Cu creşteri de 2,9% în 2014, 3,7% în 2015 și de 5,2% în S1 2016, România este văzută de cei mai mulţi dintre managerii de top drept cea mai atractivă piaţă din Europa. Creşterea economică de 6% raportată în T2 2016 potrivit Eurostat, a determinat Bloomberg să considere România ţara cu cea mai rapidă creştere economică din 2008 până în prezent. În opinia experţilor, explozia consumului, reducerea taxelor şi creşterea salariilor sunt consideraţi principalii factori care au susţinut această creştere.

Producţia industrială a stagnat în acest an, singurele luni de creştere fiind aprilie cu 3,9% şi august cu 1,2%, în timp ce exporturile au contribuit negativ la creşterea economică. Contribuţia negativă a exporturilor se explică prin diferența dintre rata de creștere a exporturilor (4%) şi importurilor (6,8%) în primele 8 luni ale anului. Cu toate acestea se estimează o creştere a industriei de 1,5% şi de 4% a exporturilor faţă de anul trecut. Raportată la euro, leul este moneda una dintre cele mai performante top 3 monede din Europa Centrală şi de Est.

Reducerea TVA-ului de la 24% la 20%, scăderea şomajului şi creşterea salariilor au stimulat consumul. Creşterea cu 19% a salariului minim în luna mai şi scăderea TVA-ului şi a altor taxe (TVA la alimente de la 24% la 9%), care pun presiune pe buget, au determinat FMI şi UE să exprime unele îngrijorări. Cu toate acestea rata estimată de creştere economică pentru 2016 este de 4,8% potrivit Comisiei Naționale de Prognoză.

70% din ce exportă România merge către UE. Prin urmare economia depinde foarte mult de nivelul de creştere economică a statelor din comunitatea europeană. Cum nivelul mediu de creştere economică în UE este de 1,5%-1,8% şi cererea este relativ scăzută, în acest moment România creşte în baza consumului intern. Consumul privat a crescut de la 6,1% în 2015 la 8%, atât cât se estimează pentru finele lui 2016. Iar indicatorul de încredere a consumatorului a crescut semnificativ de la minus 63 în 2010 la minus 20 în 2016. Scăderea şomajului la aproximativ 6% a consolidat şi mai mult încrederea consumatorilor, chiar dacă anumite industrii se confruntă cu o acerbă lipsă de personal.

Exportul mare către statele membre UE a generat o creştere medie a producţiei în 2013 şi 2014 de 7% pe an. Numai că în 2015 această creştere şi-a pierdut din viteză, în prezent înregistrând o rată de creștere de numai 3%. Se estimează că industria energetică și producţia industrială vor avea în continuare evoluții pozitive, dar într-un ritm mai scăzut. Din acest motiv producţia va avea o creştere de 1,5% în acest an, cu o perspectivă de 3,2% anul viitor.

Dacă în 2014 exporturile au crescut cu 9%, în 2015 nivelul creșterii acestora a fost de doar 5%. La începutul acestui an, exporturile în termeni nominali au fost de 4,1 miliarde euro în luna ianuarie, dar au înregistrat 4,9 miliarde euro în septembrie, potrivit ultimelor date emise de Institutul Național de Statistică.

În ce priveşte moneda naţională, în 2015 leul s-a depreciat cu 16% faţă de dolar urmând trendul deprecierii tuturor monedelor regionale. Cu toate acestea, leul rămâne stabil în raport cu moneda europeană estimându-se un curs de 4,02 RON pentru 1 dolar şi 4,45 RON pentru 1 euro. Moneda naţională este considerată una dintre cele mai stabile din regiune ţinând cont că presiunea contului curent uşor negativ este scăzută, inflaţia este scăzută, iar rezervele valutare solide.

Investiţiile străine directe au crescut cu 27% în 2013 faţă de perioada imediat post-criză, menţinându-se, cu unele fluctuaţii lunare, la niveluri medii aproximativ egale şi în perioada 2014-2016. Chiar dacă este posibil că investiţiile străine directe să crească în continuare, acestea nu vor ajunge la nivelul de 13 miliarde euro anterior crizei. În prezent sumele atrase din investiţiile străine directe sunt în intervalul 3-5 miliarde euro.

În baza planului de investiții în producție și sectorul industrial cu o valoare estimată de 17 miliarde euro, România are proiecția de creștere cu câte 5% a produsului interm brut în următorii 5 ani. Este un obiectiv ambițios care schimbă sursa de creștere bazată pe consum pe cea bazatăpe producție, mult mai sustenabilă. În T2 2016, cheltuielile cu investițiile au înregistrat un avans de 15%, pe fondul reducerii creșterii comerțului cu amănuntul. Astfel, avem primele semne ale reechilibrării temporare între sursele de creștere. Dacă planul de investiții, care include 16 zone de dezvoltare, inclusiv agricultura, educația și infrastructura va fi realizat, vom putea vorbi despre o creștere sustenabilă.

Momentul economic prin care trece România este optimist. În cifre macro, poza arată relativ bine. Numai că la o rezoluţie mai bună culoarea de fond începe să capete oarece nuanţe de gri. Amintirea perioadei când eram într-o creştere accelerată și investiţii substanţiale, ne arată că nu citeam semnele (interne și externe) care prevesteau ce avea să vină. Atunci ca şi acum consumul era foarte sus şi viitorul se arăta luminos. România era asemeni punţii Titanicului pe care se sărbătorea succesul şi prosperitatea ce aveau în scurt timp să se scufunde. Naufragiaţi în furtuna economică am reuşit să supravieţuim. Acum lucrăm la o ambarcaţiune mai performantă care să ne poarte pe un nou val de creştere. Întrebarea este: înaintăm propulsați de puterea motorului creșterii economice reale? Încotro și până când?

* * *

Despre Constantin Măgdălina

Constantin Măgdălina are o experienţă profesională de 8 ani, timp în care a lucrat la companii multinaţionale, atât în ţară cât şi în străinătate. Constantin are un Master în Marketing şi Comunicare la Academia de Studii Economice Bucureşti. Este certificat Lean Six Sigma şi ITIL (IT Information Library®) ceea ce-i facilitează o bună înţelegere a proceselor şi transformărilor din cadrul organizaţiilor. Pe de altă parte certificarea obţinută de la Chartered Institute of Marketing îi completează expertiza de business. În cei peste 4 ani de activitate la EY a iniţiat şi coordonat studii ce analizau aspecte legate de mediul de afaceri din România. Printre acestea se află previziunile economice de creştere ale firmelor în 2013-2016, managementul cunoştinţelor, experienţa de cumpărare în era consumatorilor digitali, social media și mediul de afaceri românesc, utilizarea dispozitivelor mobile în România. Este autor a numeroase articole cu teme legate de inovaţie, eficientizarea proceselor de afaceri, social media, transformarea digitală, tendinţe şi tehnologii emergente. Este invitat că vorbitor la numeroase evenimente şi conferinţe de business.

Contribuția directă a industriei lemnului la formarea PIB în România a fost relativ constantă în ultimul deceniu (variind între 1,1% şi 1,5%), potrivit unui studiu al PwC România. Din acest punct de vedere, România se situa în 2014 pe locul 9 în cadrul Uniunii Europene (1,1% comparativ cu media UE de 0,4%). Dacă se consideră și efectul indirect și cel indus asupra economiei, industria silvică și de prelucrare a lemnului din România contribuie cu 3,5% la PIB.

România deţine a opta cea mai mare suprafață împădurită din UE. Astfel, la finalul lui 2015 suprafața forestieră națională era de 6,86 mil. hectare, cel mai ridicat nivel de la 1929 încoace, însă suprafața forestieră disponibilă pentru exploatare a scăzut cu 18% față de 1990. Ponderea suprafeței împădurite destinată exploatării în suprafața totală împădurită a fost de 67% în 2015 (în scădere de la 88% în 1990).

În același timp, țara noastră ocupă doar locul 20 în UE în funcție de gradul de acoperire forestieră – la finalul lui 2015, suprafața forestieră reprezenta 29% din suprafața totală a terenurilor țării, în crestere cu 2% față de 1990. Astfel, gradul de acoperire forestieră al României se situează sub media UE (37%) și sub obiectivul stabilit prin programul Natura 2000 (40%). România are circa 2,2 mil. hectare de terenuri agricole degradate, care ar putea fi utilizate pentru împădurire. Pentru comparație, țările UE cu cea mai mare suprafață de pădure și cel mai mare grad de împădurire sunt: Suedia (28 mil. hectare, 64% acoperire) și Finlanda (22,2 mil. hectare, 66% acoperire) – ţări care au şi o industrie forestieră şi de exploatare a lemnului foarte dezvoltată.

Sectorul silvic şi al prelucrării lemnului contribuie cu 1,7 miliarde euro la bugetul de stat, atunci când sunt luate în calcul efectele directe și indirecte asupra economiei.  De asemenea, în sector sunt angajate 128.000 de persoane în mod direct, iar alte 186.000 de persoane în sectoare conexe. Industria de prelucrare a lemnului contribuie la ocuparea forței de muncă în zonele mai puțin dezvoltate, prin crearea de unităţi de producție. Potrivit studiului PwC, investițiile în sectorul de prelucrare a lemnului au fost în medie de 200 milioane de Euro pe an.

„România are un potenţial foarte bun de dezvoltare a sectorului forestier şi de prelucrare a lemnului în măsura în care şi-ar spori semnificativ productivitatea. Potrivit datelor noastre, România are în prezent cea mai scăzută productivitate a forței de muncă în sectorul forestier din UE, cu 8,4 unități de lucru anuale (ULA, echivalentul muncii efectuate de către un angajat cu normă întreagă) / 1.000 ha, dublu față de media europeană de 4,3 ULA / 1,000 ha. Printre motivele productivității scăzute se numără lipsa drumurilor forestiere și tehnologia de recoltare depășită. În țările membre UE, în medie, un singur angajat din administrația publică gestionează circa 632 ha, de 2,4 ori mai mult față de suprafața gestionată de un angajat din România (263 ha), principala cauză fiind sistemele IT deficitare folosite de autorităţile silvice din România”, a declarat Bogdan Belciu, Partener, Consultanţă pentru Management, PwC România, coordonatorul studiului.

În 2015, volumul de lemn disponibil pentru exploatare în România a reprezentat numai 66,8% din volumul total de lemn (în scădere de la 88% în 1990), fiind unul dintre cele mai reduse grade de exploatare din UE.

Totuși, țara noastră s-a situat în 2015 pe locul 6 în ceea ce privește raportul dintre volumul de lemn și suprafața forestieră disponibilă pentru exploatare (280 m³/ha), cu mult peste media UE (172 m³/ha).

Creșterea naturală a pădurilor din România este de circa 5,4 m³/ha/an (conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică) sau de circa 7.8 m³/ha/an (în conformitate cu Inventarul Forestier Național).

În 2014, România a fost cel mai mare al 9-lea procesator și comerciant de lemn brut din UE, contribuind cu 3% din totalul de lemn brut prelucrat și comercializat din Uniune (420,4 mil. m³). Însă având în vedere gradul redus de exploatare forestieră, această contribuție ar putea crește.

În România, producția (15,1 mil. m³) a fost peste media UE (14,5 mil. m³), în timp ce doar o proporție mică din lemnul brut recoltat a fost exportată (0,5 mil. m³). Media exporturilor din UE a fost de 1,7 mil. m³.  În schimb, pentru a susține capacitatea de producție și nevoia de aprovizionare, de-a lungul lanțului valoric, au fost importați 1,6 mil. m³ adiționali. În condițiile unei mai bune utilizări a pădurilor, cererea pentru acest volum ar putea fi acoperită exclusiv din producția internă.

O mare parte din producţia de lemn este consumată pentru încălzire (5 mil. m³ în România, semnificativ mai mare față de media UE – 3,39 mil. m³). O parte importantă a consumului intern a fost acoperită prin importul a 1.01 mil. m³, acest lucru confirmând faptul că există cerere care ar putea fi acoperită din producția internă.

„România exportă majoritatea producției sale din prelucrare secundară în loc să o valorifice în continuare pe lanțul valoric. Astfel, țara noastră pare a fi implicată în principal în prelucrarea primară și secundară pe lanțul valoric, cu o industrie de prelucrare finală limitată (mobilier, locuințe, construcții). Este necesară o utilizare mai intensă a potențialului forestier, prin diversificarea structurii speciilor forestiere în favoarea celor mai productive, intensificarea împăduririlor, creșterea anuală a volumului de lemn pe picior, dar și a celui recoltat”, a adăugat Bogdan Belciu.

Despre PwC

Firmele din reţeaua PwC ajută organizaţiile şi indivizii să creeze valoarea adăugată de care au nevoie. Suntem o reţea de firme prezentă în 157 de ţări cu mai mult de 223.000 de specialişti dedicaţi oferirii de servicii de calitate de audit, consultanţă fiscală şi consultanţă pentru afaceri. Spuneţi-ne care sunt lucrurile importante pentru dumneavoastră şi descoperiţi mai multe informaţii despre noi vizitând site-ul www.pwc.ro.

În data de 12 iulie 2016, a fost adoptată Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne. Directiva va aduce o serie de noutăţi pentru fiscalitatea din România, cea mai importantă fiind introducerea regulilor de impozitare a societăților străine controlate (en. controlled foreign companies). Termenul de transpunere a acestor prevederi în legislația națională este data de 31 decembrie 2018.

În linii mari, o societate străină controlată reprezintă o entitate înregistrată și care desfășoară activități într-o jurisdicție sau țară diferită de cea în care este rezidentă societatea deținătoare sau care o controlează. Scopul noilor reguli de impozitare ce vor fi implementate ca urmare a adoptării Directivei este împiedicarea evitării impozitului pe profit de către societățile rezidente prin devierea veniturilor către filiale/sucursale situate în țări cu un nivel redus de impozitare.

Elaborată pe baza recomandărilor OCDE din 2015 privind combaterea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (BEPS), Directiva urmează să se aplice tuturor contribuabililor supuși impozitului pe profit într-unul sau mai multe state membre, inclusiv sediilor permanente de pe teritoriul UE ale unor entități rezidente fiscal în afara UE. Ea stabilește norme în 5 domenii ale impozitării: limitarea deductibilității dobânzilor, impozitarea la ieșire (en. exit taxation), norme generale anti-abuz, impozitarea societăților străine controlate și impozitarea aranjamentelor hibride.

„Implementarea regulilor de impozitare a societăților străine controlate (CFC) va avea un impact semnificativ asupra modului în care grupurile multinaționale își desfășoară activitatea. În anumite cazuri probabil va fi necesară o regândire a întregului lanț de dețineri. Regulile CFC nu sunt o noutate absolută în România, în trecut existând inițiative legislative în acest sens, chiar dacă nu sub forma actuală impusă de Directivă.

Regulile CFC reprezintă de ani buni un domeniu destul de controversat al politicilor fiscale la nivelul UE, existând chiar cazuri judecate la Curtea de Justiție a Uniunii Europene – cauza C-196/04 Cadbury Schweppes – unde implementarea acestor reguli de către statele membre a fost găsită ca fiind incompatibilă cu legislația UE. Aşadar, va fi interesant de văzut modul în care autoritățile fiscale din România vor alege să implementeze aceste reguli și, mai ales, modul de gestionare a acestor reguli în contextul unor viitoare inspecții fiscale”, precizează Alex Milcev, liderul departamentului de Asistență fiscală, EY România.

Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de Unitate Națională de Coordonare a Programului de cooperare elvețiano-român, reprezentat de Attila GYÖRGY, secretar de stat, și Asociația Romania Green Building Council, în calitate de Beneficiar, reprezentată de Steven BORNCAMP, director general, au semnat în data de 2 iunie 2016 acordul de implementare “Instituționalizarea Premiului European pentru Energie în România”.

Conceptul Premiul European pentru Energie este un sistem de management al calității și de certificare pentru municipalitățile angajate în politici de energie durabilă, protecţia mediului și transport. De la amenajarea teritoriului la aprovizionarea cu energie, de la mobilitate la comunicare și cooperare, conceptul include toate măsurile de protecție pe care municipalitățile le pot lua privind energia și mediul înconjurător.

Proiectul se va derula pe o perioadă de 31 luni și are un buget total de 411.765 CHF, din care 350.000 CHF reprezintă grantul acordat de Elveția României, prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă.

Regulamentul delegat al Comisiei (UE) nr. 2015/2446 din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii ale Codului vamal al Uniunii şi Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziţii din Regulamentul (EU) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din data de 29 decembrie 2015 și sunt aplicabile începând cu data de 1 mai 2016.

Regulamentele sunt obligatorii în toate elementele sale și direct aplicabile în toate statele membre.