clienților care țin de cumpărarea de obiecte mai personale, precum ceasuri, mașini sau case. Achiziția unei mașini implică mai multe etape, uneori împletind experiențele fizice cu cele online. Așteptarea de a avea experiențe digitale pentru tot ceea ce nu implică atingere fizică devine norma (acces omniprezent la date, la varianta digitală al mașinii și, în curând, plimbări cu mașina în metavers), iar dealerii care vor oferi acest lucru generației Z vor fi câștigătorii în noua arenă auto“.

În timp ce datele arată în continuare că mai mult de jumătate dintre cumpărători (57%) intenționează să își cumpere următoarea mașină de la un dealer, consumatorii sunt din ce în ce mai deschiși la utilizarea unor instrumente digitale rapide și convenabile pentru cel puțin o parte din procesul de achiziție. 63% dintre cumpărătorii de vehicule electrice (EV) spun că ar fi interesați să rezerve online un test drive și să calculeze prețul unei mașini noi (61%), de exemplu, în timp ce 52% ar folosi un configurator online pentru a explora specificațiile unei mașini.

• 70% din peste 500 de companii globale raportează un randament financiar mai mare decât se așteptau în urma inițiativelor climatice în beneficiul planetei.
• Aceste rezultate contrazic îngrijorările că acțiunile dedicate climei ar putea afecta performanța financiară, de care se tem o treime dintre companii.
• Majoritatea angajamentelor climatice nu merg suficient de departe sau de repede pentru a se alinia cu obiectivele Acordului de la Paris: mai puțin de jumătate dintre companii plănuiesc să reducă emisiile cu peste 45% sau au stabilit obiective până în 2030.

EY a publicat 2022 Sustainable Value Study – realizat cu peste 500 de directori de sustenabilitate și echivalenți, care reprezintă companii cu o valoare de peste 1 miliard de USD din întreaga lume.

Sondajul relevă faptul că societățile care au luat măsuri decisive pentru climă au beneficiat de o valoare financiară neașteptată în creșterea veniturilor și a profiturilor. Șapte din 10 companii au spus că au înregistrat beneficii financiare care le-au depășit așteptările. Rezultatele studiului arată că acele companii care întreprind cele mai ambițioase acțiuni în domeniul climei înregistrează și cele mai mari beneficii financiare, având de 2,4 ori mai multe șanse de a obține un randament financiar semnificativ mai mare decât se așteptau.

Companiile care adoptă cele mai îndrăznețe măsuri înregistrează, de asemenea, beneficii pozitive neașteptate în domenii precum păstrarea personalului, recrutarea, percepția brandului și comportamentul de cumpărare al clienților.

Aceste dovezi contrazic temerile multor companii că acțiunile pentru climă le-ar putea afecta performanța financiară. Studiul EY arată că aceste temeri constituie una dintre cele mai importante bariere care împiedică companiile să întreprindă acțiuni suplimentare în domeniul climei. Un procent de 36% dintre participanții la studiu au spus că au fost îngrijorați că aceste acțiuni vor avea un impact negativ asupra performanței financiare a companiei și că le vor reduce capacitatea competitivă pe piață pe termen scurt.

Aceste rezultate sunt de natură să le dea încredere acelor companiilor care nu au anunțat încă planuri ambițioase privind schimbările climatice, prin faptul că se obțin avantaje financiare. Este o situație avantajoasă atât pentru mediul de afaceri, cât și pentru sustenabilitatea globală, care este din ce în ce mai critică, deoarece acțiunile pe care le întreprind companiile acum nu vor merge suficient de departe sau de repede pentru a satisface nevoile planetei, raportat la obiectivele stabilite prin Acordul de la Paris.

Un procent de 93% dintre companiile intervievate și-au luat un angajament public privind schimbările climatice, dar puțin peste o treime (35%) au un angajament pentru 2030 și mai puțin de jumătate (42%) intenționează să reducă emisiile cu 45% sau mai mult – o reducere de 45% până în 2030 fiind ținta globală stabilită prin Acordul de la Paris, pentru a menține creșterea temperaturii globale în limitele de 1,5°C și 2°C. Doar 11% dintre companiile respondente și-au luat un angajament de zero net.

Massimo Bettanin, Partener, Schimbări climatice și sustenabilitate: „Principala concluzie a ultimului sondaj EY ar putea părea surprinzătoare, deoarece adesea se consideră că acțiunile de combatere a schimbărilor climatice afectează negativ performanța financiară a companiilor. Dimpotrivă, există o serie de factori care au legătură cu sustenabilitatea și care, dacă sunt bine abordați, pot duce la crearea de valoare. Un rezultat comun al unei strategii solide de sustenabilitate este reducerea costurilor care rezultă din eficiența energetică și a resurselor, minimizarea deșeurilor și reformularea produselor, aspecte deosebit de relevante pentru acele organizații care au un consum intensiv de energie și/sau resurse. În egală măsură, înțelegerea și abordarea cererii și așteptărilor emergente ale clienților pot debloca noi oportunități de piață și pot crește vânzările și veniturile – sau le pot menține. O propunere solidă de sustenabilitate ajută, de obicei, întreprinderea să înțeleagă și să anticipeze mai bine reglementările în evoluție rapidă, preferințele clienților și riscurile fizice și, apoi, să aloce capitalul către oportunități mai promițătoare și mai profitabile pe termen lung. Prin urmare, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că întreprinderile care sunt inovative și care integrează pe deplin «sustenabilitatea» în strategia lor de identificare a oportunităților și de atenuare a riscurilor au o pârghie mai bună pentru a obține performanțe financiare superioare acum și în viitor“.

Peste 50% dintre cele mai mari companii din lume (parte din top Forbes Global 2.000) au bugetat investiții cu 20% mai mari pentru programe de transformare organizațională în următorii trei ani și 85% dintre lideri au trecut prin cel puțin două procese de transformare organizațională în ultimii ani, arată rezultalele studiului Transformation Leadership: Humans@Center, derulat de EY în colaborare cu Universitatea Oxford – Saïd Business School, care a inclus interviuri cu peste 1.000 de executivi de top din 23 de țări.

„Gândindu-ne doar la schimbările alerte prin care am trecut în ultimii ani și la planurile de viitor ale celor mai mari companii din lume, abilitatea de a se transforma cu succes se dovedește a fi esențială pentru fiecare organizație și o condiție pentru durabilitate și creștere. Pe de altă parte, conform studiului derulat de EY și Universitatea Oxford, două treimi din executivii intervievați au declarat că au experimentat cel puțin o transformare organizațională nereușită, programul neatingându-și obiectivele stabilite. Pare, așadar, că ne confruntăm cu un paradox al transformării organizaționale, în care schimbarea devine o nouă normalitate și abilitățile organizaționale în acest domeniu se dovedesc a fi esențiale, în timp ce istoricul transformărilor anterioare nu asigură premise optimiste pentru viitor”, menționează Claudia Sofianu, Partener – People Advisory Services, EY România.

Conform studiului, soluția pentru gestionarea acestui paradox al transformării organizaționale constă în plasarea factorului uman în centrul proceselor ,într-o măsură mai mare decât până acum. Studiul relevă faptul că factorul uman este critic, deoarece angajații și liderii din organizațiile care trec prin transformări au de parcurs o adevărată călătorie cu o puternică valență emoțională în tot acest timp.

În mod obișnuit, la începutul unui proces de transformare, liderii și angajații pornesc cu o stare emoțională pozitivă, caracterizată prin curiozitate, interes și entuziasm.

În transformările reușite, liderii investesc încă de la început timp și efort pentru a asigura mecanismele de suport pentru angajați, atât la nivel rațional (de exemplu, stabilirea și comunicarea procesului, a indicatorilor de succes, a resurselor necesare etc.), cât și la nivel emoțional (de exemplu, prin formularea scopului și implementarea unor mecanisme de gestionare a îngrijorărilor, întrebărilor angajaților). Pe măsură ce procesul de transformare progresează, deși presiunea și stresul cresc, acestea capătă valențe motivatoare pentru angajați, susțin ritmul accelerat de învățare și de performanță al oamenilor, pentru ca la final, transformarea să energizeze întreaga organizație. Iar acest deznodământ se datorează mecanismelor de suport rațional și emoțional implementate în debutul transformării.

Într-o transformare nereușită, procesul începe de la aceeași stare emoțională pozitivă. Din cauza investiției insuficiente în construirea mecanismelor raționale și emoționale de suport pentru angajați, stresul și presiunea inerente sunt potențate de emoții negative: nesiguranță, impredictibilitate, nervozitate, copleșire. Astfel, liderii se detașează de transformarea în curs, angajații își pierd încrederea în proces, iar transformarea nu își îndeplinește obiectivele. Mai mult decât atât, o astfel de transformare are efecte pe termen lung: angajații asociază schimbările organizaționale cu reducerea de personal, amenințarea securității postului, astfel că schimbările viitoare sunt respinse.

Așadar, modul în care organizațiile acompaniază angajații în călătoria lor emoțională pe parcursul unui proces de transformare se dovedește esențial pentru succesul acestuia. Mai mult decât atât, pornind de la răspunsurile participanților la studiu și folosind modele avansate de analiză statistică, sunt evidențiați 6 factori de succes în această acompaniere:

1. Inspirația pe care liderii o transmit angajaților cu privire la nevoia de transformare. În termeni practici, această inspirație este transmisă prin definirea și formularea răspunsului la întrebarea „De ce este nevoie să (ne) schimbăm?”. Cum este în natura noastră umană să ne conservăm confortul obișnuinței, cantitatea efortului pe care oamenii îl vor depune în procesul de transformare este direct proporțională cu calitatea răspunsului la această întrebare. Astfel, devine esențial ca răspunsul la această întrebare să fie clar, relevant deopotrivă pentru lideri și angajați și cât mai aliniat cu valorile organizației și cele individuale.
2. Grija, suportul emoțional pe parcursul transformării. În termeni practici, acestea sunt manifestate prin stabilirea și comunicarea, în avans, a așteptărilor de la fiecare lider și de la fiecare angajat în contextul transformării și prin crearea unor mecanisme de comunicare prin care angajații și liderii își pot exprima opiniile, îngrijorările, nevoile etc. (de exemplu, discuții individuale sau discuții la nivel de echipă moderate de specialiști).
3. Utilizarea tehnologiei pentru a asigura ritmul adecvat al transformării. Cu cât schimbarea durează mai mult sau ritmul devine mai lent, cu atât se pierd entuziasmul și disponibilitatea angajaților pentru efort. Astfel, utilizarea tehnologiei devine o soluție pentru a asigura parcurgerea etapelor transformării cu agilitate. În același timp, este important ca liderii organizaționali să conștientizeze și să gestioneze corespunzător provocările generate de tehnologie: impactul emoțional asupra angajaților (fiind de cele mai multe ori asociată cu reduceri de personal) și nevoia de a investi în dezvoltarea abilităților necesare angajaților pentru a o utiliza.
4. Claritatea rolurilor, a responsabilităților și a proceselor de lucru, precum și modul în care acestea au fost definite, astfel încât să responsabilizeze angajații. Din punct de vedere practic, acest obiectiv poate fi îndeplinit prin implicarea activă a angajaților în designul noii realități.
5. Abilitățile liderilor organizației de a lua decizii (inclusiv pe baza inputurilor membrilor echipei) și de a-și conduce echipele prin etapele și componentele transformării. O companie, un departament, o echipă nu se pot schimba, dacă liderii lor nu sunt dispuși să se schimbe. Mai mult, comportamentele care exprimă curaj și disponibilitate de a lua decizii benefice pentru toți, curiozitatea față de opiniile celor din jur (inclusiv ale angajaților noi) și grija față de provocările prin care trec oamenii sunt specifice liderilor care au avut performanțe bune în procesele de transformare.
6. Cultura organizațională bazată pe colaborare, pe încurajarea ideilor noi și pe noi paradigme și moduri de lucru. Colaborarea asigură suportul emoțional necesar pentru perioade dificile, iar într-un context de transformare organizațională, aceasta dobândește două valențe: colaborarea dintre angajați și organizație, în ansamblu (asigurată prin consultarea sau, acolo unde este posibil, responsabilizarea oamenilor privind redesignul propriei munci) și colaborarea între echipe (asigurată prin implicarea mai multor echipe în designul soluțiilor vizate de transformare).

Factorii de succes ai unei transformări organizaționale pun, așadar, în centrul lor factorul uman, dintr-o perspectivă rațională (de exemplu, utilizarea tehnologiei sau claritatea rolurilor) sau dintr-o perspectivă emoțională (de exemplu, grija/suportul emoțional, inspirația transmisă de lideri).

„Este esențial ca fiecare proces de transformare – indiferent de scop și specific să aibă în centrul său angajatul, pe lângă componenta tehnică – ce anume se schimbă și cum. Din experiența noastră practică în proiecte ample de transformare organizațională, acest lucru presupune o schimbare esențială a modului în care organizațiile obișnuiau să se schimbe, începând și învățând, în primul rând, să se raporteze la oameni nu ca la un «stream» al planului de proiect, ci ca la punctul focal al transformării vizate. Iar aceasta pentru că oamenii, angajații, sunt cei de la care compania așteaptă adoptarea rezultatului oricărei transformări organizaționale”, menționează Nicoleta Dumitru, Manager Senior People Advisory Services – EY România.

Guvernele din întreaga lume riscă să dezamăgească cetățenii din cauza lipsei de digitalizare, potrivit noului studiu EY: “Cum se pot alinia funcționarii publici și tehnologia pentru a servi viitorii cetățeni?”. Mai puțin de unul din zece (7%) dintre liderii guvernamentali consideră că instituția lor și-a atins obiectivele de transformare digitală, iar deschiderea pentru digitalizare din timpul pandemiei riscă să se piardă.

Raportul indică faptul că forța de muncă din sectorul public respondentă nu este suficient de pregătită pentru a valorifica beneficiile potențiale enorme ale digitalizării. Acestea includ îmbunătățirea accesului la serviciile digitale, utilizarea analizei datelor pentru a anticipa nevoia crescută de asistență a persoanelor vulnerabile și creșterea eficienței serviciilor în general.

Respondenții menționează constrângeri rezultate dintr-o combinație de factori, precum absența unor lideri conștienți de importanţa digitalizării, lipsa competențelor digitale și a formării necesare, dar și de o cultură instituțională care este reactivă și nemotivantă, ceea ce împiedică eforturile de a atrage resursa umană potrivită. Un procent de 38% dintre respondenții din Generația Z din rândul angajaţilor din sectorul public susțin că intenționează să își părăsească locul de muncă în următoarele 12 luni, astfel că guvernele trebuie să facă față și provocării de a păstra resursa umană cu cunoștințe digitale pe care o dețin, pe măsură ce forța de muncă îmbătrânită din sectorul public se apropie de pensionare.

Sofia Ionescu, Partener, Consultanţă, EY România: „Pandemia COVID-19 ne-a oferit o imagine asupra potențialului guvernării digitale, dar, având în vedere așteptările tot mai mari ale angajaților și ale cetățenilor deopotrivă, acest ritm nu trebuie să se oprească, altfel se vor pierde oportunitățile de transformare a serviciilor publice. Tehnologiile disruptive pot transforma serviciile pentru cetățeni și comunități, oferind, de asemenea, o modalitate unică de a elibera resurse pentru a investi în politici prioritare. Un stat digital este un stat mai eficient, cu servicii mai bune și, cel mai important, cu cetățeni mai fericiți”.

Guvernele se confruntă cu tot mai multe provocări, însă apar și oportunități semnificative pentru transformarea digitală a sectorului public. Raportul recomandă un cadru de patru acțiuni-cheie pe care guvernele trebuie să le urmeze atunci când doresc să creeze în instituții o forță de muncă pregătită pentru viitor:

1. Adoptarea unei planificări dinamice a forței de muncă. Adoptarea unei viziuni pe termen mai lung asupra nevoilor în privința capacităților și capabilităților și crearea de strategii pentru a asigura acces la competențe.
2. Scalarea capabilităţilor digitale. Dezvoltarea sau recalificarea angajaților existenți, recrutarea unor noi angajaţi cu aceste abilităţi și promovarea carierelor orientate spre scop, pentru a schimba imaginea sectorului public și a-l face mai atractiv.
3. Promovarea conducerii și a culturii digitale. Gestionarea transformării digitale necesită lideri care pot contesta status quo-ul, articulând o viziune convingătoare pentru schimbare și, în același timp, educând angajații pentru o mentalitate digitală.
4. Crearea unei experiențe personalizate angajaților, oferind trasee de carieră individualizate pentru a-i ajuta să progreseze și să-și îndeplinească ambițiile profesionale.

Analiza EY arată că cetățenii se așteaptă acum la niveluri de calitate, rapiditate și comoditate la fel de ridicate ca în sectorul privat, cu acces imediat și fără întreruperi la servicii printr-o varietate de canale. Cetățenii vor ca tehnologia digitală să îmbunătățească modul în care se desfășoară multe aspecte ale vieții lor și se așteaptă ca guvernele să țină pasul.

Guvernele răspund acestor așteptări încercând să se concentreze mai mult pe nevoile cetățenilor. Conform cercetării EY, 43% dintre respondenții guvernamentali consideră că este necesară concentrarea pe experiența cetățeanului în furnizarea serviciilor publice, ca unul dintre primii trei factori care determină succesul transformării. Acest lucru necesită o mai bună utilizare a tehnologiei și a datelor, pentru a înțelege nevoile oamenilor, precum și noi competențe, cum ar fi cele vizând concentrarea pe analiza și construirea experienței utilizatorilor.

De asemenea, angajații doresc un loc de muncă digital, care să țină pasul cu experiența lor personală și consideră că guvernele nu întreprind suficiente demersuri în acest sens. Sondajul EY Work Reimagined din 2022 arată că 63% dintre respondenți consideră că sunt necesare schimbări ample sau moderate pentru a îmbunătăți instrumentele și tehnologiile digitale de la locul de muncă.

Milenialii și Generația Z sunt mai predispuși să renunţe la funcţie și să caute un scop mai înalt și un grad de împlinire mai ridicat, 63% dintre respondenții din Generația Z din sectorul public declarând că apreciază o legătură clară între munca lor și scopul general al organizației mai presus de compensația financiară. Totodată, indiferent de vârstă, oamenii doresc un echilibru mai sănătos între viața profesională și cea privată. Atragerea și păstrarea angajaților mai tineri este deosebit de importantă, având în vedere că mulți angajați din sectorul public se apropie de pensionare (aproape o treime dintre funcționarii din administrația publică centrală din OCDE au peste 55 de ani), iar studiul EY Work Reimagined Survey din 2022 arată că 29% dintre respondenții din sectorul public își vor părăsi probabil locul de muncă în următoarele 12 luni, ajungând la 38% în cazul celor din Generația Z.

• Lipsa standardizării, a reglementărilor și a unui scop comun amenință încrederea în mișcarea de sustenabilitate în creștere
• Cinci recomandări pentru a consolida încrederea și utilitatea informațiilor despre sustenabilitate

Investițiile în raportările de mediu, sociale și de guvernanță corporativă (ESG) și implementarea efectivă a acestora sunt puse sub semnul întrebării din cauza lipsei de standardizare, de reglementare și de scop comun, se arată în The emerging sustainability information ecosystem, ultimul raport publicat de EY și Oxford Analytica. Inflația în creștere și războiul din Ucraina agravează aceste provocări.

Potrivit raportului, acuzațiile tot mai numeroase de greenwashing[1] au devenit una dintre provocările majore pentru credibilitatea și succesul ESG. Abordarea acestor provocări și consolidarea încrederii în sistem este responsabilitatea numeroșilor actori care modelează ecosistemul sustenabilității, astfel încât ESG să ajungă să fie văzută de toate părțile co-interesate la egalitate cu ecosistemul general acceptat de raportare financiară.

Raportul susține că nu s-a ajuns la un acord cu privire la ceea ce ar trebui să includă ESG, la modul de aplicare a parametrilor conveniți și la cea mai bună utilizare a datelor disponibile. Pentru a spori încrederea în ESG, The emerging sustainability information ecosystem (Ecosistemul emergent al informațiilor privind sustenabilitatea) punctează cinci domenii de bază care trebuie abordate:  

1. creșterea transparenței ratingurilor ESG;
2. o mai bună înțelegere a diverselor utilizări ale informațiilor privind sustenabilitatea;
3. audit independent, alături de standarde și rigurozitate sporită în materie de raportare, cum se face în cazul raportării financiare;
4. elaborarea unor taxonomii general acceptate în materie de finanțare durabilă, pentru a contribui la eliminarea confuziei cu privire la ceea ce este considerat sustenabil și ceea ce nu este;
5. reducerea barierelor de intrare pentru cei din economiile emergente.

Massimo Bettanin, Partener Schimbări Climatice și Sustenabilitate, EY România: „Raportul oferă câteva recomandări utile care abordează aspecte precum materialitatea, transparența, metodologia de rating, fiabilitatea datelor etc., care pot submina credibilitatea sistemului de informații privind sustenabilitatea. Interesant este faptul că subliniază, de asemenea, necesitatea de a extinde domeniul de aplicare al raportării nefinanciare pentru a furniza informații relevante cu privire la impactul pe care activitățile legate de sustenabilitate, serviciile și produsele organizației îl au sau îl pot avea asupra mediului și societății în general, pe lângă riscurile mai consolidate legate de ESG care afectează întreprinderea”.

După cum se menționează în raport, aceste două utilizări primare ale informațiilor legate de durabilitate „nu se exclud reciproc, dar sunt adesea confundate”, cele din urmă fiind destinate în primul rând să sprijine părțile interesate financiare în luarea unor decizii de investiții „în cunoștință de cauză”, în timp ce primele sunt mai importante pentru o gamă mai largă de părți interesate, cum ar fi comunitățile locale, clienții, angajații, autoritățile de reglementare etc.

„Cu toate acestea, un număr tot mai mare de dovezi indică faptul că impactul negativ sau pozitiv semnificativ asupra mediului și societății poate afecta adesea, negativ sau pozitiv, performanța financiară a unei organizații în materie de costuri – de exemplu, creșterea costurilor datorate cheltuielilor de curățare, amenzi, despăgubiri, întârzieri în obținerea unor autorizații, față de costurile reduse rezultate în urma programelor de eficiență energetică și a resurselor, a proceselor de evitare și minimizare a deșeurilor etc. – veniturile – de exemplu, venituri mai mici ca urmare a închiderii activității, a pierderii licenței de funcționare, a boicotării produselor de către clienți, față de venituri mai mari ca urmare a exploatării de noi piețe și/sau a extinderii celor existente sau a influențării preferințelor consumatorilor etc. – și alocarea de capital – de exemplu, riscul activelor blocate, care ar putea să nu mai genereze randamentele așteptate pe termen lung din cauza unor probleme sociale – confirmând legătura dintre aceste două perspective, aparent diferite.

Acest concept a fost preluat atât de standardul «Material Topic» al GRI din 2021, cât și de noua Directivă a UE despre raportarea privind dezvoltarea durabilă a întreprinderilor (CSRD), prin conceptul de «dublă materialitate» și sunt convins că o comunicare mai cuprinzătoare și mai transparentă a impactului organizațiilor, atât pozitiv cât și negativ, va contribui la îmbunătățirea credibilității și a încrederii în sistemul de raportare nefinanciară, atât de către părțile interesate financiare, cât și de cele nefinanciare“, a completat Massimo Bettanin.

Raportul evidențiază necesitatea unei mai bune înțelegeri a ratingurilor ESG, a relevanței – inclusiv a diverselor utilizări ale informațiilor privind sustenabilitatea, precum și a condițiilor necesare pentru a permite auditul. Deși există legături tot mai strânse între ESG și raportarea financiară, raportul identifică vocile și perspectivele suplimentare care modelează ecosistemul ESG, inclusiv societatea civilă și persoanele angajate. Raportul face apel la o mai mare implicare a acestor grupuri pentru elaborarea unor standarde de raportare și de publicare, a unor taxonomii de finanțare durabilă și a unor ratinguri ESG care să servească investitorilor, inclusiv celor care se concentrează pe riscul financiar și pe impactul social.

[1] Expresia Greenwashing se folosește când o organizație cheltuiește mai mult timp și bani cu marketingul informației că este prietenoasă cu mediul, decât pentru minimizarea efectivă a impactului său asupra mediului. Este considerat un truc de marketing înșelător, menit să inducă în eroare consumatorii care preferă să cumpere bunuri și servicii de la mărci cu grijă față de mediu.